CARNETUL DIN TALAMANCA

Ieri am fost pe malul marii Tireniene.Cìteva ore splendide.Am luat cu mine o carte de buzunar, o reeditare la Adelphi a "Carnetului din Talamanca" de Emil Cioran.Jurnalul, scris acum 45 de ani ìntr-o vacanta la Ibiza,este descriera unei intìlniri cu frumusetea naturala si sentimentele metafizice pe care le provoaca.In augustul anului 1966,Cioran trecea printr-o criza profunda.A ìncercat sa i se sustraga folosind aceasta eschiva estivala in Mediterana.Cartea descrie totala lui inadaptabilitate la distractie. Cauta mereu noi sensuri legaturilor ce se stabilesc ìntre el si splendorile ìnconjuratoare.In acea luna a descoperit sensul tragic al unei vacante, tragismul unui peisaj ìncìntator.Frumusetea aceea uluitoare ìi provoca o nostalgie devastanta,o dorinta implacabila de a se ìntoarce acasa. Existenta ìn mijlocul acelor splendide peisaje ìl avertiza de toata putreziciunea lui, de insatisfactia cadavrului pe care ìl purta ìnauntru.Si eu, pe malul marii am aceasta nostalgie devastanta.Dorul de casa.Senzatia de gol,de micime in fata grandorii naturale.Toate aceste frumuseti au ìn ele ceva sinistru.O mare calma ca cea de ieri,ascunde ìn ea milioane de suflete innecate. O moarte perpetua, prezenta si nevazuta.Continua Cioran : "Viziunea mea nu ar fi fost diversa daca m-as fi nascut si trait ìntr-o tara calda.As fi fost mai putin virulent,pentru ca ìn mare parte raul meu e un rezultat al frigului interior. Un singur lucru ar fi capatat amploare;propria melancolie. Partea afectata ar fi fost absorbita de alte infirmitati ale mele,astfel,ce as fi cìstigat pe o parte as fi pierdut amplu pe alta parte".Zilele acelea ìn care nu facea nimic,prezenta continua in frumusetea magnifica si statica ìi amplificau senzatia golului existential."Fiinta e un portret al golului, de care sìntem constienti ìn fiecare secunda.E golul oficial al existentei mele". Pentru el acea vacanta a fost o noapte neìntrerupta, o insomnie dureroasa si arhiprezenta."Oriunde m-as duce, suferintele mele ma vor urma.Acesta e blestemul existentei mele", sau,"Chiar daca schimb locul sau lumea,ma ìntìlnesc tot cu mine ìnsumi,obisnuitul".E clar ca nu putem scapa de noi ìnsine oriunde ne-am duce.Frumusetea nu foloseste la nimic pentru ca nu ne poate elibera .Am ìnchis cartea si am privit marea.Altfel. Era calma ca un sahist.Stateam ìntins pe nisip si ea ìsi muta valurile catre talpile mele.Am pus o scoica la ureche si parca auzeam tìnguiala tuturor inecatilor.Atunci am ìnteles de ce regele persan Xerxes a pus sa fie biciuita marea.

VAMPIRISMUL LECTORULUI

Unii spun ca ultimul mare scriitor care a folosit cuvìntul "suflet ", fara ca cineva sa mai rìda, a fost Saul Below.Spunea ca pe timpul tineretii lui (anii 20 ) literatura era parte integranta a vietii,era absorbita ,ingerita de organism,"era de mìncare".Cu timpul aceasta conceptie s-a stins.Totusi,ìn orice timpuri tineretea e o vìrsta de aur a lecturii,pentru ca "tineretea se ìntelege cu ìnceputul lumii" si atmosfera e ìntotdeauna entuziasta.Poate va ìntrebati ce legatura are cititul cu vampirismul.Are.Cìnd esti tìnar te ìndragostesti.In fata unui refuz amoros,cìnd esti un cititor avid, poti apela la gesturi extreme.Frìnghia ti se pare o ata de papiota si acidul clorhidric apa de izvor.Nu mai gasesti solutii,lumea se prabuseste.Care e salvarea ? Lectura.Te arunci ìn biblioteca si citesti "pe viata si pe moarte".Insa aceasta nu mai este lectura ,este supravietuire.Injunghii cartea si-i scoti afara viscerele,te indentifici cu personajele,te muti ìn carte.Faci un carnificiu metafizic.Daca dai peste Dostoievski sau Kafka cum am dat eu, anxietatea se amplifica si ce mai poti salva din puritatea unei adolescente ? Te apuci de alcool, de tutun si alte asolutii.A citi pentru a supravietui nu te mai face sa rìzi.Cartea e centrul lumii.Zilnic o vei avea ìn mìna,subsuoara,in orice fel de bagaj ìn orice fel de ìmprejurare.Te comporti ca un vampir; daca nu sugi sìngele personajelor,daca nu le inghiti sufletul nu mai existi.Consumìnd cartile te simti viu, mai bogat,puternic.Linistea noptii e regatul tau, vampirule ! Imi trece prin suflet un vers de Alda Merini "Poetii lucreaza noaptea si fac mai mult zgomot decit stelele care lumineaza pe bolta cereasca ".

INALTAREA LA VID

Poate n-am sa apuc a muri,sa o vad si pe asta
ìn glastra o floare cu motor si jocuri olimpice la Dolhasca
ìntr-o lume ìn care totul e posibil,chiar si din scuipat sa faci combustibil
ìn care si apele sa fie de fier si tocurile mai ìnalte decìt piticii din "Gulliver..."
ìn care eu ìmpreuna cu mine oblig un melc sa se deplaseze pe sine
poate va deraia trenul ce transporta terenul
unde se vor cultiva degete aratatoare care vor arata exact traseul
acelei plante agatatoare ce se va roti mereu spre ìnalt ìmprejurul meu
ma va napadi de jos pìna sus (si pe acolo pe unde nu-s )
ma va face verde, stralung, ierbivorele se vor uita la mine lung
de frica voi striga sa vina toamna, rapid, sa se termine aceasta ìnaltare la vid
pentru ca nu-mi gasesc nici o vina de a muri ìn absolutul metafizic
eu bietul rìvnitor ìn spatiul mioritic ma spal pe mìini cu
rezultatul plìnsului fizic si pun o placa ecvestra pe aceasta splendoare terestra
poate o generatie viitoare, va striga murind :
pe aici nu se... moare !
.

EROZIUNEA OBRAZULUI

Fac parte din categoria celor care ìntorc si celalalt obraz.Rogersienii m-ar considera un permisiv.Un preot un bun crestin.Altii un bleg, un om lipsit de combatibilitate sau si mai grav un masochist imoral,o scuipatoare.Trebuie sa ma clarific.A ìntoarce si celalalt obraz e un gest stoic.O singura palma pe un obraz poate fi punitiv si acceptat ca atare, in mod constient,dar cìnd oferim si celalalt obraz semnalam o injustitie.Daca ìl ìntorci de mai multe ori ìsi pierde semnificatia,devine stereotip, degenereaza ìn palmuiala.Sa nu uitam ca este lovit chipul, care este acelasi cu al lui D-zeu. Deci, ìn mod indirect este palmuit si cel de sus.Nu mai stiu de cìte ori obrazul meu a horpait lacrimi.Lacrimile care provoaca eroziunea obrazului.Cìta injustitie am suportat cìta umilinta, neputinta, cìta durere ilimitata! Ma apuca patetismul.Am ajuns la concluzia ca azi a fi imoral e banal.E precum ai duce de mai multe ori un ulcior la apa si nu se ìntìmpla nimic, iar moralitatea e ca un melc pe calea ferata, nu poate deraia trenul.


Ultimul plìns e cel care
plìnge tote plìnsurile
care glorifica eroziunea obrazului
nu sìnt eu profetul care fierbe ìn lacrimi
nici cel care se crede fara pacat
care ìsi omoara timpul
adunìnd pietre pentru cei vinovati
sìnt un biet poet
cu niste vise obosite la marginea creierului
strivit de traficul ìn debandada al conceptelor
fericit numai atunci cìnd
nu-mi trece nimic prin cap
fericirea-aceasta floare rupta din nimic
descoperita numai pentru ca
nu s-a ìntìmplat niciodata sa miroase nimicul
ar fi fost a opta minune a lumii ca
D-zeu culegìnd-o sa se fi casatorit
cu o femeie de vìrsta lui
l-as fi iubit mai mult
as fi fost pe deplin fericit.


Blogism : Cineva mi-a spus sa nu mai ìntorc eu obrazul ca schimba el mìna.

SINGURATATEA LUI POLIFEM

Singuratatea omului fara relationari e ca singuratatea cifrei unu.Daca nu are nimic  prin preajma ramìne inutila,suspendata,imuna la operatii matematice.Singura operatie care o poate suporta este adunarea, adica relationarea prin adunarea cu celelalte cifre.Omul fara a relationa poate fi definit ca un om fara calitati,un subiect nul.Daca nu se zbate sa comunice , sa se individualizeze, ramìne ca o molecula ìn masa umana.O constiinta individuala prabusita nu mai este sensibila la nici o drama umana, aluneca ìntr-o incalculabila indiferenta."Nu-mi pasa,nu ma intereseaza,nu ma priveste" sìnt sintagmele acestui tip de egoism.Exista un model alternativ al egoismului, vreo reteta contra zgìrceniei fara scop ? Cred ca ar trebui deschis un nou nou front al reflectiilor.E e obligatoriu a regìndi natura necesitatilor.De obicei, necesitatea, este interpretata ca un drept exclusiv al bunastarii.Dimpotriva, acesta e un semn al fragilitatii.Daca nu este satisfacuta intri ìn tilt,ìntr-o alienare comportamentala psiho-sociala.Asa s-a nascut mitul tehnocratismului ; se crede ca satisfacerea unei lipse se poate rezolva exclusiv in termenii consumismului.Astfel necesitatea de a mìnca a creat arta culinara, nevoia de locui, cunostintele arhitectonice...necesitatea contine o dimensiune antropologica care la rìndul ei contine o inteligenta inventiva sustinuta de o dorinta."Ceea ce ìl pune pe OM ìn miscare pentru afrontarea necesitatilor este idealul unei existente echilibrate, integrate, juste, pacifice"( Amartya Sen ).Conviventa cere persoane care au capacitatea unui dialog, al unui raport mai mult decìt afirmarea unei individualitati.Nu toti putem fi vipuri ori sfinti.Omul are harul natural al darului.Mintea lui nu face numai calcule ci si gratifica.Poate face bine fara a urmari propriile interese.In acest punct ajungem la exemplificarea contrariului, homericul ciclop Polifem.El nu cunoaste ospitalitatea, musafiria,traieste izolat, departe de comunitate si nu hraneste pe altii cu laptele turmelor sale.Este arhetipul analfabetismului relational.De aceea ne sìnt necesari teologii- pentru a nu cadea ìn singuratatea lui Polifem.

MEDITATIE BEAT

Generatia beat crezìndu-se pierduta a vrut sa regenereze inocenta prin abolirea pacatului.Dar pentru a scapa de un pacat trebuie sa-l cunosti,sa crezi ìn existenta lui.Nu se poate crede ìntr-un pacat fara a crede ìn Dumnezeu.Imi plac acele tandre bazaconii despre sfìrsitul lumii.Toate acele arhitecturi ale unei apocalipse.Din acest punct de vedere sìnt sceptic.Nu cred ca D-zeu va distruge lumea.De ce ? Pentru ca stocul de pacate nu e ìnca epuizat.Atìta timp cìt mai exista o sansa de a pacatui sìntem salvati.Pentru a accede la infinita capacitate de iertare a lui D-zeu ne trebuie o infinita cantitate de pacate."Nu gresim noi cìt poate ierta D-zeu".Ceea ce a gresit umanitatea pìna azi e o pitica buruiana ìn marea Lui gradina.Pentru a supravietui, oamenii pacatuiesc.Isi inventeaza dusmani, eroga legi defecabile, creaza conjuratii universale,divinitati concurente, sfinti si masini de ìmprastiat rahat.Ce s-ar ìntìmpla dac am fi perfecti? Nimic n-ar mai avea farmec.Adio vespasiane.Totul pur si searbad.Nu multumesc.Prefer sa umblu vagabond prin fiinta, sa tìngui mereu sensul vietii,sa-mi dau picioare ìn fund cìnd ma apuca lenea de a exista.


DEMONIE

Spunea ca; atunci cìnd vede cuie
ìl vede pe Isus
de aceea ìn loc de icoana
avea batute in perete trei  imense cuie.
In fiecare seara cadea acolo ìn
genunchi si se ruga
-Ma,ce fel de om esti tu,
ìi spuneau vecinii,
de ai ajuns sa te rogi la cuie ?
-Acelea nu sìnt cuie,sìnt verbe,
sìnt exprimarea unei sentinte.
Cìnd verbele stau pe pereti
cad ìn genunchi,
e inteligenta unui gest biologic.

Dupa asta o multitudine deliranta
de pareri si o decizie:
deasupra cuielor sa fie scris
"Loc de dat cu capul".



BLOGISM

Woody Allen ; "Primul meu film a fost atìt de prost ìncìt  sapte state din vest au ìnlocuit cu el pedeapsa capitala".

EXPERIMENTAREA UNUI MIRACOL

Viata mea e ca aceasta creanga
care ìndoaie aerul pentru a ajunge jos

Buzele-mi calatoresc pe coaja ei
pentru ca uneori dragostea foloseste
ciudate miijloace de transport

Dumnezeu nu ar fi trebuit
sa faca aceasta zi
sa  traiesc aceasta oboseala
de a iubi

Am ramas ìn mìna
cu o frunza moarta
pare atìt de grea ìncìt as putea crede
ca toamna e ìnmormìntata acolo

ma apuca un plìns fara origine

de ce sa mor la aceasta etate
stiti cumva cìt dureaza
o eternitate ?


BLOGISM -
 De ce sa fim dificili, cìnd putem fi de neìnteles ?
 O raza ìn plus nu strica ; Dar un soare ìn plus ?                

Intr-o societate crestina ca a noastra,unde cultura pacatului aneantizeaza luciditatea,nu te poti gìndi la salvare.
Traiesti si gata.Basta ca functionezi,cum spunea Woody Allen.

LEVITATIE DEASUPRA UNUI CADOU

acribicul adolescent vrea sa-si mentina anonimatul
nu ar fi vrut sa faca nici un zgomot
in timpul defecatiei
de aceea tacea,teapan si atent
asculta auzul celorlalti
putea sa prinda o musca cu pavilionul urechii

levita, asuda de entuziasm
dedesubt cadoul autobiografic
ii stìrnea un ciudat sentiment
de inutilitate iata
carnea si urmarile sale,si-a zis
flota de cretini e departe
daca pun un peste sa-i faca ocolul
moare de batrìnete.

D.S.K.-FARA NICI O PROPUNERE INDECENTA

De necrezut ! Presedintele F.M.I. in "mormìntul"de la Rikers Island, o insula penitenciara din Manhattan-New York.Motivul-viol.Un viitor candidat la presedentia Frantei risca in SUA o pedeapsa de 70 de ani si dupa ultimele stiri chiar moartea, camerista americana de origini guineze fiind seropozitiva.( Ophelia )70 !!! Aproape atìtia ani are el.Batrìnetea ca si tineretea declanseaza dorinte incontrolabile (ìntr-o lume hipercontrolata) pentru ceea ce este inofensiv si apetisabil.Instinctul de a poseda se amplifica si declanseaza o avalansa submentala care nu mai poate fi oprita.Ghetoul mental e construit.Dragostea e undeva la subsol.Stim ca dragostea se bazeaza pe doua macanisme psihorelationale ; instinctul de acuplare si instinctul de conservare a speciei prin fidelitate si gelozie.In cazul lui Dominique Strauss-Khan a functionat numai primul mecanism.Nu a facut nici macar o aluziva propunere indecenta.Dar mai stim insa ca femeia este unicul organism viu care nu da semnale real-vizive partenerului.De aceea barbatul e nevoit sa ìncerce mereu, ceea ce a facut si DSK.Femeia , dupa cum spunea Darwin, alege partenerul care ìl scìrbeste cel mai putin.Daca l-a denuntat ìnseamna ca : ori l-a scìrbit ori a fost platita regeste pentru o culisiada preelectorala.Pauvre dsk ! Cred ca de acum nu i se va mai scula nivelul politic.


                       DELIRUL UNEI LUNGI ASTEPTARI

De ani te astept disperat
pe pervazul ferestrei
in vìrful picioarelor, ca un sinucigas
la ultimul etaj
deasupra ìntregului oras
privesc catre mare
ìn neiertatoarea departare
de acolo trebuia sa vii
ale mele mìngìieri sa le-nvii
pe jumatate nebun, delirìnd te astept
cu o floare pregatit, sa ti-o daruiesc
ori sa mi-o pun pe piept
dar nu mai vii  nu mai vii
mai bine am sa mi-o bag ìn rect
si am sa cobor pe strazi corect
sa ma plimb nud,pur si dur
toti se vor ìntreba
de ce are asta o floare ìn c..r.

O DUMINICA LA "BOTTEGA CARAVAGGIO"

  Citind "Baietii de viata" a lui Pasolini am dat peste un pasaj discret in care era mentionata "Chiesa della Morte"
,via Giulia 2.Incredibil,mi-am zis,are si moartea o biserica.Am hotarìt ca trebuie neaparat sa o vad si mi-am planificat o zi de "verifica",ìnsa pentr-un cu totul alt motiv,mai putin straniu;o vizita la "Botega del genio-Caravaggio".
  O duminica in centrul Romei e ca o evocare a babelului.Se vorbeste in toate limbile pamìntului cu oameni care vin din adincurile propriilor civilizatii pentru a binecuvìnta Roma.Cind ìti place ceva nu e bine sa tii gura inchisa ,asa ca odata ajuns  in fata bisericii am deschis gura si ...ochii."Santa Maria dell' Orazione e Morte" .
  Biserica are fatada cenusie ,ampla cu poarta neagra,flancata de doua placi de marmura pe care sìnt incizate doua schelete cu aripi de ìngeri care au ìn mìini o flamura cu inscriptia "Hodie.Mihi.Cras.Tibi.".Sub placi doua nise cu doua cutii ale milei ingropate in zid.Dedesupt clarificari; Obol pentru perpetua flacara a cimitirului,caritate pentru pentru saracii care au murit pe cìmpuri.Biserica a fost sfintita pe 20 oct.1737.Pe frontispiciu scrie :
IND.PLEN.OVOT.PERDET.PRE.VIVIS.ET.DEFUNCIS.
 Alaturi de Sf. Moarte, pe Giulia nr. 1-Academia Ungara din Roma.Cu o jumatate de ora ìnainte ìntrebam o trecatoare unde este aceasta strada,"io unghereze..no so..",mi-a raspuns " grazie, io sono rumeno" i-am raspuns si am plecat
mai departe.Apoi mi-am dat seama ca iesea tocmai de la Academie,unde era scris sa vada si chiorii via Giulia.
Deh,ungurii astia !Dar asta nu e nimic.Pe zid, la intrare,era un urias afis care invita trecatorii la o expozitie "Gabor Roskò" ,in programul "REGIUNI ale UNGARIEI -monstre de arta contemporana-Szeged,Szabadka,
(Subotica), Temesvàr(Timisoara).Asta asa,ca sa stie tot turistul ca Timisoara este o provincie a Ungariei.Dupa ce m-am edificat asupra mortii si identitatii nationale m-am ìndreptat spre Piata Venetia,pentru a vedea "Bottega...".Acolo specialistii au recreat atelierul in care lucra Caravaggio.La timpul sau ,ìn atelierul lui nu intra aproape nimeni.Modul de a elabora lucrarile e sofisticat.Picta numai pe pìnza neagra,lasìnd sa patrunda ìnauntru numai o lumina ca o lama care reflectata de un sistem de oglinzi,cadea ca un plumb pe model,luminìnd partea principala a corpului,restul ramìnìnd ìn umbra.Contemporanii nu-l agreau,nu ìntelegeau intensitatea poetica si dramatica a clar-obscurului sau .Il considerau un pictor al strazii,prea realist.Spiritul sau vulcanic l-a facut sa plateasca cu pedeapsa singuratatii o buna parte din viata,fiind obligat sa fuga dupa ce a ucis un notar.Dupa cura Caravaggio am urcat pe altarul Italiei-Campidoglio.Nu se poate descrie,trebuie vizitat.
Nu am putut sa plec din zona fara sa vad Forul traian cu binecunoscuta columna a lui Traian.Mi-am amintit de  tradatorul Bicilis si de tezaurul dac si de celelalte tezaure pe care neamul nostru le-a pierdut si oarecum dezamagit am luat autobuzul spre gara Termini.Toate drumurile pleaca din Roma.

IMPROVIZAREA UNUI INFERN

    DIAVOLUL DOMESTIC

Vreau sa fac
din ce am la indemina
un diavol
nu-mi foloseste la nimic
dar vreau sa-l fac
sa-l tin in curte
asa,de urìtenie
un diavol domestic,cuminte
vreau sa-l fac si
nu am apa de ploaie cu foc
de vreo 4000 de ani
o flacaruie nu a curs pe pamint
in rest, praf
pacura,coada si coarne...
ei,ce zici doamne !

IMPROVIZAREA UNUI INFERN

Cu ajutorul lui dumnezeu
am facut un diavol
domestic
pentru om stim care poate fi raiul
dar care ar putea fi raiul pentru un diavol ?
daca tot il am pe lìnga casa
ca sa-i fie bine
ar trebui sa aiba si el un rai acolo
niste furci ìncurcate printre flori
un mic strand cu acid clorhidric
un pat ìn cuptorul cu microunde
un bec care sa dea ìntuneric
conditii emancipate
vecinii se vor ìntreba pentru ce
atìta harababura printre decibeli
ce e cu iadul asta pe pamìnt
usor fratilor,voi spune,
ceea ce vedeti voi nu e un iad
ci un rai improvizat
pentru diavolul meu domestic
apropò,nu aveti pe acasa
un scaun electric?

FINIS

O SOLUTIE LA PROBLEMA CUNOASTERII

De cind eram mic mi se spunea ca
dumnezeu sta in cer
de aceea ma uit mereu in sus,il caut
fac mai mult zgomot decit
lumina cind iese dintr-un bec
il caut mereu
pe strada, prin parcuri,pe sub apa
il caut pina si-n buzunar
ca un lovit de o forma patologica a absentei
il caut peste tot,dar nu gasesc nimic
parca s-a asccuns in fundul universului
de aceeea imi retrag privirile,picioarele
din acest maraton
satul de tot si de toate,refuz cunoasterea
ma retrag in vespasiana si
fac  ceva ce dumnezeu a uitat sa faca
dupa ce si-a vazut lumea creata.


GINDUL CURENT.NIVELUL PRIAPIC

In comparatie cu viteza gindului
viteza luminii parca sta pe loc
pe traseu
viitorul meu se dezintegreaza
traiesc numai cu ce mai ramine din el
poate de aceea citeodata nu mi se mai intimpla nimic
nu mi se mai ridica nici macar nivelul politic
cred chiar ca viitorul meu
a fost deja trait
ca sint al nu stiu citelea care
trebuie sa-l traiesc
ca trebuie sa stau la rind
pentru a-mi trai viitorul
cine a spus "traieste-ti clipa"
nu a gresit
o traiesc frenetic,extaziat
ca o picatura de apa care
abia a scapat din desert.

SANCTIFICAREA ABSENTEI

       

Cind nu mai inteleg nimic
indrept capul spre cer
ramin asa,ma uit ca un nerusinat
in regatul lui dumnezeu
ingrop de vie luna in ochi
imi mut stele pe creier
toti spun ca dumnezeu este
tot ceea ce este
eu cred ca in primul rind
dumnezeu este ceea ce nu este
nimicul majoritar
venim si plecam undeva unde
inexistenta pentru cineva exista
pentru acel cineva
pentru stapinul absentei
cad in genunchi si ma rog
iertata sa-mi fie
Prezenta.

SECRETUL LUI PLATON

Din cer poate sa cada orice
chiar si cerul poate sa cada din cer
ceea ce nu s-a intimplat niciodata
ori nu se poate spera ca se poate intimpla vreodata
totusi am visat ca cerul a cazut peste mine
este imposibil sa traiesti fara pacat
e imposibil
nu s-a vazut si nu se va mai vedea
toate au un pacat
copacul are pacatul sau
apa are pacatele sale
n-am vazut inca un poem scris pe creasta unui cocos
nici zile care au picioare
cu toate ca mi-ar place ca zilele sa aiba picioare
sa se poata intoarce oricind de unde au venit
si pacatele au pacate
si miinile au alte miini care
la rindul lor au alte si alte miini
ultimele miini string e git un pahar care
la rindul sau are alte si alte pahare
si toate aceste miini si pahare sint duse la gura
si rasturnate inautru,golite de Lichid
de acel nesfirsit si trist Lichid
din care face parte si lacrima
acest rezumat al plinsului.
Astfel devin un om inundat
scufundat in adincimea unui punct
imi mai trebuie o lacrima si ma inec
dar ma comport straniu,ma intreb de ce
lucian din samosata nu l-a vazut pe platon
pe insula fericitilor
de ce   de ce  de ce ? ? ?
vi s-a intimplat vreodata sa plingeti sub apa ?

CINTECUL DE LEAGAN AL MORTULUI

Am un ciudat presentiment al absentei
ce-ar fi daca la inmormintarea mea
nu vor mai fi oamenii care m-au iubit
ci obiectele,lucrurile pe care le-am atins
le-am iubit cel mai mult ?
Nu m-am gindit niciodata la asta
ce-ar fi in spatele sicriului meu ?
cred ca un lung sir de carti tacute
un pilc de creioane si pixuri
un teanc de foi mizgalite.
Nu stiu daca lucrurile pling
dupa moartea unui poet
dar sigur nu va fi nici un scandal
al simturilor,nu vor fi lacrimi
se va auzi doar un cintec de leagan
nesfirsit si trist
un cintec de adormit mortii
pe care voi incepe sa-l murmur
chiar de acum      asa
sa ma prinda moartea cintind.

DIALOG (DESPRE FIREA LUCRURILOR )

- Eu stiu ce nu stii sa faci.
Nu stii sa faci zapada.
-Cum adica sa fac zapada ?
Cind m-am nascut eu
zapada era facuta.
-Si ce daca,fa alta zapada,
una care sa nu mai cada din cer
ci una care sa iese din pamint
precum iarba.
-Voi incerca , dar nu e in firea lucrurilor.
Nu cred ca mieii vor paste zapada.
Tu ce crezi ?
-Ca unde nu putem noi
poate Dumnezeu.
Nu-ti pierde nadejdea,
poate intr-o zi mieii vor paste zapada.

RECIPIENTUL CU LACRIMI

Tocmai cind era in spatiu
cosmonautului I.G. i-a murit mama
in cosmos plinsul nu e interzis
asa ca a plins
in lipsa gravitatiei,lacrimile
pluteau reale si neutre
prin laboratorul spatial
pe pamint aceste lacrimi
ar fi ajuns intr-o batista
dupa un timp le-a adunat
una cite una
si le-a pus intr-un recipient
"aceste lacrimi vor ramine aici
ca vesnica amintire"
astfel de atunci pamintul are
un nou satelit artificial
recipientul cu lacrimi
asa,ca tristetea sa faca mereu
inconjurul pamintului
ca lacrimile sa fie mereu pe
orbita.

CRONICA UNUI CATACLISM ANUNTAT

  Sìnt un "supravietuitor" a doua mari cutremure ( neanuntate ) ; 4 martie 1977,ora 21 si 20 , Romania si 16 august 1999,Instanbul-Turcia,ora 3 si 7 min.Nu cutremurile sìnt cosmarurile mele ci Apocalipsa.Teama ca voi muri fara sa fi mìncat cireasa de pe tortul cunoasterii.

 Lumea a fost si este plina de profeti si profetii.Cine nu are sa si-i cumpere.Italia are ; unul francez (Nostradamus ) si unul autohton (Raffaele Bendanti ).Azi,11-05-2011, va fi cutremur.Roma va fi una cu pamìntul.Ce s-a intimplat ìn before day ? Un alt cutremur,unul emotiv-frica.Sofocle zicea ca "pentru cei fricosi totul fosneste ".Ieri toata Roma era pe peroane.Crezìnd sau nu in profetii,toti  si-au pus "capul la cutie".Un exorcism in masa.

  Rapoartele institutelor specializate nu au avut nici un efect tranchilizant.Romanii au reactionat conform unei vieti traita in mare viteza,in extremis.Totul sau nimic.Acum ori niciodata.Pielea trebuie salvata.E la moda,capitalistic,o frica proaspata,care trebuie consumata la zi.In aceasta lume hipercomunicanta,unde totul e conexat la totul,frica e ca o bomba nucleara, declanseaza o reactie in lant,ìntretinuta cu stiri si imagini despre

tsunami,cutremure,inundatii,atentate,global warning,dezghetul polar...totul rasturnat in case de mass media,totul ìmpins in creierul nostru pregatit sa explodeze.

  De aceea cea mai rapida solutie-Fuga.Grecii antici aveau chiar o divinitate cu acest nume Fogos,ruda apropiata cu Fobos si Deimos adica teroarea si frica.Se practica fuga ca antidot al fricii.In fata unei eventuale apocalipse acest gest e simil cu cel  al strutului-capul ascuns sub nisip.Exodul romanilor de ieri e un training simbolic,o simulare a unei stari de razboi.Ferice de cei care dupa ce vad o apocalipsa la tv. il sting si ìsi beau linistiti cafeaua in bucatarie.

FLUTURELE DANTESC

Citeodata, prin nu stiu ce fel de imprejurari spurcate devenim mediocri.De o madiocritate avida si veninoasa
care tinde sa ocupe cit mai mult spatiu mental.Sa-ti mai pui intrebari asupra sufletului ?
"Anima vagula blandula"-suflet dulce si vagabond, dupa cum spunea imparatul Adrian, dulce si vagabond
spun eu,ca un fluture dantesc.Imi amintesc ultima scena din filmul lui Milestone "Nimic nou pe frontul de vest".
 La radio se anunta ca al doilea razboi mondial s-a sfirsit.In transee opuse soldatii francezi si germani isi string
armele si bagajele pentru retragere.Insa un german vede in fata lui un francez care incerca sa prinda un fluture de noapte.Isi zise: am ucis destui,unul in plus nu strica si trage.Filmul se sfirseste cu imaginea mainii intinse a soldatului francez,lovit mortal.Dintre degete ii zboara acel fluture care in mod obisnuit ii spunem cap-de-mort.
Zice Ariosto : "...blestemind fugi sufletul, nedemn de o asemenea moarte".Mediocritatea ucide sufletul.

PAUZA HIPPY(CONVERSATIE)

-Aici este gradina dorita de o lume intreaga
spatiul publicitar dupa care toti alearga
unde halterofilul  ridica de la sol laleaua neagra.
-Da,asa cistiga o gramada de bani, sume precise,
mult mai mult decit salariul meu cu tot cu vise.
-Si ce daca, e un sport frumos
a ridica florile de jos.
Forta sta in a recunoaste fragilitatea
cu mult inainte de a te prinde moartea.
-Lasa asta deocamdata, uite ca pe cer se arata
un curcubeu de sirma ghimpata.
-Semn rau,sa ne facem cruce
noi avem unde ne duce
dar ma intreb si eu
unde s-ar duce dumnezeu,daca intr-o zi
lasindu-l inspiratia, s-ar hotari sa-si paraseasca
Creatia ?


LOVITURA LA STAT

Cel mai important nimic este weekendul intr-un plic
al unui discurs politic tip cric,care inalta pina la cer
dulceata unui ecler,o politica transparenta,orificiala
care deschide o alta era glaciara; cricul te urca pe-un scaun
antigravitational,care protejeaza sistemul anal
asa descoperim adevarul pur,importanta unui c..r
importanta lungului contact cu scaunul care trebuie sa ramina
intact;cind il ai dedesupt devii incapatinat ca fecala unui
constipat,nu-l lasi deloc,dormi cu el pina si- pat
de aceea va trebui o lovitura la stat,o lovitura de cric
si peste noapte se vor scrie tratate despre
transformarea unui scaun in dric.