CIOLANUL OPORTUNIȘTILOR

A devenit anecdotică,pe bună dreptate,fuga după ciolan.Am vrut să verific aceasta pe drăgălașul meu pechinez.După ce am ''savurat'' o anemică friptură aleasă din cel mai ieftin tacîm,am strîns oasele și am chemat cîinele.Le-a devorat într-o clipă.După un sfert de oră am repetat gestul.De această dată,cîinele a luat os cu os și le-a îngropat prin diverse locuri ale curții.Ce-ar însemna asta pentru înțelepciunea omului? Că bietul cîine are  experiența zilelor de post negru,că a dat-o în conștiință umană.Pentru noi postul e aducător de înțelepciune.Pentru cîine...de foame.Dacă îi arunc un ciolan se repede inconștient, precum sinucigașul în fața trenului.Nu același lucru se întîmplă la aruncarea ciolanelor politice.Oportunistul bine experimentat se va arunca asupra ciolanului ''bine făcut''.Cu gustul ''lucrului'' e o altă poveste.