ADEVĂRATA PRIETENIE

Cu multă vreme în urmă,în China,erau doi prieteni.Unul,un mare virtuos a lirei iar celălalt un desăvîrșit ascultător.Cînd primul cînta despre un munte ori despre o apă,al doilea spunea -''Parcă văd înaintea ochilor,aevea,muntele suplu...parcă aud apa curgînd!''.Dar într-o zi cîntărețul muri și lira tăcu.Atunci,prietenul a luat lira și i-a tăiat corzile.Acest gest a rămas ca un mare semn de adevărată prietenie.Tăierea corzilor unei lire.Cu alte cuvinte...tăcerea.

SHOUN ȘI MAMA SA

Shoun era un călugăr budhist zen.Tatăl său muri pe cînd săvîrșea studiile iar mama rămase sub îngrijirea și ocrotirea lui.Mereu cînd intra în templu era alături mama sa.Din acest motiv nu putea locui împreună cu ceilalți călugări.Și-a găsit o chilie separată avînd grijă de mama lui cîștigînd hrana zilnică transcriind sutre.Cînd cobora în sat să cumpere pește localnicii îl luau în batjocură pentru că acești călugări nu au voie să mănînce pește iar mama lui suferea mult aflînd acestea.De aceea MAMA luă decizia de a deveni și ea vegetariană aprofundînd sutrele.P.S. Ce concluzie pot trage? O mamă îți poate fi alături și în spirit,acolo unde numai D-zeu există.

NOSTALGII

Cel mai nostalgic moment al fiecărei zile este un apus fără nori.Al vieții e o amintire de neuitat.A mea e familia.O spun cu mare regret pînă ce se vor risipi(sper) norii.Am trăit cu poezia între gînduri și nu prea m-am încurcat de concretețea minoră a vieții,fapt care s-a dovedit fatal liniștii interioare.Acum sunt un biet nostalgic,suspendat între două lumi,cea interioară și cea exterioară,în așteptarea unei minuni.Singura împlinire interioară s-a concretizat în publicarea cărtii mele REGULI DE PLUTIRE,dar cu o singură lacrimă nu poți spune că plîngi.Apropo...cică cineva întreabă-''Ți-a plăcut cartea mea de poezie?''.''Da...însă crede-mă că a fost o adevărată ușurare după ce am terminat de citit primele trei pagini''.P.S. Bașca altă nostalgie!

ROSTUL ÎNCURCĂTURILOR

Ce ne-am face fără o cît de mică încurcătură în viață?Nu am mai fi buni de plată pe lumea cealaltă.pentru că,de obicei,încurcăturile sunt urmările superficialității noastre.Ele sunt piperul vieții.Nu le uităm gustul incomod și încercăm,pe cît e posibil,să nu le gustăm.&Soțul îi spune soției;''Dragă,mă găsesc cu adevărat într-o mare încurcătură.Mi-a trimis fratele meu un email...îmi cere niște bani înprumut''.''Și ce-i cu asta?Răspunde-i și tu că n-ai primit emailul''.

ARISTROCRATELE

În timpul unei recepții fastuoase la curtea regală britanică,o bogată lady își etala un splendid colier oriental.O altă lady plină de invidie se apropie și o întrebă-''Ce perle magnifice!Sînt veritabile?''.''Desigur,ducesă.E ușor de probat,ajunge să o mușcați un pic între dinți''.''Cu plăcere,însă nu știu dacă e posibil...am placă dentară''.&Nu am afinități aristrocratice,dar în aparență capetele încoronate au materie cenușie ca și noi...ei,bine,nu chiar ca toți...

CINSTEA SĂRACULUI

Nu mă pot lăuda că am avut un singur loc de muncă.Am avut peste 20,dar în 3 țări diferite.Am tins,tînjit după cîștigul prin muncă cinstită dar nu am la pușculiță nimic.Am trăit cinstit văzîndu-mi neliniștit de singurătatea mea.Dar,la ce bun cinstea săracului?Cred că pentr-un loc bun în împărăția lui D-zeu.Dar vorba ceea -''pîn' la D-zeu te mănîncă sfinții''.Așa am aflat pe propria-mi piele că ... săracii sînt comestibili.

VÎRFURI SACRE

Energia sacră ce adie peste vîrfurile unor munți alimentează spiritul mai tuturor religiilor de pe Terra.Acolo se crede că pămîntul se atinge de Dumnezeu și se eliberează energia care ne hrănește sufletul.De la munții biblici,Sinai și Ararat pînă la Fuji și Kailash din Himalaia oamenii au împrumutat liniște interioară și speranța eternității.Dar ce spun eu!?Au împrumutat și pietre pentru adăpostul cel de toate zilele dar și pentru lapidările pe care le consider inumane.Muntele musai că trebuie să aibă un vîrf iar omul păcate,altfel, la ce ne-ar mai trebui religie?

CUMPĂNA DESCUMPĂNITULUI

''Sunt descumpănit,m-am încovoiat de tot,toată ziua umblu trist''´(Psalmul 38.6).E normal a mă întreba și eu de unde vine tristețea,melancolia după clipele de uitare a oricărei angoase interioare.La fel cum e anormal să mă apuce rîsul de zădărnicia vieții.Oricum aș aborda-o,rămîne o dilemă,o cumpănă a unui descumpănit ș.a.m.d. Ce-i de făcut?Eu zic - să ne vedem de treaba noastră cea de toate zilele,de amănuntele fizice ale existenței.Metafizica e în pod și ne trebuie o scară pentru a ajunge acolo.Vă dau o idee.Sunați pompierii.Ăștia sigur au scări.

INTERVENȚIE PARLAMENTARĂ

''Da,domnilor... pot să afirm că jumătate din domniile voastre sînt măgari cu legitimație''.''Ajunge...insist să vă retrageți afirmația'' interveni președintele.''Foarte bine d-le președinte...afirm în mod solemn că jumătate din domniile voastre nu sînt măgari''.

MINUTUL DE RELIGIE

Proful de religie îl întreabă pe Bulă -''Spune-mi,ce-au făcut evreii după ce au traversat Marea Roșie?''.Răspunsul veni prompt-''Și-au stors hainele pentru că erau ude''.&''Dar ce-a făcut Creatorul în a șaptea zi?''.''S-a odihnit un pic,apoi s-a dus la biserică pentru că era duminică''.

PLOI ȘI PĂCATE

Doamne de ce ne blestemi cu preamultul?Mă simt ca un sinistrat după atîta ploaie,deși nu mi s-a întîmplat mai nimic concret,adică vreo apă care să-mi ia casa ori să-mi spele păcatele.Tac și ascult tunetele cu multă băgare de seamă,căci,poate cine știe,așa cîntă D-zeu cînd îl amețește eternitatea.&Un credincios se duce la o mînăstire în munții Neamțului.La întoarcere soția îl caută curioasă prin buzunare și găsește o sticluță din care gustă un pic.Constată rapid că...era un strașnic rachiu.Imediat sare cu gura la soț.''Dar ce apă sfințită e asta,bărbate?E rachiu toată ziua''.Bărbatul o privi cu prefăcută uimire și exclamă''Minune!Mare minune!Icoana a prefăcut aghiazma-n rachiu''.P.S. Hai să fim serioși,dacă ar fi așa crîșmele ar da faliment și,doamne,ce coadă ar fi la icoană!

ZiLE ȘI ROSTURI

Noi înșine dăm un rost vieții zilnice exterioare.Acea trudă continuă de a rezolva ceva propus ne macină nervii,ne tăvălește prin grijile materiale,devenim miniștri de finanțe în particular,ingineri constructori,lemnari,morari,bucătari,agricultori,la nevoie infirmieri,taximetriști,băgători de seamă și de... bani în buzunare.Cine mai are timp de romantisme,de o șoaptă de amor la urechea celui iubit,iubită...cine?Poate sînt și excepții,însă cine poate opri tăvălugul consumist? E trist să nu-ți faci timp pentru a gusta din tine însuți cel profund înainte ca alții să te devore cu nimicuri.Vă dau o idee.Uitați-vă măcar odată pe zi la cer abordînd aceeași atenție pe care o aveți atunci cînd vă uitați la o emisiune tv. preferată.Abia atunci ziua capătă un rost.Dumnezeu vede că îl priviți...
  

REZULTAT

''Ei,cum a mers de data asta examenul pentru permisul de conducere?'' își întrebă soțul consoarta aflată la a treia încercare de a-l obține.''Nu cred că pot afla prea curînd''.''Cum adică?''.''Păi...instructorul nu mi-a zis nimic cît timp l-au descarcerat din mașină cei de la SMURD''.&P.S. Mă rog la D-zeu să nu fie nimeni încarcerat,indiferent de generozitatea sensurilor limbii noastre cu acest cuvînt.Cred că ne ajunge închisoarea de carne a propriului suflet.

RAȚIUNILE SPERANȚEI

Am fost de multe ori pe buzele prăpastiei.Dacă nu rămîi lucid cazi de nu ai timp să strigi nici măcar ajutor.Mi s-a întîmplat.Am și acum în suflet durerea prăbușirii interioare de acum patru ani,dar ca un ecou surd,abia perceptibil.Am rezistat pentru că am sperat în bine și am lucrat la fixarea lui ca principiu interior.Am de gînd să continui,să îmi fac planuri ca la 20 de ani în numele speranței că voi reuși.Vreau să nu spun niciodată amin.O să mi-l spună popa cînd oi da ortul,dar pe atunci voi fi nesperat de...mort.

ÎM DORUL LELII

Lucrul bine făcut cere chibzuință pentru a nu dobîndi căință.La fel și fapta.Căința după faptele nechibzuite îți întîrzie fericirea.Viața ''în dorul lelii'' te aduce pe buza prăpastiei interioare.Himera omului fericit a păcălit umanitatea de la începuturile societății și încă o va mai face.De aceea mă indoiesc că ar fi bine să conviețuiești c-o himeră.Dar,nu știu de ce,eu perseverez...încă mai scriu poeme...în ciuda dorului de lelea.Pentru mine aceste ''lele'' poartă niște nume pe care nu la fac publice din dorința de a nu cădea în capcana unei existențe ''în dorul lelelor''.Om muri și apoi om vedea de-i rău ori bine.