VORBE DE DUH PE O SCARA

Motto:In afara de credinta in Dumnezeu,datoria mea pe acest pamant e sa fiu nu sa am petale in plus eu merg inainte,deci:foaie verde stalp curge apa-n beci daca nu acumulez spini in inima,energii negative voi fi ok iaca merg inainte podu-i rupt tac "tacerea sporeste imaginatia"care-i buna la toate...pana si la dat din coate prin...1.CENTRUL UNEI OGLINZI - Pentru unii ca mine nu se manifesta puterea de atractie a pamantului plutesc in aura asfintitului admirandu-mi umbra foarte lunga cum acopera indragostitii care se plimba pe alee imaginandu-mi-i in centrul unei oglinzi dandu-si palme peste cativa ani foarte cateva putine puncte pe cer vor fi dupa niste cocori printre avioane plecand sarutandu-se.2.Ce s-ar fi intamplat daca la Facerea lumii Dumnezeu ar fi suflat intr-o raza nu intr-un pumn de tarana?Asta imi trecu prin suflet in timp ce urcam pe o scara sa culeg niste mere fiind mai aproape de cer mi-am zis ca e bine sa-mi pun intrebari plutitoare prin aerul racoros ce s-ar fi intamplat cu atata lumina daca cel de sus i-ar fi dat memorie?3.Am plans mult dupa aceea privind in josul sufletului cum o femeie se spala in albia ochilor mei fara sa-i pese cum isi aranja cruciulita-ntre sani aproape uitasem sa ma inchei la sireturi mai tarziu mi-am dat seama ca spre Imparatia lui Dumnezeu e bine a merge descult,dupa ce nu ai mai avut nici o femeie intre pleoape.4.Toamna,tarziu,cand nu se mai produc evenimente interioare decat la primul foc in soba statuta ard amintirile(nu-mi puteam imagina ca pot arde atat de bine)cu ochii tinta pe limbile de foc ale duhului ma gandesc la Octaviana si mai arunc cate-o amintire pe foc.5.Certitudinea ca irealul exista,vidul majoritar ma incurajeaza sa pling plecarea ei lunga ofilire a unei iubiri de care se mai impiedica unii ingeri provocand caderi intelese gresit ca unul care urmareste ca nu cumva sa-i calce cineva florile pe care le va rupe mai tarziu altcineva de dragul aceleiasi iluzii.6.Parfumul sinelui intre ultimile ganduri ma induioseaza,chiar el,sinele pus pe nimicuri imi deschide o palma sa meditez la linia vietii care-mi cade uneori pe jos tocmai cand adie vantul dinspre o femeie frumoasa iar cind nu mai aduce nimic e timpul sa inventez alte parfumuri,un sarut cu talpile goale pe frunzele tocmai cazute o sa ma-ntreb:"un' te duci tu ochiule?" "La plansoare,domnule".  

(P)ROSTIRE LA CALD

Azi,desi sunt toropit de razele soarelui,caut o iesire din zapuseala.Am la dispozitie doar un strop...de imaginatie.Daca as fi in pustiul Sahara as vedea sigur o fata Morgana si as deveni un alergator de cursa lunga in vazul nimanui.Ori,poate mi s-ar evapora materia cerebrala.Daca vedeti un nor aiurea pe cer atunci aceea-i mintea mea de acum.Oare nu e mai aproape de D-zeu?Conchid ca e buna si zapuseala pentru ceva.

ANESTEZIA CU ILUZII

Am pus pantoful cenusaresei in cui.Din suma unor iluzii personale a rezultat o constanta nefericire.Eroarea de a nu fi fost o floare nu-mi apartine.Voi fi un simplu om pina la apusul gandurilor.Uneori nu prea inteleg aceasta "aventura" numita viata.Pot,fara a mi-o dori,sa-mi tai singur craca de sub picioare.Poate pana ajung jos imi cresc aripi.Sunt condamnat sa iubesc viata.Asa cum e.Daca mai prind ziua de maine,poimine si sfirsitul veacurilor,va voi iubi ca pe mine insumi - din fuga.E.Lovinescu spunea -"cand pornesti intr-o aventura trebuie sa-ti asumi si riscurile ei".Le-am asumat.Ce par acum? U n izvor de lacrimi.Cazatoare,bineinteles.

FALSA SENINATATE

Cine crede ca seninatatea,echilibrul si pacea interioara le gaseste in afara unor relatii,se inseala.Uitindu-te numai la tine,ca intr-o oglinda,ceea ce se intoarce la sine reproduce o slabiciune,o incapacitate,o limita.De accea e necesara confruntarea cu diversitatea celor care te inconjoara.Totusi,chiar daca exista,azi,orice relatie pare submersa,inundata de stimul,sugestii de tot felul,supraaglomerata,aproare impracticabila.Dragostea e o dimensiune din ce in ce mai definita si representata doar de realitatea inconjuratoarede,de valori care nu-i sunt proprii.Ce-i de facut?Sa avem incredere mai munta in noi insine,acuitate si inteligenta.Nu falsa seninatate.

SEDUCTIA OBSCURITATII

Orice am crede sau oricine ne-am crede,nu vom reusi a fi pe deplin lucizi cind ne dorim cu tot dinadinsul ceva stralucitor inlauntrul nostru.Cu exceptia celor patrunsi de duhul credintei.Eu,de pilda,nu mi-am dorit sa fiu  incapator in gura rea a lumii,dar,m-am dovedit a fi de-a dreptul neincapator,un hap pentru abstinentii la fericire.Ma foarte mir cum am putut rata ocazia de a pune cununa de laur pe crestetul meu,fiind,la figurat, chiar sub acest copac mitologizat pina la epuizare.Am spus,sub el,adica,,. la umbra lui.Pina la urma, ce mai conteaza o fericire in minus?

CAFEA SI SINGURATATE

Una dintre nesperatele sanse de a fi cinci minunte fericit,pe care mi le poate oferi acum viata e savoarea unei cafele matinale.Un tabiet care face loc luciditatii de a face ordine prin mintea si sufletul unui om care se crede strivit de singuratate.Asa o fi ? Numai D-zeu stie si ...mama.Ea e acum mereu aproape de mine.Nu ar trebui sa ma cred singur...de fapt,mai corect ar fi a spune ca suntem o adunatura de singuratati.Nu trebuie sa omit jurnalul,cartea de poeme si romanul din atelierul de ideatie.Alunga singuratatea.Deci;tenacitate,rabdare,aprofundare.Pina la zat si sfarsitul zilelor.Paste fericit!Sper sa-l aiba si iubita mea fiica(multasteptata....).

CONDIȚIA CELUI UITAT

Dacă iubești aproapele,precum te învață religia,fără să ai un feedback, devii un perdant cu inima umflată de tristețe,călător ca un pierdevară prin tine însuți.Rugăciunile tale se înalță spre un van metafizic.Poți să iubești orice,dar,fără un sărut întors dragostea-i vană.Eu,din păcate sînt uitat de cei pe care-i iubesc.Pînă cînd, nu știu.De aceea toată energia interioară o canalizez spre acel moment a regăsirii calme cu mine însumi,cel uitat de alții dar nu de D-zeu.Această destăinuire o fac lumii virtuale,care,în viziunea mea e duhovnicul perfect.Să vadă și alții piatra din sufletul meu precum și eu văd pietrele din sufletul altora.Amin.