lunedì 1 agosto 2011

EROISMUL PLINSULUI

Citind catalogul unei expozitii , EROI de la Gam Torino, am dat peste un text care pare actual cu ceva din mine.Se cheama ZICATURA, si e scris de Patrizia Cavalli : " Un prieten de-al meu ìmi zice : eu cìnd manìnc prea mult / dupa prìnz lacrimile ìncep sa-mi curga singure /  atunci, vazìnd ca plìng, am hotarìt sa profit / sa ma concentrez asupra celor triste, ale mele / la moartea bunicii, de exemplu / ori la alte circumstante,  la alte persoane / pentru care nu am plìns la timp. / Am aceste lacrimi la dispozitie, le iau si le arunc ìn tristetile mele / astfel lacrimile au o ratiune / si neplacerea gaseste sentimentul ".
Frumos acest mod de a ìmbina ratiunea si sentimentul, corpul si emotiile.Si dincolo de acestea , mergìnd un pic mai departe, de a ìmbina arta si stiinta.Aceste versuri seamana cu ceea ce am citit cu multi ani ìn urma despre un experiment neurologic. Un om de stiinta, neurolog, ìn timp ce trata cu electrozi un pacient bolnav de Parkinson, din greseala a pus un electrod cu cìtiva milimetri mai jos de zona cerebrala a emotiilor pozitive.Pacientul s-a pus pe plìns, din senin, cu lacrimi abundente, ìntreg corpul transmitea sensul unei adìnci nefericiri.Tocmai din cauza fluxului electric care a traversat portiunea encefalica a emotivitatii negative.Inseamna ca nefericirea ( si fericirea ) sìnt roadele creierului.Un stres al digestiei, cum ironic scrie Cavalli, poate provoca un plìns.Stresul zgìrìie creierul, descarca energii acolo unde nu ne-am dori. Dar ìn sens contrar mai ìnseamna ca emotiile pot fi rationale, ca pot fi instrumentalizate, ca le putem ìndrepta ìn orice directie vrem, inclusiv ìn sensul unei responsabilizari a lor.Ar fi suprema ìntelepciune.Egalul ìntre constient si subconstient. Un plìns ar putea fi eroic, pentru ca l-am putea folosi pentru toate tristetile lumii.Ar fi un sfìrsit al Eului ?


PLINS APROBAT


Un cititor anonim
duce pe umar imense foi albe
mi le asterne ìn fata si zice :
uite, pe acest esafod
poti fi ucis 
de cuvintele tale nescrise.
Cititorul se uita la mine
si ìncepe a plìnge.
De uimire, cu umilinta
ìi aprob plìnsul
pun cìte o stampila 
pe fiecare lacrima.

Nessun commento:

Posta un commento