CIOLANUL OPORTUNIȘTILOR

A devenit anecdotică,pe bună dreptate,fuga după ciolan.Am vrut să verific aceasta pe drăgălașul meu pechinez.După ce am ''savurat'' o anemică friptură aleasă din cel mai ieftin tacîm,am strîns oasele și am chemat cîinele.Le-a devorat într-o clipă.După un sfert de oră am repetat gestul.De această dată,cîinele a luat os cu os și le-a îngropat prin diverse locuri ale curții.Ce-ar însemna asta pentru înțelepciunea omului? Că bietul cîine are  experiența zilelor de post negru,că a dat-o în conștiință umană.Pentru noi postul e aducător de înțelepciune.Pentru cîine...de foame.Dacă îi arunc un ciolan se repede inconștient, precum sinucigașul în fața trenului.Nu același lucru se întîmplă la aruncarea ciolanelor politice.Oportunistul bine experimentat se va arunca asupra ciolanului ''bine făcut''.Cu gustul ''lucrului'' e o altă poveste.

PERFECȚIUNEA PROPORȚIEI

Un mestru japonez în ritualul ceaiului dorea să așeze o vază cu flori pe o poliță la care nu ajungea din pricina înălțimii sale.De aceea ceru ajutorul unui lemnar să-i facă o poliță mai joasă.Lemnarul îi ceru să-i arate înălțimea dorită.Maestrul îi arăta mereu cînd mai sus,cînd mai jos,demonstrînd o nehotărîre enervantă pentru bietul lemnar.Pînă la urmă,acesta făcu un semn discret în acel punct și după ce a trebăluit la altele o perioadă de timp,lemnarul îi ceru iarăși să-i arate unde s-o așeze,motivînd că uitase locul -''Unde să fi fost?Aici?Aici...ori....aici?''indicîndu-i diverse puncte.Dar maestrul nu i-a răspuns decît atunci cînd a indicat poziția inițială.Eu mă întreb - există oare un simț comun a disproporției?  

SEMĂNĂTORII DE VÎNT

Cine mai are timp de urmărit cu atenție și diversificat presa ori televiziunile de știri,are sigur momente de beție abstractă.Prea multă realitate sufocă.Prea bine,ve-ți spune,dar cine te pune să le urmărești?Închide televizorul și roagă-l pe Cel de sus a-ți umple buzunarele.El te aude,te vede,dar nu-ți pune nimic pe card.Poate pe cord spaima zilei de poimîine (că pe cea de mîine o vor păcăli cu niscaiva promisiuni).Mi-e teamă că semănătorii de cuvinte politice sunt de fapt semănători de vînt.Unul călduț,antecrivăț.Oricum,tot a criză trage lumea.Trage-n vînt.Să moară furtuna din paharele băsiste.Parcă aud la revelion...'' ia mai toarn-un păhărel,să ne-nveslim nițel...''.

ALEGEREA PRAFULUI

Iertat să fiu dacă îndrăznesc a NU crede în minuni.Apele minciunii se evaporă.Se alege praful din promisiunile perdanților.Vin altele.Schimbarea politică a stors lacrimi.Nu-mi venea să cred cînd l-am văzut pe Traian plîngînd după un discurs.În economia tristeții noastre zilnice cîteva lacrimi în plus nu mai au nici o importanță.E un semn de slăbiciune trecătoare.Se spune că D-zeu plînge odată cu noi,așa că nu trebuie să deznădăjduiești,Traiane!Țara îți va fi recunoscătoare.Cu memoria celor bune și rele.Noul președinte a declarat război corupților.F.B. Știți poanta cu supercinstea? Doi milionari discută la o cafea;''Ei,cum te lauzi cu noua ta angajată ca femeie de serviciu la reședință...fură?''.''Nu...nu s-a atins de nimic...nici măcar de praful de pe birou''.

URMAȘII LUI BAHUS

Aproape mi-e rușine că am împlinit azi 50 de ani.Visam a scrie o capodoperă și nu am reușit decît a murdări vreo optsute de pagini cu impresii despre mizeriile zilnice vreme de peste douăzeci de ani.Cineva îmi spunea că esențele se păstrează în sticluțe mici.De acord,însă esențele mistuie pe cel nepregătit cu duhul.Arta de a descrie interiorul bîntuit cu și de nimicuri nu o are oricine.Mai bine îl trăiesc fară a mă sofistica.Tot acolo ajung.Beția diversificată a iluziilor de orice fel mă încîntă cînd mă uit la alții.Privirea către mine însumi o amîn mereu cu o zi.Poate prind și eu,ca o ironie.suta de ani(dacă nu...suta de grame bahică).& Un doctor îi recomandă unui pacient vîrstnic - ''Dragă d-le,trebuie să lăsați băutura dacă vreți a trăi mai mult''.''Nu știu dacă aveți dreptate doctore...eu am băut mereu și am ajuns la 70 de ani''.''De acord,însă dacă nu ați fi băut deloc,acum ați fi avut 90 de ani''.&&&(La mulți ani fără grame!(Citiți - fără greutăți...din partea mea).

VIS CU ARHANGHELI

Pînă și visele mă ocoleau în ultimul timp.Însă,ieri noapte m-a potopit unul care mi-a reamintit că exist cu sabia lui Damocles deasupra capului.Îndoielile față de tine însuți iți pot reteza avîntul vital,te transformă într-o piftie.Chiar dacă nu credeți,totuși,un vis vă poate trezi la realitate.Pericolul de a fi înfrînt de micile mizerii cotidiene este real și direct proporținal cu neatenția acordată sinelui.El mai trebuie plimbat pe bulevardul culturii.dus pe la slujbele religioase.evanghelizat cu lectura unor capodopere.Dumnezeu nu ne vrea semidocți,avari,leneși,cu spatele la univers.El ne vrea pregătiți.Foarte bine,zic eu,așa m-o vrea...dar cu visele neîmplinite,cum rămîne?La ce bun să se împlinească pe lumea cealaltă? Mai bine viu și cu ochii pe ziua de mîine.