SANCTIFICAREA ABSENTEI

       

Cind nu mai inteleg nimic
indrept capul spre cer
ramin asa,ma uit ca un nerusinat
in regatul lui dumnezeu
ingrop de vie luna in ochi
imi mut stele pe creier
toti spun ca dumnezeu este
tot ceea ce este
eu cred ca in primul rind
dumnezeu este ceea ce nu este
nimicul majoritar
venim si plecam undeva unde
inexistenta pentru cineva exista
pentru acel cineva
pentru stapinul absentei
cad in genunchi si ma rog
iertata sa-mi fie
Prezenta.

SECRETUL LUI PLATON

Din cer poate sa cada orice
chiar si cerul poate sa cada din cer
ceea ce nu s-a intimplat niciodata
ori nu se poate spera ca se poate intimpla vreodata
totusi am visat ca cerul a cazut peste mine
este imposibil sa traiesti fara pacat
e imposibil
nu s-a vazut si nu se va mai vedea
toate au un pacat
copacul are pacatul sau
apa are pacatele sale
n-am vazut inca un poem scris pe creasta unui cocos
nici zile care au picioare
cu toate ca mi-ar place ca zilele sa aiba picioare
sa se poata intoarce oricind de unde au venit
si pacatele au pacate
si miinile au alte miini care
la rindul lor au alte si alte miini
ultimele miini string e git un pahar care
la rindul sau are alte si alte pahare
si toate aceste miini si pahare sint duse la gura
si rasturnate inautru,golite de Lichid
de acel nesfirsit si trist Lichid
din care face parte si lacrima
acest rezumat al plinsului.
Astfel devin un om inundat
scufundat in adincimea unui punct
imi mai trebuie o lacrima si ma inec
dar ma comport straniu,ma intreb de ce
lucian din samosata nu l-a vazut pe platon
pe insula fericitilor
de ce   de ce  de ce ? ? ?
vi s-a intimplat vreodata sa plingeti sub apa ?

CINTECUL DE LEAGAN AL MORTULUI

Am un ciudat presentiment al absentei
ce-ar fi daca la inmormintarea mea
nu vor mai fi oamenii care m-au iubit
ci obiectele,lucrurile pe care le-am atins
le-am iubit cel mai mult ?
Nu m-am gindit niciodata la asta
ce-ar fi in spatele sicriului meu ?
cred ca un lung sir de carti tacute
un pilc de creioane si pixuri
un teanc de foi mizgalite.
Nu stiu daca lucrurile pling
dupa moartea unui poet
dar sigur nu va fi nici un scandal
al simturilor,nu vor fi lacrimi
se va auzi doar un cintec de leagan
nesfirsit si trist
un cintec de adormit mortii
pe care voi incepe sa-l murmur
chiar de acum      asa
sa ma prinda moartea cintind.

DIALOG (DESPRE FIREA LUCRURILOR )

- Eu stiu ce nu stii sa faci.
Nu stii sa faci zapada.
-Cum adica sa fac zapada ?
Cind m-am nascut eu
zapada era facuta.
-Si ce daca,fa alta zapada,
una care sa nu mai cada din cer
ci una care sa iese din pamint
precum iarba.
-Voi incerca , dar nu e in firea lucrurilor.
Nu cred ca mieii vor paste zapada.
Tu ce crezi ?
-Ca unde nu putem noi
poate Dumnezeu.
Nu-ti pierde nadejdea,
poate intr-o zi mieii vor paste zapada.

RECIPIENTUL CU LACRIMI

Tocmai cind era in spatiu
cosmonautului I.G. i-a murit mama
in cosmos plinsul nu e interzis
asa ca a plins
in lipsa gravitatiei,lacrimile
pluteau reale si neutre
prin laboratorul spatial
pe pamint aceste lacrimi
ar fi ajuns intr-o batista
dupa un timp le-a adunat
una cite una
si le-a pus intr-un recipient
"aceste lacrimi vor ramine aici
ca vesnica amintire"
astfel de atunci pamintul are
un nou satelit artificial
recipientul cu lacrimi
asa,ca tristetea sa faca mereu
inconjurul pamintului
ca lacrimile sa fie mereu pe
orbita.