FERICIREA DE A FI INUTIL (FERFIN) . Intr-o epoca ìn care fericirea ìnseamna ìn mare parte bunastare(adica bani),multi considera poezia inutila (de doua parale).Totusi eu sìnt fericit numai dupa ce creez o poezie.Scriind-o,creez : pentru mine o fericire si pentru altii o inutilitate.Cine creaza inutilitati devine el insusi un inutil.In cazul meu un inutil fericit.De aceea,fericirea de a fi inutil,cu alte cuvinte,fericirea de a crea.Comentati pe e-mail : viorel.grigoriu@gmail.com
lunedì 23 maggio 2011
SINGURATATEA LUI POLIFEM
Singuratatea omului fara relationari e ca singuratatea cifrei unu.Daca nu are nimic prin preajma ramìne inutila,suspendata,imuna la operatii matematice.Singura operatie care o poate suporta este adunarea, adica relationarea prin adunarea cu celelalte cifre.Omul fara a relationa poate fi definit ca un om fara calitati,un subiect nul.Daca nu se zbate sa comunice , sa se individualizeze, ramìne ca o molecula ìn masa umana.O constiinta individuala prabusita nu mai este sensibila la nici o drama umana, aluneca ìntr-o incalculabila indiferenta."Nu-mi pasa,nu ma intereseaza,nu ma priveste" sìnt sintagmele acestui tip de egoism.Exista un model alternativ al egoismului, vreo reteta contra zgìrceniei fara scop ? Cred ca ar trebui deschis un nou nou front al reflectiilor.E e obligatoriu a regìndi natura necesitatilor.De obicei, necesitatea, este interpretata ca un drept exclusiv al bunastarii.Dimpotriva, acesta e un semn al fragilitatii.Daca nu este satisfacuta intri ìn tilt,ìntr-o alienare comportamentala psiho-sociala.Asa s-a nascut mitul tehnocratismului ; se crede ca satisfacerea unei lipse se poate rezolva exclusiv in termenii consumismului.Astfel necesitatea de a mìnca a creat arta culinara, nevoia de locui, cunostintele arhitectonice...necesitatea contine o dimensiune antropologica care la rìndul ei contine o inteligenta inventiva sustinuta de o dorinta."Ceea ce ìl pune pe OM ìn miscare pentru afrontarea necesitatilor este idealul unei existente echilibrate, integrate, juste, pacifice"( Amartya Sen ).Conviventa cere persoane care au capacitatea unui dialog, al unui raport mai mult decìt afirmarea unei individualitati.Nu toti putem fi vipuri ori sfinti.Omul are harul natural al darului.Mintea lui nu face numai calcule ci si gratifica.Poate face bine fara a urmari propriile interese.In acest punct ajungem la exemplificarea contrariului, homericul ciclop Polifem.El nu cunoaste ospitalitatea, musafiria,traieste izolat, departe de comunitate si nu hraneste pe altii cu laptele turmelor sale.Este arhetipul analfabetismului relational.De aceea ne sìnt necesari teologii- pentru a nu cadea ìn singuratatea lui Polifem.
Iscriviti a:
Commenti sul post (Atom)
Nessun commento:
Posta un commento