PUNCTUALITATEA MORȚII

Doar de un singur om am auzit să învie,yoghinul indian - Tahra.A murit 2o de min apoi a revenit la viață.De menționat că și-a întrerupt doar activitatea inimii.Creierul a continuat să trăiască.Eu nu mă gîndesc la moarte decît 24 din 24 de ore.Asta în timp ce trebăluiesc acasă prin curte și ... prin suflet,cea mai interioară curte a mea.Exemplul lui Tahra e o iluzie metafizică care nu face prozeliți.Pentru mine moartea va fi o a doua mireasă.Dacă pe prima am pierdut-o,pe a doua nu o voi pierde sută la sută.Apropo de punctualitate.Petrișor a întîrziat la școală.Profesorul îl admonestează-''Mereu întîrzii Petrișor.Unde ai stat pînă acum?''.Petrișor se uită la ceasul de perete din clasă și răspunde - ''Ceasul nostru nu merge bine.Cel de pe clopotnița bisericii a bătut de două ori ora unu...l-am auzit eu''.

DORURI ȘI REGRETE

A iubi poate însemna uneori a uita că există greșeala,una capitală,fără întoarcere întreagă în tine însuți - regretul.Eu,ca un om care am nimerit din greșeală în dragoste,nu mă supun acestui dulce jug.Alerg prin mine însumi după bunul plac și nu dau socoteală decît lui D-zeu.Abia cum spun,precum regretatul poet Dan David,''Eu vă iubesc pe toți!''.Aproape ca de obicei vă spun una care se lasă c-un zîmbet...''Tata,ce este materia cerebrală?''.''Te rog să mă lași în pace...acum am altceva în cap''.

OFURI FĂRĂ TIMP

Un om într-o viață plînge cu și fără lacrimi,pe ascuns ori în văzul tuturor,de dor ori de ofuri fără timp,aidoma poeților.Eu mă plîng pe mine însumi care sunt pradă fericirii de a fi inutil.Un bun al Morții.(Măcar atît).& O doamnă vorbește cu chirurgul.''D-le doctor a reușit operația?''.''Cazul e grav,doamnă.Vom face tot posibilul să vă salvăm soțul dar vă avertizăm că va rămîne pe jumătate cretin''.''Va fi un adevărat miracol.Pînă acum era cretin cu totul.''

DIURNE

Rămîn uneori uimit,ca să nu zic apelpisit de oamenii care se pricep la toate.Eu de exemplu mă pricep la storsul lacrimilor din batistele proaspăt spălate.Uneori,plictisit de a le mai stoarce,le las a curge înlăuntru,ca un aspirant întru fericire´(aparentă).Astfel îmi protejez exteriorul de calamitățile cotidianului.Pace mie!Apropo de dureri...Vecinul meu de la bloc avea niște dureri insuportabile de măsele.Eu, ca să-l mîngîi cu o vorbă bună l-am întrebat-''Îmi pare rău că te dor măselele,dar care-i?''.''Molarul...mă scoate din minți''.''Eu,dacă eram în locul tău îl scoteam''.''Și eu îl scotem dacă era al tău''.

DESTINE

Nu ar mai trebui să repet că așa cum și-o face omul cu mîna lui nu și-o face nimeni.Cică un tip căuta de muncă.Aflînd că un prieten de-al său a ajuns mare patron în alt oraș se duce acolo pentru a-l angaja.Acesta îl întrebă;''Îmi ești prieten,dar spune ce știi să faci?''.''Știu să fac de toate''.''Ai vreo recomandare?''.''Păi,cum să nu,pe cinstea mea,îți spun eu,am muncit 20 de ani în același loc''.''Unde?''.''La Poarta Albă''.

DESTINE

/'Un tînăr marinar e pe punctul de a se îmbarca pentru a tranversa Atlanticul chiar de sărbătorile pascale.Un amic îl întrebă.''Cum,iarăși pleci pe mare?Acolo ți-au murit bunicul,tatăl...Nu crezi că destinul se va repeta?''.''Nu.Tu de pildă unde dormi?''.''Acasă,chiar în patul unde au murit bunicul și tatăl meu''.''Și cum,ți-e frică să mai dormi în pat?''.  

MUSAFIRUL MORȚII

Isus a intrat în Veșnicie învingînd Moartea.Eu nici măcar nu mi-am învins teama de a mă gîndi la ea.Moartea mă face să mă închei mai repede la șireturi.Să nu mă prindă,doamne ferește,desculț.Azi am intrat în biserica satului mai smerit și copleșit decît am intrat în Vatican acum cîțiva ani.Dumnezeu e același.Isus a fost pentru trei zile musafirul morții.A gustat din potirul ei pentru a ne salva.Rămîne să nu uităm.SĂ NU UITĂM!

PURIFICAREA INSTINCTELOR

A retrăi săptămîna judecății lui Isus e precum te-ai ascunde de diavol în tine însuți,acolo unde trebuie să fie Dumnezeu.Au unii o vorbă - ''Batăte-ar Dumnezeu să te bată!''.Desigur.Chiar cînd ești nespus de frumos ori neîngăduit de hain,Cel de Sus te agață într-un cui la vedere,să te bată semenii cu privirile, cu biciurile sufletului.Avem peste două mii de ani de civilizație creștină.Ar trebui să ne crape inima de rușine să nu dăruim măcar o lacrimă pentru El.Aceasta de păcătoși ce suntem.Amin.Să fim puri,inocenți precum copilul acela care și-a pierdut mama în fața unui supermarket și care întreba -''Nene,nu vă supărați,nu ați văzut o doamnă?''.''Care dintre ele,căci doamne sînt atîtea?''.''Da,văd,însă una fără mine''.  

DESPRE AUZURI

Nu știam că se poate auzi cu picioarele.Mare-i grădina Domnului!E așa de mare încît o ființă minusculă,cosașul sud american COPHIPHORA GORGOMENSIS,captează,analizează și prelucrează sunetele cu ajutorul picioarelor din spate.Acestea posedă o cavitate plină cu lichid sub presiune de forma unui balon alungit.Organul,pe care specialiștii l-au numit vezica acustică,are un rol asemănător cohlei mamiferelor.Prea complicat pentru nespecialiști dar îdeajuns pentru a ne da seama că mare-i grădina lui D-zeu.”„”La ușa fam. Surdu țiuie soneria.Petrișor fuge repede la ușă să deschidă.''Bună Petrișor!Mama-i acasă?''.''Nu,a ieșit la cumpărături''.''Cînd se întoarce?''.''Nu știu,dar dacă așteptați un pic,mă duc pînă în bucătărie și o întreb''.

 

BUMUL SĂRACULUI

De cînd m-am întors în țară nu am reușit încă să mă adaptez cu liniștea,dumnezeiasca liniște a pomilor care înfloresc  fără să le pese de grijile noastre pascale.Eu mă chinui să mă liniștesc privind explozia florilor prin copaci,lătratul domestic al cîinelui și prezența robace a mamei.De asemeni meditînd ca un băiat cuminte de neliniștit ce nu sunt, la spusa lui Erick von Daniken - ''Toți zeii au venit din cer''.Cred că Isus e unul din acești călători astrali.El ne-a învățat că sufletul îngrijit nu moare,e ca o floare în grădina eternității.Eu repet mereu în gînd un vers din Ezra Pound - ''Teme-te de Dumnezeu și de stupiditatea prostimii''.

TUMORILE TIMPULUI.2

Timpul ploios te provoacă să transpiri pe dinlăuntru.Te uiți pe fereastră și,dacă ești absolut singur,te apucă nostalgia.Așa se întîmplă cu mine acum.S-a oprit timpul.Tocmai acum înaintea Învierii!A fi nostalgic înseamnă a te rupe de realitate la cîtă osîrdie și reculegere-i necesară.Trebuie să ne dăruim timpul măcar o săptămînă cerului de dincolo de perdele.Să v-o spun pe ultima.Soțul împreună cu soția pregătesc în bucătărie cele necesare Paștelui.La un moment dat sună cineva la ușă.Soția fuge repede să deschidă și se întoarce după aproape o oră.Soțul,foarte nervos se răsti la ea.''Dar cine a fost dragă,Interpolul?''.''Nu,vecina...dar închipuieșteți...era atît de grăbită că nici nu a mai avut timp să intre''.

MĂRUNȚIȘUL FLORARULUI

De Florii ar trebui să ne zîmbească inima fără ajutorul comicității diurne,terestre.Bucuria de a trăi ar trebui să ne-o provoace.Dar cum să mă bucur din moment ce am senzația că uneori trăiesc degeaba?Eu port un nume de floare și ar trebui să fiu flatat de inspirația mamei de acum 50 de ani.Îi mulțumesc pe această cale pentru numele pe care mi l-a dat.Cuvîntul ''floare''provine din nominativul indoeuropean ''flo'',grecizat Floe(zeița florilor),latinizat Flores iar autohton Floarea,Florin.Numele meu,tradus apocrif din latină,ar însemna ''ore de viață''.După nume ar trebui să am o propensiune către detalii,amănunte,fleacuri,dar eu trăiesc la polul opus al semanticii sale.Îmi plac semnificațiile profunde de la baza adevărului.$$ Un domn se oprește la o florărie cu livrări la domiciliu.''Un crin,vă rog''.''Păi,domnu',numai un crin?''.''Ce vreți?!Sunt un tip care vorbește foarte puțin.Soacră-mea va înțelege.''

 

NINSOAREA MIEILOR

Să mă ferească D-zeu de urît,căci iată, frumusețea coboară acum pe pămînt.Ninge la Răucești,satul meu natal.Trăind mai mult prin Italia,nu am văzut fulgii de zăpadă așa mari de mulți ani.Bucuria estetică însă nu ține de foame.Nu-i de bun augur omului legat de glie,precum eruditului incultura.Să cadă în pace.Tot ce vine de sus nu ține de voința noastră ci de neputințele noastre în fața naturii.Da,să cadă în pace această ninsoare a mieilor.

VENINUL VIEȚII

Nu trebuie să mă gîndesc la nemurirea sufletului și reîncarnarea lui pe plaiuri mai însorite pentru a-mi da seama că după atîția ani de pribegie printre străini nimic nu mai e dulce la masă acasă.Realitatea pe care am moștenit-o e nesatisfăcătoare și dătătoare de șuturi în fund.Nu ai ce căuta în ea dacă nu ești actual,adică tehnologizat și superficial.Am căzut în mocirla grijilor materiale.Banii ne transformă în gîze.Pusnicii ne vor salva și puțina iubire de aproapele nostru,D-zeu.