Asa se numeste aceasta zi pentru mine ! E un ametitor amestec de istorie, crestinatate si dragoste domestica. De istorie, pentru ca aminteste de Octavian August ; de crestinatate, pentru ca e Ziua Crucii ; dragoste pentru ca exista Octaviana - unica si insustituibila mea fiica. Vreau sa amintesc totusi de amaraciunea acestei dulci fericiri : nu am vazut-o ìn carne si oase de peste sapte ani. Nu pentru ca nu ar fi fost posibil, ci pur si simplu pentru ca ne-am taiat drumurile cu profundele noastre transformari interioare. Se pot scrie tratate de psihologie comportamentala, se pot da pedepse, se pot muta constiintele ìn steaua polara ; nu se rezolva nimic. Asa a fost si basta. Eu stiu ca fata mea e solara, optimista, are un zìmbet devastatator, stie sa coboare cortina cìnd tristetea urca pe scena. E puternica pentru ca suferinta a ìntarit-o. Acum e la poalele hymalaei matrimoniale si as vrea sa-i amintesc ceva : casatoria e procesul legal de feminizare a barbatului si de masculinizare a femeii. In orice ìmprejurare oamenii vor fi ìnsetati de bani, de cunoastere ori de dragoste. Intodeauna pot avea doua dintre acestea, niciodata toate trei. Dragostea fara sacrificiu este un furt. Si altceva : o femeie trebuie sa fie atìt de inteligenta ìncìt si mediocritatea trebuie sa-i apara ca o placuta surpriza.
P.S. Daca as scrie acest nume, ìn acest format - OCTAVIANA - de aici pìna la luna, l-as scrie de 20 de miliarde de ori, neìntrerupt, timp de 1 an 3 luni si o saptamìna. ooooo!!!!!
Nessun commento:
Posta un commento