Citeodata, prin nu stiu ce fel de imprejurari spurcate devenim mediocri.De o madiocritate avida si veninoasa
care tinde sa ocupe cit mai mult spatiu mental.Sa-ti mai pui intrebari asupra sufletului ?
"Anima vagula blandula"-suflet dulce si vagabond, dupa cum spunea imparatul Adrian, dulce si vagabond
spun eu,ca un fluture dantesc.Imi amintesc ultima scena din filmul lui Milestone "Nimic nou pe frontul de vest".
La radio se anunta ca al doilea razboi mondial s-a sfirsit.In transee opuse soldatii francezi si germani isi string
armele si bagajele pentru retragere.Insa un german vede in fata lui un francez care incerca sa prinda un fluture de noapte.Isi zise: am ucis destui,unul in plus nu strica si trage.Filmul se sfirseste cu imaginea mainii intinse a soldatului francez,lovit mortal.Dintre degete ii zboara acel fluture care in mod obisnuit ii spunem cap-de-mort.
Zice Ariosto : "...blestemind fugi sufletul, nedemn de o asemenea moarte".Mediocritatea ucide sufletul.
Nessun commento:
Posta un commento