happy funeral

 Unchiul Jan a murit în aceeași zi cu Steve Jobs. Mai corect politic, nu a murit ci a devenit un viu divers. Testamentul lui Jan e un scurt circuit în creștinătate. A vrut un happy funeral. Vexație, de unde știe el de happy funeral ? A făcut numai 4 clase primare. Sicriul vrea să-i stea 24 de ore în barul lui Toni, pe masa lui preferată ; să se bea șampanie, janwisky și toți să-l vorbească de bine. În  mod " espre" , videopockerul să fie lăsat în priză. La următoarea dorință am rămas blackout : " vreau ca trupul să-mi fie cromat. Nu suport ideea că putrezesc". După ultima dorință am alergat pînă ne-am fiert picioarele. Nu am găsit pe nimeni care să cromeze cadavre. Așa că am găsit o soluție de compromis - antirugina, concentrat antiox 250 g. L-am spălat bine și i-am scris pe cruce " Rugina nu va atinge niciodată memoria noastră". Ca să o demonstrăm, vom pune certificatul de garanție pe mormînt.

jocul cu màrgele de clicà

după ce i-am pus o monedă-n cutie
 bătrînul clochard mulțumind mi-a povestit
 ( nu mă întrebați de unde știa )
 că Hesse cunoștea un bancher anarhic și meloman
 acesta cînta la pian ca nimeni altul
 lăsa de la anumită înălțime cîte o monedă pe clape
 și pianul cînta
 știa exact cît bani face o melodie

 atîta un capriciu atîta și atîta o sonată
 i se aduceau laude intangibile
 se credea că sunetele sale contribuiau
 alături de vînt la eroziunea sfinxului
 era considerat vîrful în ultima fază în ultima clipă
 într-un joc cu mărgele de sticlă
 l-am ascultat și am concis
 că ar fi trebuit să mai ia cîte un somnifer
 în timpul progresului, apoi
 am pus trotuarul în pantofi
 și am plecat mai departe.
 

lacatele chinezesti ale dragostei italiene

 În timpurile noastre fără memorie a apărut o nouă manie : lacătul iubirii - o versiune a jurămintelor de dragoste scrise pe ziduri, pe copaci, pe...adică : se cumpără cu ceva mărunt un lacăt și se scrie pe el numele partenerului, apoi se atașează ìntr-un loc memorabil. Un astfel de loc e Ponte Sant' Angelo, în inima istorică a Romei, un magnific monument de artă inobilat de îngerii marelui Bernini ( 1660 ).Podul însă e mult mai vechi ( Adrianus - 136 e.n. ), reconstruit în timpul papei Gregorio Magno - 1300, admirat și de Dante. De unde acest obicei straniu ? Prin 2006 , într-un roman de Federico Moccia, doi îndrăgostiți își demonstrau fidelitatea tainică avînd un lacăt agățat de podul Milvio. Și pentru că primarul Gianni Alemano a făcut o campanie ( împreună cu Moccia ) împotriva poluării cu tot felul de declarații scrise pe oriunde ( slogan - " mai bine un lacăt decît un scris " ), adolescenții au răspuns după cum se vede - agatind lacăte și pe operele lui Bernini. Eu nu știu cum să-i zic - incultură sau apucatura unor inimi trăznite. Îmi place a două variantă.

reguli de plutire ( 2 )

 stau impunător în picioare în cada cu apă fierbinte
 surîd, sînt sigur că aici și acum din cada asta sìnt
 cel mai mare cel mai cel mai mare
 vanitate in vitro
 toți stropii vor întreba : dom' poet
 putem intra două minute înlăuntrul dumneavoastră ?
 nu, nu se poate, voi răspunde
 stînd impunător în picioare
 în cuvinte pînă la genunchi
 pot să mă laud că încă de cînd eram copil
 tata pentru a mă distra
 mă arunca în sus " hopa mare - tìta mare "

 mă arunca și pleca, luìnd cu sine
 și pămîntul care era dedesupt
 iar eu ramineam așa
 plutind între cer și nimic
 mai tîrziu venea mama
 mă lega cu o eșarfă sau cu o ață
 precum legi un balon
 și mă purta mîndră la școală
 de atunci văd lumea de sus
 le învăț pe toate din
 cădere.

probleme de constiinta

 De ce constiinta nu poate fi numai interioara ?

Schopenhauer povestea ca un englez " nu era destul de bogat pentru a-si permite o constiinta ". Bineìnteles ca se referea la constiinta interioara. Dar exteriorul ? Putem avea o constiinta exterioara ? Ce s-ar ìntìmpla cu noi daca ìntr-o dimineata ne-am uita ìn oglinda si am avea alt chip ? Ne-am gìndi  ca ne-am reìncarnat ori ne-am comporta ca ìn bancul cu cei doi care, dupa ce au facut dragoste el a ìntrebat - tie ti-a placut mult, dar mie ? Constiinta interioara e insuficienta pentru a stabili un adevar launtric. De aceea cautam explicatii exterioare. Cìnd ne uitam ìn oglinda unui supermarket, nu ne uitam numai de dragul de a ne uita ci si pentru a ne da o definitie interioara. Aceasta observatie e interesanta cìnd ne uitàm la ceva frumos, cìnd interiorul e provocat estetic din exterior. Ar fi gresit sa credem ca frumusetea o punem toata noi. Si acel ceva admirat are partea lui de contributie. Obiectul devine subiect interior de admiratie, constiinta noastra exterioara. Constiinta noastra se hraneste si cu exteriorul. Un exemplu : nu puteam scrie aceste gìnduri daca nu aveam pc. Atìta timp cìt exista nu-mi fac probleme de constiinta ca nu-mi pot exprima gìndurile.

trapezistul kafkian

 trapezistul kafkian a decis să-și petreacă
 restul zilelor în aer
 agățat de trapez cu capul în jos
 a hotărît să postească
 să aibă stomacul inviolabil gol
 pentru a fi mai ușor
 a înțeles că dragostea mișcă totul
 de aceea se legăna iubind
 între un gol interior și altul
 sperînd că nemaiajungìnd la pămînt
 nu va mai ajunge nici pe lumea cealaltă
 amintindu-și de tot ce a călcat în picioare
 prindea curaj de înălțime
 totuși nu-i scăpa că poate fi o viață
 dinaintea căderii
 și aceasta îi provoca o ascunsă durere
 lacrimi care curgeau în sus
 îi era frică să nu dispară ceva de pe jos
 să nu mai aibă unde să cadă.

valsul monstrilor

Idealul anarhic e acela de a deveni liberi de orice fundatura sociala si de ceea ce ne poarta acolo - banii. Epigonii comunismului negociaza cu cei care detin banii, conlucreaza chiar, reproducìnd modelul care l-au combatut, ìn iluzia ca vor accesa la bingoul necesitatilor fundamentale ale societatii, nerealizìnd ìnsa ca fericirea colectiva e imposibila ; exista numai fericiri individuale si suma acestora ar putea ìnsemna o fericire colectiva.

toamna fara origine

toamna frunzele cad din copaci

si nimeni nu le mai pune la loc

viata e ca aceasta creanga

care ìndoaie aerul pentru a ajunge jos

pentru ca

dragostea, uneori, foloseste ciudate mijloace de tran sport

buzele mele calatoresc pe o frunza moarta

o tin ìn palme

pare atìt de grea ìncìt

as putea crede ca toamna e ìnmormìntata acolo

dumnezeu nu trebuia sa-mi fi dat

aceasta oboseala de-a iubi

mà apucà un plìns fara origine

satisfiction

 a înțeles că oglinda poate dilua toxinele
 oglinda și autoportretul
 de aceea și-a pus autoportretul deasupra oglinzii
 pentru a fi pur 100 % el însuși
 narcis al n-lea
 s-a gîndit că bărbatul ar avea un punct G
 că există o melodie a cărnii
 de aceea noaptea mìngìia în același timp
 penisul și lumina veiozei
 pînă la epuizare
 blackout.

 

moartea continuà

 mi s-a arătat acest paradox : a exista fără corp
 a trăi ca un ascet dezmembrat
 capul într-o parte mìinile într-o parte picioarele în altă parte
 să nu fii unit niciodată
 totuși să ai conștiința că ești undeva prin preajmă
 că toate organele tale gravitează ìn jurul ideii de a fi corp
 că lupți mereu pentru reîntregirea ta anatomica
 pînă la urmă reușești a te naște de unul singur
 te faci întreg începînd cu mintea
 decis de a nu mai fi un nimic împrăștiat peste tot
 dar nu mai ai timp să trăiești
 ești ocupat
 trebuie să mori ìncontinuu
 nu te-ai născut să trăiești
 te-ai născut ca să mori.

ultimul babel

 fratele întru poezie adrian s-a uitat la mine și a făcut semn că da
 fratele întru poezie nicolae s-a uitat la mine și a făcut semn că da
 fratele întru poezie daniel s-a uitat la mine și a făcut semn că da
 eu, ultimul, m-am uitat la toți și am făcut semn că da
 fiecare în același timp și cu voce urlată
 ne-am dezvăluit cel mai cumplit adevăr interior
 moartea ìngerilor nostri pazitori
 ne-am amestecat neputințele
 am ridicat noul și ultimul babel
 apoi am tăcut
 poeții cînd tac
 fac mai mult zgomot decît lumina
 care iese noaptea dintr-o veioză.

edilitara à la mussolini

 în acel oraș oamenii umblau desculți
 nu pentru că era criză de încălțăminte
 era un mod intim de a călca viața în picioare
 pe străzi erau covoare de pluș
 la biserică se putea face un mistic duș
 în centru domina statuia unui bocanc
 în memoria datului cu picioare în fund
 primarul era un bun cititor în tălpi
 ar fi vrut să ridice un mausoleu bunului trecător
 - duce, aș fi onorat să puneți dumneavoastră prima piatră
 - nu, ultima.

problemele unui rasarit de soare

 în visul acvatic
 curg din pat mă întind pe podele
 mama nu a apucat să se culce
 mă strînge într-un vas și mă aruncă în curte
 printre florile adormite
 ciudată senzație să fii dintr-odată altceva
 fără nici o explicație sau vină
 să te înghită o rădăcină
 cînd te trezești să spui
 mamă știi matale în stomac am petale
 și o imensă cantitate de lut
 apoi dai iama afară
 te ții bine de răsăritul soarelui
 și vomiți tot produsul tău intern brut

Realismul cu sens comun

Sìntem ìntradevar ìn epoca neorealismului ? La aceasta ìntrebare va raspunde Hillary Putman pe 7 nov. la New York ìn cadrul unei congres pe aceasta tema. Portman este prof. emerit la Harvard si este unul din cei mai influenti filozofi contemporani. Peste o luna va fi rasplatit la Stockolm cu echivalentul premiului Nobel pentru filozofie si logica - Rolf Schoch Prize.Iata ce inseamna pentru Putman a deveni si "a fi realisti".
" Sìnt ìn cautarea celei mai bune forme de realism filozofic din 1957. Pornind de la pozitivismul lui Rudolf Carnap am dezvoltat conceptul de " realism metafizic " : realitatea e descriptibila ìntr-un singur mod care fixeaza definitiv ontologia noastra. De la jumatatea anilor '70 si pìna ìn '90 am aparat ìnsa " realismul intern", o conceptie vag kantiana, dupa care adevarul coincide cu ceea ce e cognoscibil ìn conditii epistemologice. Astazi gasesc aceste conceptii inacceptabile, prima, pentru ca presupune o structura a realitatii eterna si imodificabila si care cere un vocabular unic pentru a fi descrisa, determinìnd o unica ontologie, secunda, pentru ca subordoneaza realitatea numai cognitivitatii umane. In schimb, " realismul sensului comun ", retine ca ontologia este independenta de posibilitatea de a-l cunoaste si pe de alta parte ofera multe descriptii concrete ale acesteia. Spre ex. : un scaun poate fi util si corect descris ìn limbaj fizic, dar ìn acelasi timp si cu aceleasi rezultate poate fi descris ìn limbaj de tìmplarie sau design. Nici una din aceste descriptii nu poate avea o prioritate absoluta asupra celorlalte si nici nu poate substitui, ìn propriul context, pe alta, fara sa-si piarda utilitatea explicativa. De asemenea am crezut ìntotdeauna ca stiinta poate descrie ìn mod corect lumea naturala, chiar si ìn latura ei inobservabila".

AMELIE

Experimentul Opera

Materia poate depasi viteza luminii. Neutrinii bombardati de la CERN-Geneva, dupa 730 de km. ajung ìn laboratoarele subterane din Gran Sasso- Italia cu o mica anticipatie de 60 de miliardimi de secunda fata de lumina. O distanta de numai 20 de metri, o diferenta infima, dar care rastoarna raportul dintre cauza si efect, creìnd o panica epistemologica. Modul de a ìntelege lumea se schimba. Daca efectul precede cauza ìnseamna ca se poate cu adevarat calatori ìn timp. Principiul cauzalitatii cere o unica limita a vitezei universale, adica una care nu poate fi depasita de nici un corp sau semnal. Numai asa sintem siguri ca sistemul de referinta, ìntr-o succesiune temporala nu se schimba. Experimentul Opera a demonstrat ca aceasta limita nu exista sau ca mai exista limite care nu sìnt egale cu viteza luminii. De aceea unele idei asupra conceptului spatiu-timp vor trebui regìndite. De asemenea, daca mai exista alte dimensiuni ìn afara celor 4 notorii, neutrinii poate au ales o "scurtatura", rezulta ca mecanica cuantica va trebui sa-si refaca unele calcule, de care depinde electronica si Internet.

caitlin moran

Am dat peste o carte la minut : " Cum sa fii femeie ". Incitant, nu ? E scrisa de Caitlin Moran, o sublima si nerusinata jurnalista britanica. Mi-a atras atentia, pentru ca ìn scris are ceva din Oscar Wilde. E poate chiar varianta lui feminina. Saracul Wilde, daca ar sti, s-ar ìntoarce ìn mormìnt ! Moran a cìstigat anul trecut British Press Award. In discursul de multumire a mentionat ca este fericita si incredula deoarece a fost cu Lady Gaga ìntr-un strip club si vedeta a facut pipi de fata cu ea ìn toaleta localului. De asemenea, ìn alta ìmprejurare a mentionat ca ea scrie pentru Ropert Murdoch 50 000 de cuvinte pe saptamìna, si de aceea nu are timp nici macar pentru a avea o menstruatie, d'apoi sa mai scrie o carte !

" O suta de mii de ani de dominatie masculina se bazeaza pe simplul fapt ca barbatii nu au cistita " O. Wilde

kasanova

Dupa spectacol ìn camera la hotel, ea ìsi dadea jos intimele atìt de lent ìncìt aveam impresia ca se lasa cortina.

arhiscurta

intìlnire : era el, privindu-l ìnghitea mai multa saliva decìt avea ìn gura ; semanau ca doua picaturi de vodca ; mai tìrziu si-a dat seama ca statea ìn fata oglinzii.

sfìrsitul progresului

Ideea ca lumea se poate ameliora e de aceeasi vìrsta cu ea, si se bazeaza pe convingerea ca omul poate corecta natura, utilizìnd-o dupa propriile necesitati. Dar, ceea ce pìna mai ieri era un supermodel de civilizare risca azi sa ne sufoce prin eccesele sale. A venit momentul ca progresul tehnic fara frontiere sa fie oprit. Se vorbeste despre asta interdisciplinar, de obiective mai reale, valabile - ecostiinta - spre exemplu.
Voi reveni...

Literatura e libertatea de a impune o lege cu ajutorul scrisului. Asa am visat az'noapte.

Vom trai o dezvoltare fara progres ?

HERTA MULER

Nobelista de origine romana, Herta Muler, se anunta c-un roman inedit ìn Italia : LE VIE SOTTILI - Subtilele cai. Se vede ca ea a acceptat invitatia de a contribui la alcatuirea unei colectii si ea inedite ca mod de abordare : L' amore ai nostri tempi - Dragostea ìn vremea noastra ; chat si social network, sentimentul de dragoste actualizat epocii Internetului.Vor mai publica : Roddy Doyle - Wekeend nebun ; Joyce Carol Oates - Sophie ; Dacia Maraini - Fericita minciuna ; Tahar Ben Jelloum - Intìlnire cruda ; Elisabetta Rasy - Multa lumina ìn plina iarna ; Carlos Fuentes -   Vlad. Cartea lui Herta va aparea chiar pe 11 a 11-a, si mie personal ìmi spune ceva aceasta data. Imi voi face cadou aceasta carte pentru ca va aparea ìn tiraj de masa ìmpreuna cu La Republica si va costa putin ; 3,90 Euro.

Actualitatea lui Marx

Citind un articolas pierdut printr-o revista stiintifica am aflat ceva care m-a pus pe rasgìnduri.
Marx : "...sìntem datori vìnduti vietii terestre". ( Capitalul )
N.A.S.A. : "...concluzionàm ca procrearea ìn spatiu este imposibila".
Deci : nici o femeie nu poate fi fecundata ìn spatiu si pe pamìnt oricum toate se vor sfìrsi dupa cìteva miliarde de ani ( inclusiv viata ). Pìna atunci va urez eternitate usoara !

clochardul

batrìnul clochard pe cìnd era copil se credea fata pentru ca
avea printre jucarii prea multe papusi cu parul lung si blond
pe atunci avea pielea permeabila, aerul intra si iesea
acum intra si nu mai iese
simte ca se umfla ca un balon ìmputit
nu mai suporta nimic
nici macar cìinele care-l linge
dupa acel 7,4 Richter a ramas singur si viu
clochard
s-a mutat ìn cimitirul catolic
acolo e mai racoare, nu sìnt tìntari : e sìnge putin
zilnic trecìnd printre date duble si fotografii
s-a gìndit ca moartea e ipocrita : i-a facut pe toti egali
ucigasul doarme lìnga ucis, virtuosul lìnga pacatos
pìna si el pe cìt e de viu
din cauza prezentului sau mort
se simte egal cu el ìnsusi de altadata
ieri noapte vorbea prin somn cu bunica-sa

60 de ani de copilarie

EDWARD DOCK

Prof. la Crists' College - Cambridge, n. '72, jurnalist, scriitor. Combate bine. Are trei carti. Sub ochii mei au ajuns cìteva fragmente din " Caligraful ". In august si-a publicat o conferinta asupra postmodernismului ìn Prospect Magazine - The New York Times. Se pare ca e o prelectura la funeraliile pregatite postmodernismului pe 24 sept. la Londra - Victoria & Albert Museum.

alta lectura a unui certificat de deces

Dupa noua luni de chat platonic pe facebook, astazi, ìn sfìrsit, au hotarit sa se ìntìlneasca : ora 20, la frontiera dintre Italia si Vatican - Castel Sant' Angelo. Romantic. El ìsi scoate piercingul si cu 5 euro cumpara un buchet de flori : idee magnifica, sic clasic. Ea ìsi pune un piercing ramìnìnd cìteva minute ìn fata oglinzii : sic trash. El pe drum, ìn fata Universitatii vede fotografia ìnconjurata de mici candele a studentei care a fost ucisa acolo ieri de cine stie cine. Se uita lung, prea lung si pune buchetul de flori lìnga. Ea asteapta de 5 minute si pune mìna pe celular. El raspunde : ajung imediat, e aglomerat...apropò, ìti plac florile ? Ea : Nu. El : OK.

patetism ìn fata pietrei filozofale

as vrea sa scriu un poem care sa parfumeze secolul

eficacitatea prostiei

Se pune problema prostiei ìn mod filozofic, gnoseologic, epistemologic...Un mare maestru al prostiei a fost Socrate, cu al sau " a cunoaste sa nu cunosti ", care ìl facea sa treaca drept cel mai inteligent dintre oameni. Astazi, doi cunoscuti filozofi de la Harvard : Nelson Goodman si Catherine Z. Elgin , au declansat o voga a regindirii prostiei umane. Ei sustin ca prostia favorizeaza cunoasterea ìn timp ce inteligenta o ìmblìnzeste ; prostia  protejeaza si inteligenta epuizeaza. Spun ca inutilitatea deductiva a inteligentei e acelasi lucru cu pozitia stoicului care crede ca nimeni nu stie nimic si de aceea prostii nu sìnt cu nimic dezavantajati ìn fata celorlalti. Dar si mai uluitor e asta :  calitatile mintii precum sensibilitatea, amplitudinea comprehensiunii, perspicacitatea se intersecteaza cu satisfactia de avea capacitatea odihnei ìn cunoastere, indivizii dotati cu aceasta calitate avìnd un avantaj teoretic deductiv ( drace, prostii au creierul mai odihnit, si de aceea pot avea o capacitate deductiva mai proaspata ! ). Deci, cu cìt esti mai inteligent cu atìt e mai aproape odihna creierului, adica cretinitatea. Concluzia lor este ca nu trebuie limitata epistemologia numai la studiul teoriilor cunoasterii ci si  ìn noncunoastere, acolo unde nu se stie nimic. Asa ne putem explica cum Socrate era considerat cel mai ìntelept dintre oameni ; el stia si ceea ce ceilalti nu stiau ca stiu si nimeni nu putea sa-i demonstreze contrariul pentru ca nu aveau instrumentele necesare.

funeralii englezesti

Englezii se pregatesc sa declare ìn mod oficial moartea postmodernismului la Londra- Victoria&Albert Museum.Pe 24 sept. se va inaugura acolo o retrospectiva globala a postmodernismului intitulata : Postmodernismul - stil si anarhie 1970 - 1990 . Modelul cultural care a dominat ultimii 40 de ani, facut din ironie, joc, mixtura, deconstructie si interpretarea libera a realitatii e invitat ìn cimitirul culturii. Astazi artele de la literatura la filozofie, cauta noi paradigme si da un vot pozitiv ìntoarcerii la adevar si autenticitate. Nu se mai poate gìndi ca un templu grec e acelasi lucru c-un McDonald's, fara a fi lovit de un sens al caducitatii.
O ìntoarcere la realitate !?! Dar care realitate ? Aceea offline de pe You Tube ? Daca postmodernii au ìnvatat de la moderni ce trebuie sa faca, acestei noi generatii nimeni nu-i spune ce trebuie sa faca. Totusi se poate observa ca au iesit ìn fata trei idei opuse postmodernismului : specificitatea, valoarea intriseca si autenticitatea. Nu conteaza numai sa spui ceva, ci cum spui ceva cu ideile tale. Am intrat ìn era autenticitatii. Se cauta omul autentic. Apropò, de unde pot cumpara lampa lui Diogene ?

defectuosul golem

Scriu de o bucata de vreme la un, zic eu, roman. Se ìntìmpla lucruri ciudate cu mine. Vreau sa scriu o Carte, dar cu cìt ìnaintez cu atìt ìmi dau seama ca e imposibil sa fiu multumit. Se lucreaza cu imperfectiunea. M-am resemnat si mi-am pus aceasta ìntrebare : care sint virtutile artistului imperfect ? Cìnd te apuca, pe unde te apuca inspiratia, nu te gìndesti ca esti mediocru sau nu. " E stupid sa te gìndesti ca esti un creator de fraze mai mult sau mai putin mediocru. Acesta e destinul meu. " spunea Borges. E adevarat, toti scriitorii vor sa scrie CARTEA, dar nu e posibil. Se crede ca din cauza unei alte muze, a Neputintei ( Mallarmè ). Eu as numi-o a Imposibilului. Cìnd descoperi ca mìzgalind o hìrtie se naste, ìn  mod magic, o alta lume, nu mai esti deloc cel dinainte. Nimic din ce te ìnconjoara nu mai e la fel. Capacitatea creativa a limbajului te face un mic dumnezeu. O realitate literara odata numita are o viata proprie ; vine comentata, adnotata, etichetata, contaminata, ìmbogatita, niciodata distrusa. Totusi, ceea ce ai creat, ìn cel mai fericit caz, este o copie aproximativa a unei vagi intuitii a realitatii, care la rìndul ei este o alta copie imperfecta a unui arhetip inefabil. Mereu esti a treia mìna. De aceea ca scriitor-creator nu poti fi decit un golem sarac, un creator de imperfectiune. Il faci pe dumnezeu sa ìnjure pentru ca nu ai competentele sale. Astfel, defectuosul golem creaza o modesta literatura, un pumn de pulbere ìn marea creatie. " Scopul nostru ìn viata nu este de a reusi, scria Stevenson, ci de a falimenta cele mai bune intentii ". Falimentul unei bune intentii ar fi, deci, maximul ìn literatura. De aceea cred ca virtutile artistului imperfect stau ìn a mentine vii ìntrebarile asupra noastra si a lumii ìnsesi. Cum ? Scriind cìte-un roman, cum fac eu de-o bucata de vreme.

noua realitate

Ieri am tras o fuga pìna-n Latina neomussoliniana. Ca de obicei m-am ìntìlnit cu genialul Despot : " Ba, am ramas fara vecini "  " de ce ? " " i-au arestat aseara ìn scalo...cica erau morti de beti si au facut mumie un indian...l-au ìnfasurat c-un scotch de o banca si...au vrut sa-i dea foc...au gasit alaturi o sticla de motorina "  " pleaca bà d-aci...ce sa aiba romanii cu indienii ? cred ca e o confuzie...rasistii astia de italieni, pustanii de pe scootere pot face asa ceva...am patit-o si eu vara trecuta...am luat o casca pe spinare...gratis...au scris pe caldarìm ìn parcare - morte ai romeni - asa ca ce ti-i roman ce ti-i indian, e o tinta comuna". Conversatia a ramas suspendata pentru ca a aparut nu stiu de unde Sobolanu'. " Asta noua realitate, nu aceea de care vorbea Eco la Milanesiana. Si ìnca una foarte ultra-mega-para filozofica, cu Aristotel si Einstein ìn bucataria lui Nietsche...aminteste-ti ìnainte de a-ti da foc cineva : nu exista fapte ci numai interpretari...si iute asa vei arde ca o interpretare a propriei realitati, ìn numele adevarului nou constituit cu scooterul si cu casca..". Despot s-a ìnfierbìntat si s-a urcat de-a dreptul pe banca ( eram ìn parc ) declamind  : " realitatea nu e ìn creierul meu si contine fapte care exprima o mare minciuna " ! Niste italieni l-au privit de-a-ndoaselea : " che pazzo" ! El : "da-i ìn ma-sa ! ".

varianta estetica a subconstientului

De noua luni traiesc ìmpreuna cu sase oameni care au pierdut controlul vietii.Sase toxicodependenti - toti italieni.Ii ascult zilnic povestindu-si ranile, suferintele, obsesiile. AIVA ( Asociatia internationala de viata alternativa - Roma-Nettuno ) gazduieste acest grup ; o comunitate, minoritate culturala unde depresia psihica e underground iar ideile fixe, obsesiile, diferite. Pare un monolog vorbit cu sase guri, chiar daca uneori am impresia ca toti au aceeasi poveste de spus. Tot ce povestesc e o literatura orala : literatura ca varianta estetica a subconstientului. Pot sa scriu, sa abordez cu ei tema depresiunii psihice folosind povestea unui singur destin ìn sase variante dar... se poate da sase-sase c-un singur zar ? Destinele lor sìnt povestite pìna la epuizare, e terapeutic. E precum s-ar bea un pahar de otrava pìna la fund ; dupa ce-l bei depresiunea psihica moare iar tu ramìi viu. Aici se ìncearca o redobindire a obiceiurilor domestice pentru ca toti au uitat de confortul si complicitatea familiei. Pentru ei, cei dragi sìnt un loc. Isi amintesc totul dimprejurul lor dar foarte vag de persoana ìn sine. Aici trebuie sa stii a vorbi, pentru ca toti uzeaza plictiseala ìn locul ceasului. Eu arunc o zisa buna si ìmi permit de a avea ultimul cuvìnt fara a deschide nici o conversatie.

OCTAVIANA

Asa se numeste aceasta zi pentru mine ! E un ametitor amestec de istorie, crestinatate si dragoste domestica. De istorie, pentru ca aminteste de Octavian August ; de crestinatate, pentru ca e Ziua Crucii ; dragoste pentru ca exista Octaviana - unica si insustituibila mea fiica. Vreau sa amintesc totusi de amaraciunea acestei dulci fericiri :  nu am vazut-o ìn carne si oase de peste sapte ani. Nu pentru ca nu ar fi fost posibil, ci pur si simplu pentru ca ne-am taiat drumurile cu profundele noastre transformari interioare. Se pot scrie tratate de psihologie comportamentala, se pot da pedepse, se pot muta constiintele ìn steaua polara ; nu se rezolva nimic. Asa a fost si basta. Eu stiu ca fata mea e solara, optimista, are un zìmbet devastatator, stie sa coboare cortina cìnd tristetea urca pe scena. E puternica pentru ca suferinta a ìntarit-o. Acum e la poalele hymalaei matrimoniale si as vrea sa-i amintesc ceva : casatoria e procesul legal de feminizare a barbatului si de masculinizare a femeii. In orice ìmprejurare oamenii vor fi ìnsetati de bani, de cunoastere ori de dragoste. Intodeauna pot avea doua dintre acestea, niciodata toate trei. Dragostea fara sacrificiu este un furt. Si altceva : o femeie trebuie sa fie atìt de inteligenta ìncìt si mediocritatea trebuie sa-i apara ca o placuta surpriza.


P.S.  Daca as scrie acest nume, ìn acest format - OCTAVIANA - de aici pìna la luna, l-as scrie de 20 de miliarde de ori, neìntrerupt, timp de 1 an 3 luni si o saptamìna. ooooo!!!!!    
                                               

o suta de metri rìnduri

Nu e un secret pentru nimeni : a scrie e dificil... In cautarea scriiturii rapide nu am gasit nici un raspuns, ìnsa altii cred ca sta ìn regula celor zece mii de ore Gladwel ; durata efortului pentru a ajunge la adevarata maiestrie.Pentru a ajunge la asa ceva, mai avantajati par scriitorii care lucreaza la corectura textelor nepublicate de alti autori. Diversi psihologi cred ca scriitorii sìnt de doua feluri : bethovenieni si mozartieni. Prima categorie uraste schema, sìnt tumultuosi si credibili la prima mìna. A doua se ìnchina la foaie , planificarea si reflectia fiindu-le eshaustiva. A scrie e precum ai juca sah ìntr-o competitie si ìn acelasi timp ai urmari performanta muzicala a unor profesionisti. Usor, nu ! cu viteza de o suta de metri rìnduri...

default ludic

23 august, pentru cei mai trecuti are un alt aer.Fara sa vreau, pe mine ma face sa ma simt ca un om abia iesit din valiza.Pentru unul care a trait sub comunisti e imposibil sa nu ai, ori nostalgie ori sila. Era ziua gratarelor, a serbarilor cìmpenesti, a odelor de dimineata si a ìnjuraturilor de seara. Avea si un generic aproape poetic " ziua ìntoarcerii armelor". Atìt au stiut ei sa ìnteleaga. Ce secol de rahat, niste vite ìn balconul patriei ! , ca sa-l parafrazez pe Marquez. Era vremea reclamelor la cico : " opriti dricul, mortul vrea sa bea un cico ; un cico daca ar bea, chiar si mortu-ar-nvia ", ori a parodiilor dupa Eminescu : " pe lìnga plopii fara sot adesea eu treceam, puteam sa trec si printre ei dar ce ghiseft aveam "

super-eroii de masa

Mi-a placut ieri ideea lansata pe hyperliteratura de Claudia Befu - orasul lichid .Imi imaginam deja ca ìn centru domina statuia unei imense picaturi de apa si ca banii sìnt la fel - lichizi. Lasìnd la o parte poezia, termenul lichid a devenit un concept foarte actual, propagat ìn occident de Zygmut Bauman. L-am auzit si eu ìn aceasta primavara la Libri come.... Roma, vorbind despre societatea lichida, adica societatea post-industriala, ìn care rolul tuturor si a fiecaruia ìn parte e foarte bine conturat. Spunea ca pasajul de la societatea traditionala industriala la cea post-industriala a lasat si mai lasa victime. Lichefierea inseamna globalizare. Procesul e fortat, dur, lasa ìn urma inadaptatii. Raportul traditional cu munca nu mai reprezinta azi valoarea individului. O munca nu mai este egala cu alta, nu mai sìnt manopere fixe, nu mai exista veacul la locul de munca. In trecut daca nu aveai un loc stabil de munca erai un terchea-ferchea, neserios. Astazi nu, identitatea e poliedrica, esti obligat sa stii de toate, flexibil si à la carte. Oportunitatile sint infinite, osul sa te tina. Astazi e o lume a triumfului individual, a super-eroilor de masa. In timp ce noul explodeaza cei mai putin dotati se ìnspàimìnta.In occident se crede ca aceasta transformare e rodul " revolutiei tacute " a generatiei '70, baby-boomers. Aveau ca precepte : valorile materiale ( rezultatul ordinii, sigurantei si stabilitatii ) si valorile post-materiale ( participare, calitate a vietii, egalitate pe toate planurile ). Insa lichefierea nu a fost , dupa cum am mai spus, solara. Au existat si mai exista doua reactii stabile : una a invingatorilor ( cu resurse personale culturale, relationale, economice, sociale ) si cea a perdentilor globalizarii. Primii sìnt la adapostul unui capital social bine investit iar ceilalti la discretia unui capital personal care trebuie sa suporte criza, pauperizarea. Rolul lor social e minim. Grupul lor e puternic ìmpotriva emigrantilor pentru ca le ia pìinea de la gura. Acestia dau apa la moara populismului politic, indiferent de care parte a baricadei ar fi. Trebuie sa ma ìnvete cineva sa manìnc pietre.

conjugari la timpul absent

aproape toti barbatii ìsi zidesc o femeie ìnlauntru   o femeie de taina
i se pune o inima-n plus si e trimisa prin suflet sa deretice
sa puna viata ìn miscare

dormind arata ca o femeie care nu a trait niciodata   care niciodata nu a murit
ca sa n-o trezesti respiri ìn vìrful picioarelor
despre ea stii totul dar nimic mai mult

doar o data ìn an   ìn mare secret   ìntr-un week-end e scoasa la picnic
ea ìn loc sa se bucure   ìnnebuneste   se apuca de spalat iarba
conjuga verbe la timpul absent    face semne delirante de adio
mi-ar place sa fiu ìnauntrul mìinilor sale

niciodata n-am facut parte dintr-un adio

tacerea care se ìnvata

"Am pus lacat gurii mele ", spunea fericitul Augustin.Lacatul ìmpotriva logoreei desarte, bulismului si desantarii verbale.Vine o vreme cìnd trebuie sa redescoperim tacerea. Sa ìnchidem televizoarele, pc-urile si sa deschidem cartile. Precum calugarii, sa ne scuturam cerul ìn gura. E o exigenta actuala ; sa facem o greva verbala, sa producem o anorexie a rostirii oarbe. Sa studiem tacerea, ca la scoala ( dar sa nu vorbim prea mult despre ea ). Sa reevaluam pauzele, sa ne plimbam prin natura si sa recuperam sensibilitatea acustica, sa vorbim cu ochii, cu mìinile, cu corpul ìn general, sa ìnvatam ascultarea, sa reflectam ìnainte de a vorbi.Cìt spam e ìn viata noastra acum ? Ne trebuie un space clearing, sa aruncam aparatul verbal care nu ne convine.Intr-o conversatie adevarata se tace pe rìnd. Cind nu vorbim, ìn aceste pauze, vin gesturi si expresii care fac cìt un discurs.E demonstrat ca limbajul verbal e numai un sfert din limbajul existent ( dar ca e si cel mai puternic destabilizator psihic ). In Grecia antica ìn timpul disputelor filozofice ìntre orfici si pitagoreici era obligatorie pauza de tacere.E pacat totusi, ( am ìnvatat tacìnd asta ) ca ìn tacere se pregateste urmatorul urlet.

calatorie ìn jurul unui mar

de ziua mea ìmi pun cel mai bun costum, cea mai buna camasa, cea mai buna cravata,
cele mai bune sosete, cei mai buni pantofi
ma pregatesc pentru o calatorie perfecta ìn jurul unui mar
dar
de ziua mea un zero absolut explodeaza ìn fata casei
privesc speriat cum acoperisul urca la cer, peretii cum zboara pe strada, podelele cum se prabusesc spre centrul pamìntului
ramìn singur     singur si gol
pìna si hainele au plecat de pe mine
dar
facìnd suma unor zdrente  ìmi iese o haina ; ma ìmbrac din nou elegant
cunosc la perfectie batutul ìn usi ; pot sa intru oriunde, oricìnd

daca vreau pun o usa si intru ìn apusul soarelui

ikebana pe-un dric

dupa transformarea scaunului ìn dric, cel de sus manipula adn-urile ; eu ìntre timp nu mai protejam pervazul ferestrei cu coatele ; urcam golgota cu spatele ; aflam singuratatea cifrei unu ; cum se muta pe viu nebunu' ; de of-uf, of-uf, de rut, vomitam tot produsul meu intern brut pe un scut echer ; norii stateau la rìnd sa intre pe cer ; ìn departare se auzera cìntecul de leagan al mortului ; sub mine zanganitul scrotului ; aveam un ciudat presentiment al absentei ; ce-ar fi daca la ìnmormìntarea mea nu vor veni oamenii care m-au iubit, ci obiectele pe care le-am atins cel mai mult ? ; ce-ar fi ìn spatele dricului meu ? ;  nimeni si nimic, doar dumnezeu ; urcam ca un alpinist pe un sceptru ; puneam urechea pe pamìnt din metru ìn metru ; faceam la gura spume de-o schioapa ; auzeam pe cineva plimbìndu-se nervos prin propria-mi groapa ; la ce sa m-astept ? ; florile, natura pe piept, tatuate-n 3D, ce-i drept !

ìn genunchi pe o picatura de apa

ìn visul acvatic curg din pat, curg dulce, ma ìntind pe podele ; mama nu a apucat sa se culce, ma strìnge repede, ma pune ìntr-un vas si ma arunca printre florile adormite ; ciudata senzatie, sa fii dintrodata altceva, fara nici o explicatie, fara nici o vina, sa te ìnghita o radacina ; mama, stii matale, eu ìn stomac am petale !!! degeaba, mi-a spus mama, trebuie sa-ti curga ceva din ochi, cìnd nu merge treaba ; apoi, mi s-a aratat acest paradox : a exista fara corp ; a trai ca un ascet dezmembrat ; capul ìntr-o parte, mìinile ìntr-o parte, picioarele ìn alta parte ; sa nu fii unit niciodata ; totusi, sa ai constiinta ca esti undeva prin preajma, ca toate organele tale graviteaza ìn jurul ideii de a fi corp, ca lupti mereu pentru reìntregirea ta anatomica ; pìna la urma, reusesti a te naste de unul singur ; o nastere ìn sens invers, care lasa uterele ìn doliu ; se dovedeste a fi o mare dezamagire ; pentru ca trebuie sa mori zi de zi, secunda de secunda, nu mai ai timp sa traiesti, trebuie sa mori ìncontinuu ; cìt e de trist sa spui adio vietii care niciodata nu moare ! ; sa curgi spre moarte ca saliva din gura unui cìine, sarutìnd fiecare lucru cu mìna ; visul e pe sfìrsite, apa e pe sfìrsite ; stau ìn genunchi pe o picatura de apa.


In fotografia de mai sus eram la Tivoli, dupa ce am vizitat Villa D'Este, ìntr-un salon-restaurant-expozitie, nici eu n-am ìnteles bine, ìn care era expus acest tablou, al unui pictor chemat Armonia.Cìt costa ? 30 000 Euro.

pauza hippy

ma cucule, stii la ce ma gìndii eu ? ; la ce ma, fire-ai al dragostei ? ; ca dintrodata n-o sa mai fie oameni si voi ramìne numai eu, asa cum ma vezi, asezat pe scaunul asta ; si ce-ai sa faci tu ma, cìnd ai sa te vezi singur pe lume ? ; am sa iau o bucata de lut si am sa suflu zi si noapte ìn ea, poate va iesi de acolo un om ; e prea ìn firea lucrurilor, eu stiu ce nu stii sa faci : nu stii sa faci zapada ; cum adica sa fac zapada !? cìnd m-am nascut eu zapada era facuta ; si ce daca, fa o alta zapada, una care sa iese din pamìnt precum iarba ; nu e ìn firea lucrurilor, nu stiu daca mieii vor paste zapada ; atunci fa o pauza hippy ; daaa...acolo e gradina unde cei multi alearga, unde halterofilul ridica de la sol laleaua neagra ; se cìstiga o gramada de bani, sume precise, mult mai mult decìt salariul tau cu tot cu vise ; e un sport frumos a ridica lalele de jos, forta sta ìn a recunoaste fragilitatea cu mult ìnainte de a te prinde moartea ; pe cer se arata un curcubeu de sìrma ghimpata ; semn rau, sa ne facem cruce, noi avem unde ne duce, dar ma ìntreb si eu : unde s-ar duce dumnezeu daca ìntr-o zi, parasindu-l inspiratia, s-ar hotarì sa-si paraseasca creatia ? ; hmmm

diavolul domestic


vreau sa fac cu ce am la ìndemìna un diavol ; nu-mi foloseste la nimic, dar vreau sa-l fac, sa-l tin ìn curte, asa, de urìtenie ; un diavol domestic, cuminte, din apa, foc, pacura, coada si coarne ; ce zici, doamne ? ; ìn iad la o cana cu smoala, sufletul meu, c-un pacat usor ca scuipatul ìntr-un izvor, ìmi ureaza vesnicie usoara si goala ; tac si beau linistit din cana cu smoala, nu ma uit ìn sus, sa nu ma fac de rusine ìn fata cosmosului ; m-am apucat de treaba ; cu ajutorul lui dumnezeu am facut un diavol domestic ; pentru om stim care e raiul, dar care poate fi raiul pentru un diavol ? ; niste furci   ìncurcate printre flori, un mic strand cu acid clorhidric, un pat ìn cuptorul cu microunde, un bec care sa dea ìntuneric ; vecinii s-au ìntrebat ce e cu iadul asta pe pamìnt ; usor fratilor, le-am spus, acesta nu e un iad ci un rai improvizat pentru diavolul meu domestic ; apropò, nu aveti pe acasa un scaun electric ? ; ìmi admirau creatura, evolutia ìntunericului ìntr-un spatiu ìnchis ; mai aruncau cìte-un cosmar prin curte ; pìna ìntr-o zi ; prea multa idila mi-am zis ; am prins diavolul, i-am dat un picior ìn fund, si piciorul mi-a ramas acolo.

....poeme de 8'5 pe Hyperliteratura ; publicate si pe FDL.ro...am deja o alta carte ìn bibilica

saru'mìna

Pe Tevere e o insula pe care nu o voi uita degraba - Tibertina.E ca o lacrima de piatra cazuta ìn apa.Inainte de a ajunge pe lacrima, sus pe malul cu templele lui Hercule si a vestalei Cerere, este o biserica de pe vremea  flaviilor ( sec. 6 d.c. ), ridicata de grecii prigoniti de persecutii : Santa Maria in Cosmedin. Impreuna cu Despot am decis sa ne verificam la un detector de minciuni antic : Gura Adevarului, care se afla ìn strafundul unui portic al bisericii.M-am gìndit ca tocmai grecii au avut aceasta inspiratie practica, ei, care i-au mintit pe troieni cu veacuri ìnainte.Un chip otelit a unei divinitati fluviale, te astepata cu gura cascata.Se spune ca : de esti mincinos si bagi mìna ìnauntru, ramìi ciung.De necrezut, era coada.Despot m-a tras deoparte :"... eu ma simt ridicol, toti baga mìna acolo.Ce vor sa confirme ? Eu stiu ca toti sìnt mincinosi si sìnt bucurosi cìnd ies cu mìna ìntreaga, da asta-i, ce vor sa confirme ?"."Taci, hai sa bagam si noi mìna ", "Pìna la cot ? "Nu, pìna  ce dai de ouale pupazei..."

"Ce-ar fi daca dintr-o data as auzi dinauntru : saru' mìna ? " " Cum ce-ar fi.... o minciuna !?"

talpile ìmparatilor

...da bre, vacanta, plimbari, desfatari prin Roma imperiala, papala si berlusconiana.O cascada de suspine retorice.Ce vremuri ! Cìta maretie ! Cìta risipa de marmura ! Eu cred ca ìmparatii romani nu aveau talpi.Nu mergeau pe pamìnt ci undeva prin Calea Lactee, beti, taind cu spada razele stelelor.Am fost la mormintul lui Hadrianus, "anima vagula blandula...", si am ramas ìnspaimìntat din ce-au putut face papii din el : o ìnchisoare politica.Am intrat intr-o celula din castelul Sant'Angelo.Era sa-mi spun ultima rugaciune " doamne ajuta-ma sa-mi pun umbra subsuoara si sa ies  cìt mai repede afara ".Au pìngarit, dupa mine, mormìntul ìmparatului.De pe un zid al castelului este o iesire - intrare  secreta ìn Vatican.Ghida ne-a sugerat : " urmarind tunelul se ajunge la granita dintre cele doua state, nu trebuie sa insistati a cere sa va fotografiati cu soldatii din garda elvetiana, sìnt ìn misiune ", mama, mi-am zis, ismànarii astia sìnt ìn misiune ?!.Apoi Vaticanul.Era sa spun jos palaria, dar am mai aruncat-o cìndva si nu a mai ajuns jos, pentru ca mi-a ridicat-o Despot din cadere." Ho, ba ! ca aici e Michelangelo si da Vinci, stai la rìnd ".Am stat.Ne-a controlat politia la bagaje.Cu o ora mai ìnainte a fost alarma terorista la Colosseum - o bomba care nu a apucat sa explodeze.Daca nu ai ramas

cu gura cascata, poti sa intri ìn catedrala si sa o casti  mai tare, pentru ca imediat pe stinga e La Pietà.Aerul e rarefiat.Te plimbi printre mormintele zecilor de papi, si am ramas mirat, pentru ca nu stiam ( cìta ignoranta ! ) ca exista papi Gregorius.Se pot povesti multe, dar nimic vexant.Apoi Tevere, sufletul lichid al Romei.Aici, printre nenumarate tarabe cu kitchuri, dupa un sir de anticariate ìn aer liber, este o scena pe care un actor lectureaza o carte pentru un eventual public(  format, pacat dintr-o singura persoana , eu ).Simpatica imagine a nivelului de receptie literara : sugestiva, ìncìntatoare...dezolanta.  ( voi continua )

SECRETUL LUI PITAGORA

In aria mediteraniana se cultiva o leguma care se cheama :  fava,  (ceva ìntre fasolea grasa si mazare ). Arata ca un testicol verde.Se povesteste ca Pitagora era urmarit, undeva pe lìnga Agrigento - Sicilia, pentru a fi ucis (sec. 4 a.c. ).Cìnd a ajuns ìn fata unui lan de fave s-a oprit.Se ìntelege ca prefera moartea, decìt sa calce favele.De ce ? Nici o certeta. Poate din acelasi motiv pentru care si discipolii sai nu le atingeau ( desi facea parte din alimentatia cotidiana ).Peste vremi multi au ìncercat o explicatie.De ce de neatins ? Pentru ca semanau cu genitalele masculine, sau pentru ca ar gazdui sufletele mortilor, ori poate pentru ca la lumina lunii, cìnd era umezeala, deasupra iesea la suprafata o transpiratie rosie ca sìngele.Modernii cred ca pentru Pitagora, fava era o norma igienica, de aceea a transformat-o ìntr-un symbolon, ìntr-o religie.Pitagora era un sectar.Asa se ìntelege ca anticii gìndeau divers viata.Fava simboliza impuritatea, pentru ca s-a dovedit ca aceasta planta contine substanta care provoaca o infectie a sìngelui, ceea ce noi numim favism, o maladie genetica.Pentru antici impuritatea era incompatibila cu supravietuirea.Daca aveai bube pe tine ìnsemna ca ai sufletul mort.De mentionat ca favismul e raspìndit mai mult ìn aria pitagoreica, Sicilia, Calabria si Grecia.Ma ìntreb din nou, de ce a facut Pitagora un symbolon si nu a spus nimic contemporanilor sai ( cu exceptia discipolilor ) .E un precursor al hematologilor, un cititor ìn sìnge ?
Eu am lucrat vreo doi ani ìn sudul Italiei, si am mìncat fave, fara sa cunosc nimic din istoria lor pitagoreica. Ca cine e cobit cu fave se umple de buboaie si e condamnat la dizgratie.Cu mine nu s-a ìntìmplat nimic. Nu mi-am dat seama ca ele contin substante infectante.Pitagora cum de si-a dat seama ?

NOR DEASUPRA UNUI NEURON

ha, ha, ha,
misiunea de a gìndi c-un singur neuron
"bà, tu esti poet...daaa...nu te-am vazut ìn fanfara,
nu se poate, am zis, ca sa fii om ìti trebuie cel putin doi neuroni
bà, tu esti un mare poet...daaa...de ce nu vrei
sa cìnti ìn fanfara ?"
ce fanfara, badie ?!? aici pe terra, pe partea tiranica,
treaza, se pun taxe pe tot ce se aseaza,
pe fluturi, pe bruma, pe curul lui anastasie huma
"bà, tu esti un genial poet...daaa...sa stii ca astia
fac controale "
si ce daca !nu am nici un cer prin buzunar,
nici un nor deasupra unui neuron
nici macar o stea ìn frunte de cocon,
nu-mi dau singur picioare ìn fund
nu ma tund zero, nu vreau sa cìnt
ìn fanfara lui nero lerui-lero,
nero, vecinul, care a murit etapa cu etapa
desi nu s-a nascut niciodata.

PLOTINA

Astazi am intrat ca un dac ìn Palatul Massimo, altarul amintirii marii Rome imperiale.O mare de statui de marmura elenica, de moda elenica, de filozofie elenica, de mitologie elenica, ce mai, de latinitate elenica.Daca m-a impresionat ceva ? Plotina ! Un cap de marmura.M-am uitat ìndelung la acest chip de femeie.Dupa mine, femeia asta ìsi batea barbatul,si nu era altul decìt Traian, marele ìnvingator al dacilor.Orgoliul lui nu facea doua parale dincolo de usa dormitorului.O cred oare din rautatea invinsului ? Nu stiu, dar alta chestie care m-a "lovit" ; o pancarta enorma la intrarea ìn muzeu pe care scria " Sìntem romani, nu antici " si oarecum cinic dedesupt " am fost odata romani ". Asa si noi , saracii romàni, am fost odata daci.


DIALOG ACADEMIC


- Ce lucru e un simfon ?
- Nu e un lucru, e un om.
- De acord, si cine e acela Simfon ?
- Acela care ìn Tasmania 
  se cheama Titile.
- Si cine e Titile ?
- Acela care ìn Creta
  se cheama Zeon.
- E Zeon, vrei sa spui !?!
- Da, si ìnca Madon.
-Inteleg, dar cine trebuie
 sa fie Madon ?
- Nu ti-e clar ?
 Acela care la noi
 se chiama Simfon.

EROISMUL PLINSULUI

Citind catalogul unei expozitii , EROI de la Gam Torino, am dat peste un text care pare actual cu ceva din mine.Se cheama ZICATURA, si e scris de Patrizia Cavalli : " Un prieten de-al meu ìmi zice : eu cìnd manìnc prea mult / dupa prìnz lacrimile ìncep sa-mi curga singure /  atunci, vazìnd ca plìng, am hotarìt sa profit / sa ma concentrez asupra celor triste, ale mele / la moartea bunicii, de exemplu / ori la alte circumstante,  la alte persoane / pentru care nu am plìns la timp. / Am aceste lacrimi la dispozitie, le iau si le arunc ìn tristetile mele / astfel lacrimile au o ratiune / si neplacerea gaseste sentimentul ".
Frumos acest mod de a ìmbina ratiunea si sentimentul, corpul si emotiile.Si dincolo de acestea , mergìnd un pic mai departe, de a ìmbina arta si stiinta.Aceste versuri seamana cu ceea ce am citit cu multi ani ìn urma despre un experiment neurologic. Un om de stiinta, neurolog, ìn timp ce trata cu electrozi un pacient bolnav de Parkinson, din greseala a pus un electrod cu cìtiva milimetri mai jos de zona cerebrala a emotiilor pozitive.Pacientul s-a pus pe plìns, din senin, cu lacrimi abundente, ìntreg corpul transmitea sensul unei adìnci nefericiri.Tocmai din cauza fluxului electric care a traversat portiunea encefalica a emotivitatii negative.Inseamna ca nefericirea ( si fericirea ) sìnt roadele creierului.Un stres al digestiei, cum ironic scrie Cavalli, poate provoca un plìns.Stresul zgìrìie creierul, descarca energii acolo unde nu ne-am dori. Dar ìn sens contrar mai ìnseamna ca emotiile pot fi rationale, ca pot fi instrumentalizate, ca le putem ìndrepta ìn orice directie vrem, inclusiv ìn sensul unei responsabilizari a lor.Ar fi suprema ìntelepciune.Egalul ìntre constient si subconstient. Un plìns ar putea fi eroic, pentru ca l-am putea folosi pentru toate tristetile lumii.Ar fi un sfìrsit al Eului ?


PLINS APROBAT


Un cititor anonim
duce pe umar imense foi albe
mi le asterne ìn fata si zice :
uite, pe acest esafod
poti fi ucis 
de cuvintele tale nescrise.
Cititorul se uita la mine
si ìncepe a plìnge.
De uimire, cu umilinta
ìi aprob plìnsul
pun cìte o stampila 
pe fiecare lacrima.

NOSTALGIA EGOISMULUI DE MASA

De mìine toata Italia e ìn vacanta de vara.Traiasca Soarele ! Pe caldura asta mi s-a topit ìn creier o ìntrebare retorica, de pe vremea cìnd vacantele erau sarbatorite prin munca : Nu era mai bine pe vremea comunistilor, pe vremea egoismului de masa, a solidaritatii ìn acea absurda penitenta, cìnd toti "oamenii muncii" aveam ìn august o zi de vacanta - 23.? Nu, cert ca nu era mai bine.Totusi...ìn toti acesti 21 de ani, dupa explozia tuturor posibilitatilor si libertatilor, am pierdut si am cìstigat ceva.Am ìnlocuit egoismul de masa cu egoismul eului.Nu mai ìntelegem solidaritatea.Sìntem sclavii unor egoisme individuale sau de grup, nu ne mai putem integra social, e dificil sa legam activitatea noastra personala reala de activitatea unei institutii.Dupa ce am trait toate eliberarile posibile : eliberarea ideologica, economica, artistica, de restrictiile de frontiera etc., s-a produs, desigur, si o eliberare a subconstientului.S-a creat un haos semiotic si etic, o furtuna postmoderna a societatii ( cu toate ambiguitatile conotative ), " nu s-a mai ìnteles omu' cu femeia lui ".Multi divortati, viciati, precari ìn suflet dar cu bani ìn buzunare.Bani care nu folosesc la nimic.Cu ei se pot numara nefericirea personala.Lumea pe care mi-o imaginam eu cìnd am venit ìn Italia, nu mai este ìn capul meu.Ciclonul libertatii pragmatice mi-a scos gargaunii facilului si solidaritatii din cap.Azi daca nu te ajuti tu nu te ajuta nimeni.Stai si plìngi ìn pumni la ferestrele viselor.Trebuie sa te adaptezi din mers, sa nu ai mofturi cum se cìstiga un ban, sa fii imoral chiar daca imoralitatea e ca statul ìn genunchi pe-un cìcat.E o depreciere a sensului existentei.Buzunarele urla.Trebuie sa le pui un biberon ìn gura, o munca la negru.Vacanta placuta !


SPOT FAMILIAL


Pe vremurile nu de mult apuse
pe cìnd ochii vedeau numai rosu
bunicul, pentru a economisi iarba
ducea la pascut numai jumatate de vaca
cealalta jumatate
o punea ìntr-o imensa palarie
si o ducea la primarie
ìn fiecare zi vedea nu stiu cum
o scobitoare cazìnd din cer
semn, spunea el, ca
cineva pe sus lua un prìnz copios
pe atunci participam la un ciudat joc
de-a flamìnzii si satuii
bunicul meu era un om aspru
mìndru, curajos
ar fi putut merge pìna-n luna pe jos
ìn timp ce eu
nemernicul eu
fac cruce si cìnd
ma duc la veceu.

PACATELE INOCENTULUI

(  din FERFIN ) Leo murmura catre Maicanesti :"Dar nu a facut nimic...", statea ìn picioare, cu mìinile ìn buzunare, rezemat de coltul baracii si se uita la cìinele care mirosea sìngele ìmprastiat peste tot.A fost un masacru.Un tigan din Tirgu Misto ( Frumos), abrutizat de alcool, a navalit cu o teava de fier si ìnceput sa loveasca tot ce ìntìlnea ìn cale : mese, scaune, cìini, oameni, copaci, a pus un egal ìntre toate..Delira, urla, avea ochii ca doua puncte puse ìnaintea unei liste nesfìrsite de injustitii numai de el stiute.S-a ìntìmplat ca exact ìn acel moment, Teo Locomotiva, a deschis usa baracii buimac de somn si , bum, o lovitura ìn crestetul capului l-a adormit din nou.Am chemat 118.Dupa doua luni a murit.La autopsie i-au gasit un hematom pe creier." Dar nu a facut chiar nimic ?"."Nu, chiar nu a facut nimic."Cìinele parea ca linge o pata de sìnge de pe tocul usii."Alunga-l dracului de-aici !".Aceasta amintire a lui Teo plutea ca o reptila ìn formol.Cineva a pus fotografia lui alaturi de a Polacului, deasupra intrarii.Ii trecea prin  minte un ironic compliment funerar :"Uite ce frumosi sìnt acesti morti... parca sìnt vii !" .


FILIPICA(II)


Eu nu iubesc pe cel care 
ramìne ìn picioare mereu
triumfalistul capitalismatic
pe cel care digera agonia
unui miel sacrificat
pe cel care pune orbii 
sa se uite-n oglinda


ma urc singur pe cruce


de acolo se vad mai bine
ranile care plutesc pe un corp
lacrimile care se arunca ìn vìnt
dupa ce adevarurile sìnt abandonate.

AGONIA DISCRETA

( din FERFIN ) Cìteodata cìnd totul e posibil nu se ìntìmpla de-a dreptul nimic.Asa era dimineata ìn camp ( aleea cu muncitori " la negru" ).Zile, saptamìni, luni, ani sedimentau ìn ele agonia unei sperante." Ma ia ori nu ma ia".Precum dubiul ìndragostitilor fara speranta.Indragostiti de ce ? De munca, de buzunar, ce , glumim cu sentimentele noastre fundamentale ? Cìta ironie a vietii ! In camp nu te poti prezenta oricum.Nu trebuie sa ai fata botita, nu costum si cravata, nimic care ar putea sa strice dragostea patronilor la prima vedere.Ei trec pe lìnga tine, te masoara din viteza masinii din cap pìna ìn picioare si daca ai noroc, nu mai ramìi ca o sperietoare la rascruce de drumuri. E apoi, o poveste a hainelor de munca.Acum vreo 15 ani cìnd ne sclavizam pe la turci, incredibil si de neconceput azi, ne luam haine de munca de acasa, din Romania.Plateam biletul si pentru salopete..Nu mai eram ladri( hoti ), cum ne fac unii astazi.Un hot nu are cu el haine de munca.Gorettienii dupa prezenta din camp, la zece erau ca de obicei la celalat loc de munca : banca din parc.Erau lustruite, tocite de fundurile noastre.Erau banci preferate si banci dizgratiate ; banci camuflate si banci expuse ; banci de protocol si banci dormitor." Parcarea " pe o banca era ceva obisnuit cum obisnuita era si parcarea ìn spatele ei."Se facea amiaza". Erau zile cìnd parcarea era totala. Rodul unei inundatii de 400 litri de vin.Incredibil dar adevarat complicat ! Nu mai stiu cine spunea : pentru orice problema complicata exista o solutie simpla, si aceea...gresita.

VIATA IN STIL LEBOWSKI

( din FERFIN ) Genialul poet Dan Despot cìnd se simte "pingpongat" de viata fuge ìn Goretti.Acolo toti au o viata antifrenetica, fara stress : se bea, se rìde, se joaca septica.Iata motivatia despotiana : " ...stii ce cred eu ? Ca astia fara sa stie sìnt dudeisti.Era unul ìn California, un hippy, Jeffrey Lebowski zis Dude.Fratii Coen au facut un film dupa viata lui, ìn '98, "Marele Lebowski".Dudeismul e ca o religie laica, o forma moderna de taoism.Un fel de "ma doare-n cot de toate".O exaltare a lenei, a menefreghismului.Devii un om de sticla.Realitatea trece prin tine si nu se reflecta nimic.Dudeistii sìnt ìnsotiti de o indolenta magnetica, contagioasa, si au trei precepte de baza : 1. Viata e scurta si complicata.Nici unul nu stie ce trebuie sa faci.Abordeaz-o cu calm. 2 Inceteza de a te preocupa de urcarea pe-un podium.Relaxeaza-te c-un prieten si cìteva beri.3 Fa ce-i mai placut pentru tine ca sa ramìi tu ìnsuti.Suporta si surìde.
Uita-te cu atentie la toti astia din Goretti.Vezi altceva ?".Apoi a mers cu o comparatie mai departe.Ironic de-a dreptul, "...ori poate sìnt profunzi cunoscatori a enciclicei RERUM NOVARUM, care e plina de precepte anti-industriale, de temeri ca spiritul capitalistic obscureaza spiritul crestin, ori au ìnteles ca hipereficienta unora ( China ) provoaca declinul altora ( Occidentul ).Asa ca de ce sa fiu stresat ? Vad ca ìn Goretti se traieste  zilnic, la un pahar, Ultima Cina a lui Isus.El stia ca va fi rastignit.Poate nu-l mai interesa nimic.Era dudeist.Nu avea nici un stress.Eu, noi, de ce sa fim stresati ?Avem solutia antistres, hai sa cinstim...la multi fani ! "


VIATA IN STIL LEBOWSKI


Ziua e atìt de scurta si complicata
ìncìt nu stiu ce sa fac
ìncìt nici altii nu stiu ce trebuie
sa-mi spuna sa fac
sa ma alinte un drac ?
ori sa ramìn om de sticla
sa se vada totul prin mine ?

transparent sa ma ìntorc cu spatele la esafod
executia sa se vada mai bine ?
devin calm, antifrenetic
la o halba c-un prieten
ne povestim cu jumatate de gura 
propria moarte
cum se poate adormi folosind o carte
cum se ìmbuteliaza apele moarte
apoi plictisiti
ne punem buricul ìn centrul pamìntului
si asteptàm sa ni se stinga
vietile.

CONTABILIZAREA TRISTETII IN NANOMETRI PATRATI

Mai bine sa mori
decìt sa te gìndesti la moarte
sa traiesti disperarea fiecarei secunde
sa te chinui pe pamìnt sa crezi
ìn dumnezeu din ceruri si-n alte lerui-leruri
ìn viata de apoi care e-n noi
mai bine contabilizezi tristetea
màsori capacitatea disperarii
devii empiric
cìnd te apuca plìnsul
ìti pui repede un pahar sub ochi
si numeri :
atìtea si atìtea lacrimi cazute din cutare tristete
atìtea si atìtea lacrimi cazute din cutare bucurie
o mie, o suta,  cazute din proveniente necunoscute.
Apoi ìti màsori lichiditatea tristetii
cìte lacrimi sìnt pe nanometru patrat
apoi viteza lacrimilor
contributia lor la eroziunea obrazului
si cìte si mai cìte alte date din aceasta lichiditate.
Dupà toata aceastà alchimie contabila
poate gasesti raspunsul la ìntrebarea :
ce se ìntìmpla cu tristetea, cu disperarea
cu patimile
dupà ce s-au terminat toate lacrimile ?

Ultimele din Babel
Ce mai citeste M.V. Llosa ? "Citesc trei carti.Doua din ele privesc eseistica.In afara de aceea la care lucrez eu CIVILIZATIA SPECTACOLULUI, citesc MAINSTREAM de Martel si INTERNETUL NE FACE MAI PROSTI ? de Carr.De placere recitesc Borges."


Internetul pentru mine nu numai ca este o imensa utilitate, o nespusa placere dar si o disciplina, un mod de a aborda existenta superioara prin constiinta, libertate si responsabilitate.


Fericirea bunastarii e ca mersul pe aburii unei ciorbe.Dupa ce se raceste cazi ìn strachina.Atunci se vede daca esti ca sarea ìn bucate sau ca o otrava.

LAMBADA LUI SHIVA

In Nettuno exista o numeroasa comunitate indiana, pestrita, galagioasa, iubitoare de muzica si spectacol, mimozica si aparent naiva.Asteptam pulmanul pentru Roma-Anagnina cìnd, de pe o strada vecina s-a revarsat dansìnd un grup de "cufisti" ( cuffie-casca audio ).Dansau, nici mai mult nici mai putin, lambada ( cred ca varianta J. Lopez ).Nimic extraordinar, pìna cìnd a aparut un altul care facìnd din corpul sau un Y a strigat " shivaaa !!!".Dintrodata toti s-au oprit si au ìnceput sa rìda."Niste svampati", mi-am zis, si mi-am vazut de treaba.Abia ìn pulman mi-a cazut "monetina".In mitologia indiana Shiva era zeita care prin dans aneantiza totul.Am gìndit : "Originala combinatie, autentica ! ".Indianul a vrut sa spuna ca lambada e atìt de frumoasa ìncìt lumea se poate sfìrsi pentru ca chiar zeita Shiva danseaza.Un shiva dansìnd lambada ìmi parea ceva inedit si original.In continuare m-am gìndit la ce ìnseamna originalitate si ìn ultima instanta autenticitate.Autenticitatea, ìn buna traditie heideggeriana, ìnseamna a intra ìn posesia ta.Ghidul existentei tale trebuie sa fie " a-fi- ìntotdeauna-al-tau", masurìndu-ti autenticitatea cu capacitatea de a fi fidel tie ìnsuti.Astfel, toate experientele vietii tale, trebuiesc asumate, si ìn functie de ele ìti poti face proiecte de existenta, poti lua decizii, poti fi autentic.Interesant si paradoxal este ca nu poti lua decizii si face proiecte de existenta asupra a ceea ce este 100% al tau,asupra unor experinte suta la suta autentice si care ca nu pot apartine altora ( ex.nasterea, moartea ).Nu poti decide cìnd te nasti, precum e inuman a decide propria moarte.Pentru Heidegger viata este o existenta cheltuita pentru moarte.Posibilitatea de a fi autentic e fundamentala pentru existenta, dar nu schimba pentru nimic destinul. Ne ìnvata poate, doar, ca destinul e si al nostru.Intr-un fel, rationamentele filozofului justifica sinuciderea ca o autenticitate a existentei.Nu subscriu.O las pe Shiva sa danseze pe-afara,nu ìn interiorul meu.Poate sa aneantizeze totul.Chiar daca ramìn un om ìnconjurat de nimic,savurìndu-mi ìn van autenticitatea voi fi foarte decis, dar nu voi sti pentru ce.Autentic, nu!?!



VIS ANATOMIC


Mi s-a aratat acest paradox:
a exista fara corp
a trai ca un ascet dezmembrat
capul ìntr-o parte, mìinile ìntr-o parte
picioarele ìn alta parte
sa nu fii unit niciodata
totusi sa ai constiinta ca esti undeva
pe aici, prin preajma
ca toate organele tale graviteaza
ìn jurul ideei de-a fi corp
ca lupti mereu pentru
reìntregirea ta anatomica
dupa ani si ani reusesti
a te naste de unul singur
o nastere ìn sens invers 
care lasa uterele ìn doliu
si care se dovedeste o mare dezamagire
pentru ca de atunci esti mereu ocupat
trebuie sa mori zi de zi
secunda de secunda
nu mai ai timp sa traiesti
trebuie sa mori ìncontinuu.

DE CE FERICIREA DE A FI INUTIL ( FERFIN ) ?

IUBIREA REPETATA A APROAPELUI

Intìlnirile mele cu genialul poet Dan Despot ìntotdeauna m-au urcat pe un esafod de aur.Preferam sa nu-i citesc gìndurile.Mi-as fi pierdut un prieten.Pentru el "fericirea de a fi inutil" era o realitate valabila doar pentru mine.Ma considera un disperat ìn propria suferinta, un grafoman al unei efemere infirmitati, un scuipa trepte ( l-am ìnjurat ! ). Imi repeta un vers citit nu stiu pe unde " Cìt este de inutil si steril / ca un poet, sa fie fericit".L-am gasit si eu.Erau scrise de Maria Luiza Spaziani.Timp de reflectie pentru : cìt de inutila e fericirea pentru un poet ?!!

Astazi vreau sa destainui prietenia neconditionata de nimeni si de nimic a cuiva : Max Sobolanu', labradorul gorettienilor.Destinul lui se confunda cu destinul romanilor din Goretti.Toata ziua ìn parc si seara la baracile de pe canalele Mussolini.Acest cìine e o adevarata carte de citire.Are pe el tote urmele aventurilor sale de gladiator, don Juan, Papillon.Intelege limba romana.Da noroc ca badea Gheo, se opreste la semafor, mìrìie la uniforme si marochini.Ultima lui aventura a avut-o acum trei luni, cìnd toata politia municipala, carabinieri, pompieri etc. au distrus baracile gorettienilor din zona Santa Chiara.Dupa ce au ras totul cu buldozerele, o echipa de ecarisaj au ìmpuscat toti cìinii, ìn vazul tuturor.Printre ei si Sobolanu'.Au tras ìn el de trei ori.L-au aruncat ìn masina, ca la Kabul, si dusi au fost.A doua zi dimineata, cìnd gorettienii s-au ìntors sa se convinga ca exista imensa movila cu ceea ce a mai ramas din baraci, l-au gasit pe imortalul Max deasupra maceriilor, ca un ìmparat al nimicului.Era un erou.Cum a scapat ? Intrebati-l pe el.Am ìnteles ca fidelitatea ìnfrìnge orice catastrofa imprevizibila.Noi eram prietenii lui.Ne stia acolo.Un om se desparte mai greu de un loc unde a exercitat supravietuirea.La fel si cìinii.


IUBIREA REPETATA A APROAPELUI


Imi lipseste ceva vechi de cìnd lumea
odata se facea primavara cu o floare
toamna c-un pom
umanitate cu-n om
Adam
de ce a fost asa, habar n-am.


Prin iubirea repetata a aproapelui
singuratatea a devenit imposibila
femeile nasc mereu
( pentru barbati ar fi ca trecerea
 unui pui fript printr-o nara )
femeile sìnt facute sa faca spatiu 
ìntre viscere, ìntre lacrimi
femeile nu mai sìnt eve, sìnt ane


de aceea iubind repetat
construiesti departari
de aceea iubeste-ti aproapele
chiar daca nu exista.

INITIEREA INTR-O OBSESIE

(din FERFIN ) Ajunsesem cu obsesiile mele poetice foarte departe.Am ìnceput sa botez treptele de pe golgota de la capatul holului.Am decis sa scriu un cuvìnt cu 11 litere care sa formeze ca ìnteles un bici al sinelui : I.N.C.O.N.S.T.I.E.N.T. Era pregnant pentru memorie.Pentru a nu uita urcìnd scarile ca datorita inconstientei mele sufar.( aveam ca exemplu pe Stefan cel Mare, care a pus parintii sa le dea fiilor o sfìnta bataie pentru a nu uita hotarele Moldovei ).Erau 11 trepte, 11 litere, 11 concepte care ìncepeau cu acele litere si 11 mii de gìnduri care le ìnsoteau : I - initiere, importanta, inutilitate ; N - necunoscut ; C - calatorie interioara ; O - ocol, orbire ; N - nevazut, nebunie ; S - soapte, sovaiala ; T - teama ; I - ispita ; E - eliberare ; N - neantul necesitatilor ; T - totalitate, toi, tacere.Dupa ce m-a fulgerat aceasta inutilitate indispensabila, m-am ìntors repede ìn salon si am ìntrebat cine are o foarfeca.Toti se uitau la mine contrariati.Se gìndeau poate ca e vreun efect al abstinentei, un gìnd suicidar ca al indianului.I-am linistit : "...trebuie sa tai ceva dintr-un ziar...".Am taiat un titlu din Messaggero : Importanza dell' alleanza, apoi am decapitat i-ul si l-am lipit discret pe spatele balustradei, ìn dreptul primei trepte.Sa revin la obsesii.Sa fie o nebunie aceasta obsesie - poezia ? O pierdere de timp ? O inutilitate ? O salvare ? Ca sa ìnteleg ceva trebuia sa pornesc de la ratiune.Stiam ca ìn primul rìnd nebunia e o depasire a ratiunii, a unor reguli pe care le condivid toti.Daca te trezesti dintrodata spunìnd cu voce tare un vers din Leopardi " Spune-mi luna ce faci tu acolo ìn cer ?", toti ar spune, "Ce ai ba, ai ìnebunit ?".E la limita ratiunii a exprima ìn public ceea ce e real numai pentru interior.In dragoste e la fel, cu diferenta ca, ìn dragoste sìnt puse ìn comun doua nebunii ( ne-a linistit Freud : dragostea e un delir care are o singura calitate - dureaza putin ).Dar cum ma pot justifica cìnd spun ca sìnt ìndragostit de poezie si nu-mi mai trece ? In ratiune toti sìntem egali, ìnsa pe partea cealalta toti sìntem niste nebuni.Nebunia e ìnauntru, secreta si o lasam sa curga numai ìn solilocviile noastre cele mai intime.Eu cìnd creez, cu nebunia mea secreta, irationala, scriu o poezie care poate fi abordata rational.Aceasta nebunie ma individualizeaza, ma face original, autentic.Conditia interioara a nebuniei ma face sa iubesc si sa creez.De aceea cìnd ajungeam ìn fata scarilor, se declansa nebunia interioara.Cred ca aveam ochii ficsi.Le urcam si urlam ìn gìnd, scriam poezii ìn camera mea acustica.Avea dreptate Simone Weil "Orice fiinta umana striga ìn liniste".Deci aceasta obsesie, dependenta mea de poezie nu era o nebunie.O puteam agata ìn cuierul rationalitatii estetice.Daca cineva ìmi citea o poezie ìntelegea ceva.In schimb cealalta dependenta, de "gainusile gorettiene" era irationala, grea, o nebunie.


PERCHEZITIA INTERIORULUI


Dupa multe cursuri reale de autostima
de analiza a teoriei si istoriei
propriei respiratii
dupa o adevarata cruciada interna
dupa o perchezitie totala a interiorului
am ìnchis ghidul de autorealizare
si m-am uitat ìn oglinda


vedeam tot ce era ìmprejur
mai putin pe mine
lipseam din oglinda


ce gluma, gìndii
ce joaca de-a v-ati-ascunselea !




ARMISTITIU


Prin nu stiu ce ordin divin
astazi si numai astazi
nu se poate muri
asa ca :
ne arucam linistiti ìn fata trenului
bem cafele otravite
ne spìnzuram prin parcuri
ne jucam de-a moartea
punem zapada la fiert
invitam mortii la bar
ne stergem umbrele cu radiera
astazi si numai astazi
nu se poate muri
de aceea ramìn ereticii vexati

pentru ca raiul ca si iadul e deschis

24 din 24.

CUTIA NEAGRA A EXISTENTEI

Civilizatia noastra a facut din ratiune o religie si din tehnologie o dogma.De aceea multi cred ca mitul e o fuga de realitate, o opacitate a gìndirii individuale.Din contra, mitul de azi este arhiprezent, a creat o industrie ( cinema, televiziune, literatura, sport, moda...).Acestea sìnt capabile sa transforme fictiunea ìn realitate si aparenta ìn substanta.Adevarul e ca rationalitatea si mitizarea sìnt doua fete ale aceleasi monede - gìndirea. Sìnt doua moduri complementare de a interoga viata.Daca stiinta ne ajuta sa ìntelegem lumea ìn limpiditatea ei geometrica si determinativa, mitul ne ajuta sa cunoastem labirintul misterios al sufletului.Miturile sìnt cutia neagra a existentei.In aceasta cutie sìnt ìnregistrate toate destinele exceptionale ale spiritualitatii umane, reperele destinului oricarei civilizatii.Ma gìndesc, ìn umila mea aroganta, ca nu e usor sa ìncapi ìn aceasta cutie.E ticsita cu destine.La ce-ar mai folosi ìnca unul, si acela, al unui poet prapadit de la provincia culturii ? Ce-mi ramìne ? Sa ma automitizez, sa-mi spal rufele singur, sa fiu curat si cinstit cu mine ìnsumi, si nu ìn ultimul rìnd, sa fiu multumit ca fac parte dintr-o memorie colectiva.

E o catastrofala diferenta ìntre fericirea de a fi inutil si placerea de a fi inutil.Placerea se adreseaza in mod special simturilor, in timp ce fericirea e un apanaj al intelectului.Sintagma " placerea de a fi inutil" e o frivolitate, o apa chioara ìntr-o sticla de Bourbon rouge.Inutil, ìn acest context, ìnseamna lipsit de abnegatie, neserios, usuratic, lenes.Nu are nimic din transcendenta inutilitatii poetico-filozofice.Nu are nimic din prezenta nimicului bun la toate, a golului care asteapta mereu ceva ; sau invers, a golului gìndit ca un minus al acestui "ceva".Inutilitatea e ca un satelit al nimicului, al golului.Fericirea e asteptarea in nimic a "ceva", un vis continuu, realizabil, care odata ìmplinit iti dai seama ca nu a fost un vis.

De la cele mai importante lucruri din propria viata nu poti avea amintiri - de la nastere si de la moarte.Acestea sìnt limitele nimicului.Eu sìnt o bucata de carne ìntre aceste doua nimicuri.

TALEB - "Fericirea : nu stim ce ìnseamna, cum sa o masuram, sa o valutam ; stim ìn schimb foarte bine cum sa evitam nefericirea".

"Anticii stiau foarte bine ca unicul mod de a cunoaste evenimentele este de a le provoca".

INTREBARI CARE UMILESC EFEMERUL

Acum o saptamìna mi s-a dat ca tema pentru acasa : "La piu bella giornata della mia vita ".Nu am putut fi sincer si de aceea am scris :  Ca sa fiu sincer cìnd cineva ma ìntreaba "Esti fericit ?" eu raspund, "Da, precum hipopotamii beat a lui Kerouac, care au ramasi vii ìn bazinele lor ìn timp ce gradina zoologica s-a facut scrum, stiut fiind ca apa nu arde".Dar cìnd ma ìntreaba cineva "Care a fost cea mai fericita zi din viata ta ?" , ma simt pierdut, dar ìmi revin repede si devin conventional raspunzìnd " Ziua cìnd am devenit martorul nasterii mele ". " Dar cum e posibil, nimeni nu poate avea amintiri de la propria nastere !"."Ei bine, eu am.Ziua cìnd, ca un dumnezeu pitic, am avut ìn mìini creatura mea, cartea de poezie, "Reguli de plutire ".In acea zi s-a nascut Viorel Grigoriu, a ìnceput un destin literar, ceva care transcende moartea mea fizica.Pentru a exprima o asemenea emotie devii un pic nebun.Iti vine sa saruti orice, pìna si propriile mìini.In acea zi nimic nu a putut fi neglijat. Pina si un tìntar asezat pe coperta deranja eternitatea.Asa mi se parea.Din acea zi, anonimatul sinelui nu a mai existat.Si ca sa va demonstrez ca pentru mine viata e un sir de incredibile coincidente, am primit cartea chiar de ziua ficei mele Octaviana - 28 august .Am pus cartea alaturi de celelalte carti pe care le citeam atunci si m-am considerat un cetatean a lumii zbuciumate, bogate si profunde a autorilor.Mi-am cautat un alt motto si m-am apucat de o alta normalitate : creatia continua...
TALEB : " Din timpul lui Platon, gìndirea occidentala, teoria cunoasterii a occidentului sìnt concentrate asupra notiunilor de adevarat sau fals.Astazi e timpul de a muta interesul nostru asupra dihotomiei robust - fragil, iar epistemologia sociala asupra foarte serioasei dihotomii credul - incredul ".
In ceea ce priveste cea mai fericita zi din viata mea un raspuns epocal mi-a dat Dan Despot : " Cea mai fericita zi din viata mea a fost cìnd am avut primul orgasm ìntr-o femeie." Sa fiu al naibii !