varianta estetica a subconstientului

De noua luni traiesc ìmpreuna cu sase oameni care au pierdut controlul vietii.Sase toxicodependenti - toti italieni.Ii ascult zilnic povestindu-si ranile, suferintele, obsesiile. AIVA ( Asociatia internationala de viata alternativa - Roma-Nettuno ) gazduieste acest grup ; o comunitate, minoritate culturala unde depresia psihica e underground iar ideile fixe, obsesiile, diferite. Pare un monolog vorbit cu sase guri, chiar daca uneori am impresia ca toti au aceeasi poveste de spus. Tot ce povestesc e o literatura orala : literatura ca varianta estetica a subconstientului. Pot sa scriu, sa abordez cu ei tema depresiunii psihice folosind povestea unui singur destin ìn sase variante dar... se poate da sase-sase c-un singur zar ? Destinele lor sìnt povestite pìna la epuizare, e terapeutic. E precum s-ar bea un pahar de otrava pìna la fund ; dupa ce-l bei depresiunea psihica moare iar tu ramìi viu. Aici se ìncearca o redobindire a obiceiurilor domestice pentru ca toti au uitat de confortul si complicitatea familiei. Pentru ei, cei dragi sìnt un loc. Isi amintesc totul dimprejurul lor dar foarte vag de persoana ìn sine. Aici trebuie sa stii a vorbi, pentru ca toti uzeaza plictiseala ìn locul ceasului. Eu arunc o zisa buna si ìmi permit de a avea ultimul cuvìnt fara a deschide nici o conversatie.

OCTAVIANA

Asa se numeste aceasta zi pentru mine ! E un ametitor amestec de istorie, crestinatate si dragoste domestica. De istorie, pentru ca aminteste de Octavian August ; de crestinatate, pentru ca e Ziua Crucii ; dragoste pentru ca exista Octaviana - unica si insustituibila mea fiica. Vreau sa amintesc totusi de amaraciunea acestei dulci fericiri :  nu am vazut-o ìn carne si oase de peste sapte ani. Nu pentru ca nu ar fi fost posibil, ci pur si simplu pentru ca ne-am taiat drumurile cu profundele noastre transformari interioare. Se pot scrie tratate de psihologie comportamentala, se pot da pedepse, se pot muta constiintele ìn steaua polara ; nu se rezolva nimic. Asa a fost si basta. Eu stiu ca fata mea e solara, optimista, are un zìmbet devastatator, stie sa coboare cortina cìnd tristetea urca pe scena. E puternica pentru ca suferinta a ìntarit-o. Acum e la poalele hymalaei matrimoniale si as vrea sa-i amintesc ceva : casatoria e procesul legal de feminizare a barbatului si de masculinizare a femeii. In orice ìmprejurare oamenii vor fi ìnsetati de bani, de cunoastere ori de dragoste. Intodeauna pot avea doua dintre acestea, niciodata toate trei. Dragostea fara sacrificiu este un furt. Si altceva : o femeie trebuie sa fie atìt de inteligenta ìncìt si mediocritatea trebuie sa-i apara ca o placuta surpriza.


P.S.  Daca as scrie acest nume, ìn acest format - OCTAVIANA - de aici pìna la luna, l-as scrie de 20 de miliarde de ori, neìntrerupt, timp de 1 an 3 luni si o saptamìna. ooooo!!!!!    
                                               

o suta de metri rìnduri

Nu e un secret pentru nimeni : a scrie e dificil... In cautarea scriiturii rapide nu am gasit nici un raspuns, ìnsa altii cred ca sta ìn regula celor zece mii de ore Gladwel ; durata efortului pentru a ajunge la adevarata maiestrie.Pentru a ajunge la asa ceva, mai avantajati par scriitorii care lucreaza la corectura textelor nepublicate de alti autori. Diversi psihologi cred ca scriitorii sìnt de doua feluri : bethovenieni si mozartieni. Prima categorie uraste schema, sìnt tumultuosi si credibili la prima mìna. A doua se ìnchina la foaie , planificarea si reflectia fiindu-le eshaustiva. A scrie e precum ai juca sah ìntr-o competitie si ìn acelasi timp ai urmari performanta muzicala a unor profesionisti. Usor, nu ! cu viteza de o suta de metri rìnduri...

default ludic

23 august, pentru cei mai trecuti are un alt aer.Fara sa vreau, pe mine ma face sa ma simt ca un om abia iesit din valiza.Pentru unul care a trait sub comunisti e imposibil sa nu ai, ori nostalgie ori sila. Era ziua gratarelor, a serbarilor cìmpenesti, a odelor de dimineata si a ìnjuraturilor de seara. Avea si un generic aproape poetic " ziua ìntoarcerii armelor". Atìt au stiut ei sa ìnteleaga. Ce secol de rahat, niste vite ìn balconul patriei ! , ca sa-l parafrazez pe Marquez. Era vremea reclamelor la cico : " opriti dricul, mortul vrea sa bea un cico ; un cico daca ar bea, chiar si mortu-ar-nvia ", ori a parodiilor dupa Eminescu : " pe lìnga plopii fara sot adesea eu treceam, puteam sa trec si printre ei dar ce ghiseft aveam "

super-eroii de masa

Mi-a placut ieri ideea lansata pe hyperliteratura de Claudia Befu - orasul lichid .Imi imaginam deja ca ìn centru domina statuia unei imense picaturi de apa si ca banii sìnt la fel - lichizi. Lasìnd la o parte poezia, termenul lichid a devenit un concept foarte actual, propagat ìn occident de Zygmut Bauman. L-am auzit si eu ìn aceasta primavara la Libri come.... Roma, vorbind despre societatea lichida, adica societatea post-industriala, ìn care rolul tuturor si a fiecaruia ìn parte e foarte bine conturat. Spunea ca pasajul de la societatea traditionala industriala la cea post-industriala a lasat si mai lasa victime. Lichefierea inseamna globalizare. Procesul e fortat, dur, lasa ìn urma inadaptatii. Raportul traditional cu munca nu mai reprezinta azi valoarea individului. O munca nu mai este egala cu alta, nu mai sìnt manopere fixe, nu mai exista veacul la locul de munca. In trecut daca nu aveai un loc stabil de munca erai un terchea-ferchea, neserios. Astazi nu, identitatea e poliedrica, esti obligat sa stii de toate, flexibil si à la carte. Oportunitatile sint infinite, osul sa te tina. Astazi e o lume a triumfului individual, a super-eroilor de masa. In timp ce noul explodeaza cei mai putin dotati se ìnspàimìnta.In occident se crede ca aceasta transformare e rodul " revolutiei tacute " a generatiei '70, baby-boomers. Aveau ca precepte : valorile materiale ( rezultatul ordinii, sigurantei si stabilitatii ) si valorile post-materiale ( participare, calitate a vietii, egalitate pe toate planurile ). Insa lichefierea nu a fost , dupa cum am mai spus, solara. Au existat si mai exista doua reactii stabile : una a invingatorilor ( cu resurse personale culturale, relationale, economice, sociale ) si cea a perdentilor globalizarii. Primii sìnt la adapostul unui capital social bine investit iar ceilalti la discretia unui capital personal care trebuie sa suporte criza, pauperizarea. Rolul lor social e minim. Grupul lor e puternic ìmpotriva emigrantilor pentru ca le ia pìinea de la gura. Acestia dau apa la moara populismului politic, indiferent de care parte a baricadei ar fi. Trebuie sa ma ìnvete cineva sa manìnc pietre.

conjugari la timpul absent

aproape toti barbatii ìsi zidesc o femeie ìnlauntru   o femeie de taina
i se pune o inima-n plus si e trimisa prin suflet sa deretice
sa puna viata ìn miscare

dormind arata ca o femeie care nu a trait niciodata   care niciodata nu a murit
ca sa n-o trezesti respiri ìn vìrful picioarelor
despre ea stii totul dar nimic mai mult

doar o data ìn an   ìn mare secret   ìntr-un week-end e scoasa la picnic
ea ìn loc sa se bucure   ìnnebuneste   se apuca de spalat iarba
conjuga verbe la timpul absent    face semne delirante de adio
mi-ar place sa fiu ìnauntrul mìinilor sale

niciodata n-am facut parte dintr-un adio

tacerea care se ìnvata

"Am pus lacat gurii mele ", spunea fericitul Augustin.Lacatul ìmpotriva logoreei desarte, bulismului si desantarii verbale.Vine o vreme cìnd trebuie sa redescoperim tacerea. Sa ìnchidem televizoarele, pc-urile si sa deschidem cartile. Precum calugarii, sa ne scuturam cerul ìn gura. E o exigenta actuala ; sa facem o greva verbala, sa producem o anorexie a rostirii oarbe. Sa studiem tacerea, ca la scoala ( dar sa nu vorbim prea mult despre ea ). Sa reevaluam pauzele, sa ne plimbam prin natura si sa recuperam sensibilitatea acustica, sa vorbim cu ochii, cu mìinile, cu corpul ìn general, sa ìnvatam ascultarea, sa reflectam ìnainte de a vorbi.Cìt spam e ìn viata noastra acum ? Ne trebuie un space clearing, sa aruncam aparatul verbal care nu ne convine.Intr-o conversatie adevarata se tace pe rìnd. Cind nu vorbim, ìn aceste pauze, vin gesturi si expresii care fac cìt un discurs.E demonstrat ca limbajul verbal e numai un sfert din limbajul existent ( dar ca e si cel mai puternic destabilizator psihic ). In Grecia antica ìn timpul disputelor filozofice ìntre orfici si pitagoreici era obligatorie pauza de tacere.E pacat totusi, ( am ìnvatat tacìnd asta ) ca ìn tacere se pregateste urmatorul urlet.

calatorie ìn jurul unui mar

de ziua mea ìmi pun cel mai bun costum, cea mai buna camasa, cea mai buna cravata,
cele mai bune sosete, cei mai buni pantofi
ma pregatesc pentru o calatorie perfecta ìn jurul unui mar
dar
de ziua mea un zero absolut explodeaza ìn fata casei
privesc speriat cum acoperisul urca la cer, peretii cum zboara pe strada, podelele cum se prabusesc spre centrul pamìntului
ramìn singur     singur si gol
pìna si hainele au plecat de pe mine
dar
facìnd suma unor zdrente  ìmi iese o haina ; ma ìmbrac din nou elegant
cunosc la perfectie batutul ìn usi ; pot sa intru oriunde, oricìnd

daca vreau pun o usa si intru ìn apusul soarelui

ikebana pe-un dric

dupa transformarea scaunului ìn dric, cel de sus manipula adn-urile ; eu ìntre timp nu mai protejam pervazul ferestrei cu coatele ; urcam golgota cu spatele ; aflam singuratatea cifrei unu ; cum se muta pe viu nebunu' ; de of-uf, of-uf, de rut, vomitam tot produsul meu intern brut pe un scut echer ; norii stateau la rìnd sa intre pe cer ; ìn departare se auzera cìntecul de leagan al mortului ; sub mine zanganitul scrotului ; aveam un ciudat presentiment al absentei ; ce-ar fi daca la ìnmormìntarea mea nu vor veni oamenii care m-au iubit, ci obiectele pe care le-am atins cel mai mult ? ; ce-ar fi ìn spatele dricului meu ? ;  nimeni si nimic, doar dumnezeu ; urcam ca un alpinist pe un sceptru ; puneam urechea pe pamìnt din metru ìn metru ; faceam la gura spume de-o schioapa ; auzeam pe cineva plimbìndu-se nervos prin propria-mi groapa ; la ce sa m-astept ? ; florile, natura pe piept, tatuate-n 3D, ce-i drept !

ìn genunchi pe o picatura de apa

ìn visul acvatic curg din pat, curg dulce, ma ìntind pe podele ; mama nu a apucat sa se culce, ma strìnge repede, ma pune ìntr-un vas si ma arunca printre florile adormite ; ciudata senzatie, sa fii dintrodata altceva, fara nici o explicatie, fara nici o vina, sa te ìnghita o radacina ; mama, stii matale, eu ìn stomac am petale !!! degeaba, mi-a spus mama, trebuie sa-ti curga ceva din ochi, cìnd nu merge treaba ; apoi, mi s-a aratat acest paradox : a exista fara corp ; a trai ca un ascet dezmembrat ; capul ìntr-o parte, mìinile ìntr-o parte, picioarele ìn alta parte ; sa nu fii unit niciodata ; totusi, sa ai constiinta ca esti undeva prin preajma, ca toate organele tale graviteaza ìn jurul ideii de a fi corp, ca lupti mereu pentru reìntregirea ta anatomica ; pìna la urma, reusesti a te naste de unul singur ; o nastere ìn sens invers, care lasa uterele ìn doliu ; se dovedeste a fi o mare dezamagire ; pentru ca trebuie sa mori zi de zi, secunda de secunda, nu mai ai timp sa traiesti, trebuie sa mori ìncontinuu ; cìt e de trist sa spui adio vietii care niciodata nu moare ! ; sa curgi spre moarte ca saliva din gura unui cìine, sarutìnd fiecare lucru cu mìna ; visul e pe sfìrsite, apa e pe sfìrsite ; stau ìn genunchi pe o picatura de apa.


In fotografia de mai sus eram la Tivoli, dupa ce am vizitat Villa D'Este, ìntr-un salon-restaurant-expozitie, nici eu n-am ìnteles bine, ìn care era expus acest tablou, al unui pictor chemat Armonia.Cìt costa ? 30 000 Euro.

pauza hippy

ma cucule, stii la ce ma gìndii eu ? ; la ce ma, fire-ai al dragostei ? ; ca dintrodata n-o sa mai fie oameni si voi ramìne numai eu, asa cum ma vezi, asezat pe scaunul asta ; si ce-ai sa faci tu ma, cìnd ai sa te vezi singur pe lume ? ; am sa iau o bucata de lut si am sa suflu zi si noapte ìn ea, poate va iesi de acolo un om ; e prea ìn firea lucrurilor, eu stiu ce nu stii sa faci : nu stii sa faci zapada ; cum adica sa fac zapada !? cìnd m-am nascut eu zapada era facuta ; si ce daca, fa o alta zapada, una care sa iese din pamìnt precum iarba ; nu e ìn firea lucrurilor, nu stiu daca mieii vor paste zapada ; atunci fa o pauza hippy ; daaa...acolo e gradina unde cei multi alearga, unde halterofilul ridica de la sol laleaua neagra ; se cìstiga o gramada de bani, sume precise, mult mai mult decìt salariul tau cu tot cu vise ; e un sport frumos a ridica lalele de jos, forta sta ìn a recunoaste fragilitatea cu mult ìnainte de a te prinde moartea ; pe cer se arata un curcubeu de sìrma ghimpata ; semn rau, sa ne facem cruce, noi avem unde ne duce, dar ma ìntreb si eu : unde s-ar duce dumnezeu daca ìntr-o zi, parasindu-l inspiratia, s-ar hotarì sa-si paraseasca creatia ? ; hmmm

diavolul domestic


vreau sa fac cu ce am la ìndemìna un diavol ; nu-mi foloseste la nimic, dar vreau sa-l fac, sa-l tin ìn curte, asa, de urìtenie ; un diavol domestic, cuminte, din apa, foc, pacura, coada si coarne ; ce zici, doamne ? ; ìn iad la o cana cu smoala, sufletul meu, c-un pacat usor ca scuipatul ìntr-un izvor, ìmi ureaza vesnicie usoara si goala ; tac si beau linistit din cana cu smoala, nu ma uit ìn sus, sa nu ma fac de rusine ìn fata cosmosului ; m-am apucat de treaba ; cu ajutorul lui dumnezeu am facut un diavol domestic ; pentru om stim care e raiul, dar care poate fi raiul pentru un diavol ? ; niste furci   ìncurcate printre flori, un mic strand cu acid clorhidric, un pat ìn cuptorul cu microunde, un bec care sa dea ìntuneric ; vecinii s-au ìntrebat ce e cu iadul asta pe pamìnt ; usor fratilor, le-am spus, acesta nu e un iad ci un rai improvizat pentru diavolul meu domestic ; apropò, nu aveti pe acasa un scaun electric ? ; ìmi admirau creatura, evolutia ìntunericului ìntr-un spatiu ìnchis ; mai aruncau cìte-un cosmar prin curte ; pìna ìntr-o zi ; prea multa idila mi-am zis ; am prins diavolul, i-am dat un picior ìn fund, si piciorul mi-a ramas acolo.

....poeme de 8'5 pe Hyperliteratura ; publicate si pe FDL.ro...am deja o alta carte ìn bibilica

saru'mìna

Pe Tevere e o insula pe care nu o voi uita degraba - Tibertina.E ca o lacrima de piatra cazuta ìn apa.Inainte de a ajunge pe lacrima, sus pe malul cu templele lui Hercule si a vestalei Cerere, este o biserica de pe vremea  flaviilor ( sec. 6 d.c. ), ridicata de grecii prigoniti de persecutii : Santa Maria in Cosmedin. Impreuna cu Despot am decis sa ne verificam la un detector de minciuni antic : Gura Adevarului, care se afla ìn strafundul unui portic al bisericii.M-am gìndit ca tocmai grecii au avut aceasta inspiratie practica, ei, care i-au mintit pe troieni cu veacuri ìnainte.Un chip otelit a unei divinitati fluviale, te astepata cu gura cascata.Se spune ca : de esti mincinos si bagi mìna ìnauntru, ramìi ciung.De necrezut, era coada.Despot m-a tras deoparte :"... eu ma simt ridicol, toti baga mìna acolo.Ce vor sa confirme ? Eu stiu ca toti sìnt mincinosi si sìnt bucurosi cìnd ies cu mìna ìntreaga, da asta-i, ce vor sa confirme ?"."Taci, hai sa bagam si noi mìna ", "Pìna la cot ? "Nu, pìna  ce dai de ouale pupazei..."

"Ce-ar fi daca dintr-o data as auzi dinauntru : saru' mìna ? " " Cum ce-ar fi.... o minciuna !?"

talpile ìmparatilor

...da bre, vacanta, plimbari, desfatari prin Roma imperiala, papala si berlusconiana.O cascada de suspine retorice.Ce vremuri ! Cìta maretie ! Cìta risipa de marmura ! Eu cred ca ìmparatii romani nu aveau talpi.Nu mergeau pe pamìnt ci undeva prin Calea Lactee, beti, taind cu spada razele stelelor.Am fost la mormintul lui Hadrianus, "anima vagula blandula...", si am ramas ìnspaimìntat din ce-au putut face papii din el : o ìnchisoare politica.Am intrat intr-o celula din castelul Sant'Angelo.Era sa-mi spun ultima rugaciune " doamne ajuta-ma sa-mi pun umbra subsuoara si sa ies  cìt mai repede afara ".Au pìngarit, dupa mine, mormìntul ìmparatului.De pe un zid al castelului este o iesire - intrare  secreta ìn Vatican.Ghida ne-a sugerat : " urmarind tunelul se ajunge la granita dintre cele doua state, nu trebuie sa insistati a cere sa va fotografiati cu soldatii din garda elvetiana, sìnt ìn misiune ", mama, mi-am zis, ismànarii astia sìnt ìn misiune ?!.Apoi Vaticanul.Era sa spun jos palaria, dar am mai aruncat-o cìndva si nu a mai ajuns jos, pentru ca mi-a ridicat-o Despot din cadere." Ho, ba ! ca aici e Michelangelo si da Vinci, stai la rìnd ".Am stat.Ne-a controlat politia la bagaje.Cu o ora mai ìnainte a fost alarma terorista la Colosseum - o bomba care nu a apucat sa explodeze.Daca nu ai ramas

cu gura cascata, poti sa intri ìn catedrala si sa o casti  mai tare, pentru ca imediat pe stinga e La Pietà.Aerul e rarefiat.Te plimbi printre mormintele zecilor de papi, si am ramas mirat, pentru ca nu stiam ( cìta ignoranta ! ) ca exista papi Gregorius.Se pot povesti multe, dar nimic vexant.Apoi Tevere, sufletul lichid al Romei.Aici, printre nenumarate tarabe cu kitchuri, dupa un sir de anticariate ìn aer liber, este o scena pe care un actor lectureaza o carte pentru un eventual public(  format, pacat dintr-o singura persoana , eu ).Simpatica imagine a nivelului de receptie literara : sugestiva, ìncìntatoare...dezolanta.  ( voi continua )

SECRETUL LUI PITAGORA

In aria mediteraniana se cultiva o leguma care se cheama :  fava,  (ceva ìntre fasolea grasa si mazare ). Arata ca un testicol verde.Se povesteste ca Pitagora era urmarit, undeva pe lìnga Agrigento - Sicilia, pentru a fi ucis (sec. 4 a.c. ).Cìnd a ajuns ìn fata unui lan de fave s-a oprit.Se ìntelege ca prefera moartea, decìt sa calce favele.De ce ? Nici o certeta. Poate din acelasi motiv pentru care si discipolii sai nu le atingeau ( desi facea parte din alimentatia cotidiana ).Peste vremi multi au ìncercat o explicatie.De ce de neatins ? Pentru ca semanau cu genitalele masculine, sau pentru ca ar gazdui sufletele mortilor, ori poate pentru ca la lumina lunii, cìnd era umezeala, deasupra iesea la suprafata o transpiratie rosie ca sìngele.Modernii cred ca pentru Pitagora, fava era o norma igienica, de aceea a transformat-o ìntr-un symbolon, ìntr-o religie.Pitagora era un sectar.Asa se ìntelege ca anticii gìndeau divers viata.Fava simboliza impuritatea, pentru ca s-a dovedit ca aceasta planta contine substanta care provoaca o infectie a sìngelui, ceea ce noi numim favism, o maladie genetica.Pentru antici impuritatea era incompatibila cu supravietuirea.Daca aveai bube pe tine ìnsemna ca ai sufletul mort.De mentionat ca favismul e raspìndit mai mult ìn aria pitagoreica, Sicilia, Calabria si Grecia.Ma ìntreb din nou, de ce a facut Pitagora un symbolon si nu a spus nimic contemporanilor sai ( cu exceptia discipolilor ) .E un precursor al hematologilor, un cititor ìn sìnge ?
Eu am lucrat vreo doi ani ìn sudul Italiei, si am mìncat fave, fara sa cunosc nimic din istoria lor pitagoreica. Ca cine e cobit cu fave se umple de buboaie si e condamnat la dizgratie.Cu mine nu s-a ìntìmplat nimic. Nu mi-am dat seama ca ele contin substante infectante.Pitagora cum de si-a dat seama ?

NOR DEASUPRA UNUI NEURON

ha, ha, ha,
misiunea de a gìndi c-un singur neuron
"bà, tu esti poet...daaa...nu te-am vazut ìn fanfara,
nu se poate, am zis, ca sa fii om ìti trebuie cel putin doi neuroni
bà, tu esti un mare poet...daaa...de ce nu vrei
sa cìnti ìn fanfara ?"
ce fanfara, badie ?!? aici pe terra, pe partea tiranica,
treaza, se pun taxe pe tot ce se aseaza,
pe fluturi, pe bruma, pe curul lui anastasie huma
"bà, tu esti un genial poet...daaa...sa stii ca astia
fac controale "
si ce daca !nu am nici un cer prin buzunar,
nici un nor deasupra unui neuron
nici macar o stea ìn frunte de cocon,
nu-mi dau singur picioare ìn fund
nu ma tund zero, nu vreau sa cìnt
ìn fanfara lui nero lerui-lero,
nero, vecinul, care a murit etapa cu etapa
desi nu s-a nascut niciodata.

PLOTINA

Astazi am intrat ca un dac ìn Palatul Massimo, altarul amintirii marii Rome imperiale.O mare de statui de marmura elenica, de moda elenica, de filozofie elenica, de mitologie elenica, ce mai, de latinitate elenica.Daca m-a impresionat ceva ? Plotina ! Un cap de marmura.M-am uitat ìndelung la acest chip de femeie.Dupa mine, femeia asta ìsi batea barbatul,si nu era altul decìt Traian, marele ìnvingator al dacilor.Orgoliul lui nu facea doua parale dincolo de usa dormitorului.O cred oare din rautatea invinsului ? Nu stiu, dar alta chestie care m-a "lovit" ; o pancarta enorma la intrarea ìn muzeu pe care scria " Sìntem romani, nu antici " si oarecum cinic dedesupt " am fost odata romani ". Asa si noi , saracii romàni, am fost odata daci.


DIALOG ACADEMIC


- Ce lucru e un simfon ?
- Nu e un lucru, e un om.
- De acord, si cine e acela Simfon ?
- Acela care ìn Tasmania 
  se cheama Titile.
- Si cine e Titile ?
- Acela care ìn Creta
  se cheama Zeon.
- E Zeon, vrei sa spui !?!
- Da, si ìnca Madon.
-Inteleg, dar cine trebuie
 sa fie Madon ?
- Nu ti-e clar ?
 Acela care la noi
 se chiama Simfon.

EROISMUL PLINSULUI

Citind catalogul unei expozitii , EROI de la Gam Torino, am dat peste un text care pare actual cu ceva din mine.Se cheama ZICATURA, si e scris de Patrizia Cavalli : " Un prieten de-al meu ìmi zice : eu cìnd manìnc prea mult / dupa prìnz lacrimile ìncep sa-mi curga singure /  atunci, vazìnd ca plìng, am hotarìt sa profit / sa ma concentrez asupra celor triste, ale mele / la moartea bunicii, de exemplu / ori la alte circumstante,  la alte persoane / pentru care nu am plìns la timp. / Am aceste lacrimi la dispozitie, le iau si le arunc ìn tristetile mele / astfel lacrimile au o ratiune / si neplacerea gaseste sentimentul ".
Frumos acest mod de a ìmbina ratiunea si sentimentul, corpul si emotiile.Si dincolo de acestea , mergìnd un pic mai departe, de a ìmbina arta si stiinta.Aceste versuri seamana cu ceea ce am citit cu multi ani ìn urma despre un experiment neurologic. Un om de stiinta, neurolog, ìn timp ce trata cu electrozi un pacient bolnav de Parkinson, din greseala a pus un electrod cu cìtiva milimetri mai jos de zona cerebrala a emotiilor pozitive.Pacientul s-a pus pe plìns, din senin, cu lacrimi abundente, ìntreg corpul transmitea sensul unei adìnci nefericiri.Tocmai din cauza fluxului electric care a traversat portiunea encefalica a emotivitatii negative.Inseamna ca nefericirea ( si fericirea ) sìnt roadele creierului.Un stres al digestiei, cum ironic scrie Cavalli, poate provoca un plìns.Stresul zgìrìie creierul, descarca energii acolo unde nu ne-am dori. Dar ìn sens contrar mai ìnseamna ca emotiile pot fi rationale, ca pot fi instrumentalizate, ca le putem ìndrepta ìn orice directie vrem, inclusiv ìn sensul unei responsabilizari a lor.Ar fi suprema ìntelepciune.Egalul ìntre constient si subconstient. Un plìns ar putea fi eroic, pentru ca l-am putea folosi pentru toate tristetile lumii.Ar fi un sfìrsit al Eului ?


PLINS APROBAT


Un cititor anonim
duce pe umar imense foi albe
mi le asterne ìn fata si zice :
uite, pe acest esafod
poti fi ucis 
de cuvintele tale nescrise.
Cititorul se uita la mine
si ìncepe a plìnge.
De uimire, cu umilinta
ìi aprob plìnsul
pun cìte o stampila 
pe fiecare lacrima.