,via Giulia 2.Incredibil,mi-am zis,are si moartea o biserica.Am hotarìt ca trebuie neaparat sa o vad si mi-am planificat o zi de "verifica",ìnsa pentr-un cu totul alt motiv,mai putin straniu;o vizita la "Botega del genio-Caravaggio".
O duminica in centrul Romei e ca o evocare a babelului.Se vorbeste in toate limbile pamìntului cu oameni care vin din adincurile propriilor civilizatii pentru a binecuvìnta Roma.Cind ìti place ceva nu e bine sa tii gura inchisa ,asa ca odata ajuns in fata bisericii am deschis gura si ...ochii."Santa Maria dell' Orazione e Morte" .
Biserica are fatada cenusie ,ampla cu poarta neagra,flancata de doua placi de marmura pe care sìnt incizate doua schelete cu aripi de ìngeri care au ìn mìini o flamura cu inscriptia "Hodie.Mihi.Cras.Tibi.".Sub placi doua nise cu doua cutii ale milei ingropate in zid.Dedesupt clarificari; Obol pentru perpetua flacara a cimitirului,caritate pentru pentru saracii care au murit pe cìmpuri.Biserica a fost sfintita pe 20 oct.1737.Pe frontispiciu scrie :
IND.PLEN.OVOT.PERDET.PRE.VIVIS.ET.DEFUNCIS.
Alaturi de Sf. Moarte, pe Giulia nr. 1-Academia Ungara din Roma.Cu o jumatate de ora ìnainte ìntrebam o trecatoare unde este aceasta strada,"io unghereze..no so..",mi-a raspuns " grazie, io sono rumeno" i-am raspuns si am plecat
mai departe.Apoi mi-am dat seama ca iesea tocmai de la Academie,unde era scris sa vada si chiorii via Giulia.
Deh,ungurii astia !Dar asta nu e nimic.Pe zid, la intrare,era un urias afis care invita trecatorii la o expozitie "Gabor Roskò" ,in programul "REGIUNI ale UNGARIEI -monstre de arta contemporana-Szeged,Szabadka,
(Subotica), Temesvàr(Timisoara).Asta asa,ca sa stie tot turistul ca Timisoara este o provincie a Ungariei.Dupa ce m-am edificat asupra mortii si identitatii nationale m-am ìndreptat spre Piata Venetia,pentru a vedea "Bottega...".Acolo specialistii au recreat atelierul in care lucra Caravaggio.La timpul sau ,ìn atelierul lui nu intra aproape nimeni.Modul de a elabora lucrarile e sofisticat.Picta numai pe pìnza neagra,lasìnd sa patrunda ìnauntru numai o lumina ca o lama care reflectata de un sistem de oglinzi,cadea ca un plumb pe model,luminìnd partea principala a corpului,restul ramìnìnd ìn umbra.Contemporanii nu-l agreau,nu ìntelegeau intensitatea poetica si dramatica a clar-obscurului sau .Il considerau un pictor al strazii,prea realist.Spiritul sau vulcanic l-a facut sa plateasca cu pedeapsa singuratatii o buna parte din viata,fiind obligat sa fuga dupa ce a ucis un notar.Dupa cura Caravaggio am urcat pe altarul Italiei-Campidoglio.Nu se poate descrie,trebuie vizitat.
Nu am putut sa plec din zona fara sa vad Forul traian cu binecunoscuta columna a lui Traian.Mi-am amintit de tradatorul Bicilis si de tezaurul dac si de celelalte tezaure pe care neamul nostru le-a pierdut si oarecum dezamagit am luat autobuzul spre gara Termini.Toate drumurile pleaca din Roma.
Nessun commento:
Posta un commento