SINELE ANTROPOFAG

Am cîte o zi în care mi-aș mînca sinele de oftică existențială.M-aș devora cu ochii deschiși către oglindă.Dar totul rămîne la stadiul de jalnică intenție.Rămîn într-o suficiență a credinței că înțeleg cîte ceva din pierderea asta de timp numită viață.În fața oglinzii interioare.Adică sinele.Acest sine mereu flămînd.Apropo de foame...un sărac bate la ușa unei familii benestante.''Fie-vă milă domnule,ajutați un om flămînd,foarte flămînd''.''Așteptați un pic să vină soția''.''Aștept...dar vă avertizez că nu sînt canibal''.

VACANȚA PĂCĂTOȘILOR

Ca un anonim ortodox ce mă aflu,mă duc la biserică,dezinteresat de exterior,adîncit în neputînțele mele interioare.Lucrez la salvarea sufletului.Dar stau și mă întreb- am păcătuit oarece,oarecum cu adevărat? Dacă am păcătuit să mă ierte D-zeu,iar dacă nu am păcătuit să mă răsplătească după neputința mea de a nu iubi.Vorba lui Dan David ''Eu vă iubesc pe toți''.Despre păcatele mele minore,adică aruncarea privirilor în gol,nu le pot destăinui motivația.Poate cînd voi lua eu vacanța de veci...dar nici atunci.Deocamdată mă bucur de vacanța la țară în sînul familiei...aleluia.

TOIURI

Azi le simt pe toate într-un toi al lor.Sunt buimăcit de realitate.Bîjbîi printre întîmplările zilnice să    găsesc un punct de sprijin ca să opresc Universul.Bineînțeles,cel interior.Mă ajută și canicula...în sens invers.Mi se evaporă gîndurile despre fericire.Rămîn cu obișnuita mea tristețe la purtător pe care o împărtășesc cu cititorii mei virtuali necunoscuți.Vă mulțumesc pentru acest tip de apropiere călduroasă.& Pe o caniculă precum cea de azi,o pereche proaspăt căsătorită se întorcea cu mașina de la o petrecere.''Iubițel,te rog să treci tu la volan,transpir și-mi intră rimelul în ochi,nu văd strada...''.''Stai liniștită dragă...trec eu la volan...pentru că văd deadreptul... două străzi...''.

ARGUMENT GNOSEOLOGIC

''Cîtă cunoaștere pierdem în informație și cîtă înțelepciune pierdem în cunoaștere!''(Thomas S. Eliot).Această remarcă gnoseologică mă aruncă în brațele lui Dumnezeu.Pe timpul lui Socrate,a ști că nu știi,era deja o cunoștință.Azi,dacă nu poți butona un telefon sau uza calculatorul ești atipic.Dacă trăia Ceaușescu punea securitatea pe tine.Totuși,cu tot acest balamuc informatic,reușim să iubim,să urîm,să ne limpezim și tulbura zilele cu veșnicele întrebări despre noi înșine,despre locul ori misiunea noastră în Univers.Nu vreau să epatez,dar ar fi păcat să nu ne folosim de darul cunoașterii.Pentru drojdia vieții sunt celelalte forme de viață.Noi suntem spuma...cu toate însușirile ei.  

STRESUL VACANȚELOR

Nerăbdarea pe care o avem așteptînd vacanța ori concediul ne transformă mai întîi în turiști prin centrele comerciale,servisuri,cabinete medicale,etc.apoi  contabili,programatori,coafori,bucătari...nu ne mai vedem capul de preocupări.Devenim logoreeici,irascibili,turmentați de dorințe,uituci,intr-o idee,nu mai suntem noi înșine.Mă gîndesc la faptul că poate în ultimă instanță asta dorim.&Un bătrîn octogenar se trezește într-o dimineață cu picioarele sub pernă și se confesă consoartei.''Dragă,am visat toată noaptea că am dureri de cap și cînd colo mă dureau picioarele''.