Noi înșine dăm un rost vieții zilnice exterioare.Acea trudă continuă de a rezolva ceva propus ne macină nervii,ne tăvălește prin grijile materiale,devenim miniștri de finanțe în particular,ingineri constructori,lemnari,morari,bucătari,agricultori,la nevoie infirmieri,taximetriști,băgători de seamă și de... bani în buzunare.Cine mai are timp de romantisme,de o șoaptă de amor la urechea celui iubit,iubită...cine?Poate sînt și excepții,însă cine poate opri tăvălugul consumist? E trist să nu-ți faci timp pentru a gusta din tine însuți cel profund înainte ca alții să te devore cu nimicuri.Vă dau o idee.Uitați-vă măcar odată pe zi la cer abordînd aceeași atenție pe care o aveți atunci cînd vă uitați la o emisiune tv. preferată.Abia atunci ziua capătă un rost.Dumnezeu vede că îl priviți...
Nessun commento:
Posta un commento