super-eroii de masa

Mi-a placut ieri ideea lansata pe hyperliteratura de Claudia Befu - orasul lichid .Imi imaginam deja ca ìn centru domina statuia unei imense picaturi de apa si ca banii sìnt la fel - lichizi. Lasìnd la o parte poezia, termenul lichid a devenit un concept foarte actual, propagat ìn occident de Zygmut Bauman. L-am auzit si eu ìn aceasta primavara la Libri come.... Roma, vorbind despre societatea lichida, adica societatea post-industriala, ìn care rolul tuturor si a fiecaruia ìn parte e foarte bine conturat. Spunea ca pasajul de la societatea traditionala industriala la cea post-industriala a lasat si mai lasa victime. Lichefierea inseamna globalizare. Procesul e fortat, dur, lasa ìn urma inadaptatii. Raportul traditional cu munca nu mai reprezinta azi valoarea individului. O munca nu mai este egala cu alta, nu mai sìnt manopere fixe, nu mai exista veacul la locul de munca. In trecut daca nu aveai un loc stabil de munca erai un terchea-ferchea, neserios. Astazi nu, identitatea e poliedrica, esti obligat sa stii de toate, flexibil si à la carte. Oportunitatile sint infinite, osul sa te tina. Astazi e o lume a triumfului individual, a super-eroilor de masa. In timp ce noul explodeaza cei mai putin dotati se ìnspàimìnta.In occident se crede ca aceasta transformare e rodul " revolutiei tacute " a generatiei '70, baby-boomers. Aveau ca precepte : valorile materiale ( rezultatul ordinii, sigurantei si stabilitatii ) si valorile post-materiale ( participare, calitate a vietii, egalitate pe toate planurile ). Insa lichefierea nu a fost , dupa cum am mai spus, solara. Au existat si mai exista doua reactii stabile : una a invingatorilor ( cu resurse personale culturale, relationale, economice, sociale ) si cea a perdentilor globalizarii. Primii sìnt la adapostul unui capital social bine investit iar ceilalti la discretia unui capital personal care trebuie sa suporte criza, pauperizarea. Rolul lor social e minim. Grupul lor e puternic ìmpotriva emigrantilor pentru ca le ia pìinea de la gura. Acestia dau apa la moara populismului politic, indiferent de care parte a baricadei ar fi. Trebuie sa ma ìnvete cineva sa manìnc pietre.