NOSTALGIA EGOISMULUI DE MASA

De mìine toata Italia e ìn vacanta de vara.Traiasca Soarele ! Pe caldura asta mi s-a topit ìn creier o ìntrebare retorica, de pe vremea cìnd vacantele erau sarbatorite prin munca : Nu era mai bine pe vremea comunistilor, pe vremea egoismului de masa, a solidaritatii ìn acea absurda penitenta, cìnd toti "oamenii muncii" aveam ìn august o zi de vacanta - 23.? Nu, cert ca nu era mai bine.Totusi...ìn toti acesti 21 de ani, dupa explozia tuturor posibilitatilor si libertatilor, am pierdut si am cìstigat ceva.Am ìnlocuit egoismul de masa cu egoismul eului.Nu mai ìntelegem solidaritatea.Sìntem sclavii unor egoisme individuale sau de grup, nu ne mai putem integra social, e dificil sa legam activitatea noastra personala reala de activitatea unei institutii.Dupa ce am trait toate eliberarile posibile : eliberarea ideologica, economica, artistica, de restrictiile de frontiera etc., s-a produs, desigur, si o eliberare a subconstientului.S-a creat un haos semiotic si etic, o furtuna postmoderna a societatii ( cu toate ambiguitatile conotative ), " nu s-a mai ìnteles omu' cu femeia lui ".Multi divortati, viciati, precari ìn suflet dar cu bani ìn buzunare.Bani care nu folosesc la nimic.Cu ei se pot numara nefericirea personala.Lumea pe care mi-o imaginam eu cìnd am venit ìn Italia, nu mai este ìn capul meu.Ciclonul libertatii pragmatice mi-a scos gargaunii facilului si solidaritatii din cap.Azi daca nu te ajuti tu nu te ajuta nimeni.Stai si plìngi ìn pumni la ferestrele viselor.Trebuie sa te adaptezi din mers, sa nu ai mofturi cum se cìstiga un ban, sa fii imoral chiar daca imoralitatea e ca statul ìn genunchi pe-un cìcat.E o depreciere a sensului existentei.Buzunarele urla.Trebuie sa le pui un biberon ìn gura, o munca la negru.Vacanta placuta !


SPOT FAMILIAL


Pe vremurile nu de mult apuse
pe cìnd ochii vedeau numai rosu
bunicul, pentru a economisi iarba
ducea la pascut numai jumatate de vaca
cealalta jumatate
o punea ìntr-o imensa palarie
si o ducea la primarie
ìn fiecare zi vedea nu stiu cum
o scobitoare cazìnd din cer
semn, spunea el, ca
cineva pe sus lua un prìnz copios
pe atunci participam la un ciudat joc
de-a flamìnzii si satuii
bunicul meu era un om aspru
mìndru, curajos
ar fi putut merge pìna-n luna pe jos
ìn timp ce eu
nemernicul eu
fac cruce si cìnd
ma duc la veceu.

PACATELE INOCENTULUI

(  din FERFIN ) Leo murmura catre Maicanesti :"Dar nu a facut nimic...", statea ìn picioare, cu mìinile ìn buzunare, rezemat de coltul baracii si se uita la cìinele care mirosea sìngele ìmprastiat peste tot.A fost un masacru.Un tigan din Tirgu Misto ( Frumos), abrutizat de alcool, a navalit cu o teava de fier si ìnceput sa loveasca tot ce ìntìlnea ìn cale : mese, scaune, cìini, oameni, copaci, a pus un egal ìntre toate..Delira, urla, avea ochii ca doua puncte puse ìnaintea unei liste nesfìrsite de injustitii numai de el stiute.S-a ìntìmplat ca exact ìn acel moment, Teo Locomotiva, a deschis usa baracii buimac de somn si , bum, o lovitura ìn crestetul capului l-a adormit din nou.Am chemat 118.Dupa doua luni a murit.La autopsie i-au gasit un hematom pe creier." Dar nu a facut chiar nimic ?"."Nu, chiar nu a facut nimic."Cìinele parea ca linge o pata de sìnge de pe tocul usii."Alunga-l dracului de-aici !".Aceasta amintire a lui Teo plutea ca o reptila ìn formol.Cineva a pus fotografia lui alaturi de a Polacului, deasupra intrarii.Ii trecea prin  minte un ironic compliment funerar :"Uite ce frumosi sìnt acesti morti... parca sìnt vii !" .


FILIPICA(II)


Eu nu iubesc pe cel care 
ramìne ìn picioare mereu
triumfalistul capitalismatic
pe cel care digera agonia
unui miel sacrificat
pe cel care pune orbii 
sa se uite-n oglinda


ma urc singur pe cruce


de acolo se vad mai bine
ranile care plutesc pe un corp
lacrimile care se arunca ìn vìnt
dupa ce adevarurile sìnt abandonate.

AGONIA DISCRETA

( din FERFIN ) Cìteodata cìnd totul e posibil nu se ìntìmpla de-a dreptul nimic.Asa era dimineata ìn camp ( aleea cu muncitori " la negru" ).Zile, saptamìni, luni, ani sedimentau ìn ele agonia unei sperante." Ma ia ori nu ma ia".Precum dubiul ìndragostitilor fara speranta.Indragostiti de ce ? De munca, de buzunar, ce , glumim cu sentimentele noastre fundamentale ? Cìta ironie a vietii ! In camp nu te poti prezenta oricum.Nu trebuie sa ai fata botita, nu costum si cravata, nimic care ar putea sa strice dragostea patronilor la prima vedere.Ei trec pe lìnga tine, te masoara din viteza masinii din cap pìna ìn picioare si daca ai noroc, nu mai ramìi ca o sperietoare la rascruce de drumuri. E apoi, o poveste a hainelor de munca.Acum vreo 15 ani cìnd ne sclavizam pe la turci, incredibil si de neconceput azi, ne luam haine de munca de acasa, din Romania.Plateam biletul si pentru salopete..Nu mai eram ladri( hoti ), cum ne fac unii astazi.Un hot nu are cu el haine de munca.Gorettienii dupa prezenta din camp, la zece erau ca de obicei la celalat loc de munca : banca din parc.Erau lustruite, tocite de fundurile noastre.Erau banci preferate si banci dizgratiate ; banci camuflate si banci expuse ; banci de protocol si banci dormitor." Parcarea " pe o banca era ceva obisnuit cum obisnuita era si parcarea ìn spatele ei."Se facea amiaza". Erau zile cìnd parcarea era totala. Rodul unei inundatii de 400 litri de vin.Incredibil dar adevarat complicat ! Nu mai stiu cine spunea : pentru orice problema complicata exista o solutie simpla, si aceea...gresita.

VIATA IN STIL LEBOWSKI

( din FERFIN ) Genialul poet Dan Despot cìnd se simte "pingpongat" de viata fuge ìn Goretti.Acolo toti au o viata antifrenetica, fara stress : se bea, se rìde, se joaca septica.Iata motivatia despotiana : " ...stii ce cred eu ? Ca astia fara sa stie sìnt dudeisti.Era unul ìn California, un hippy, Jeffrey Lebowski zis Dude.Fratii Coen au facut un film dupa viata lui, ìn '98, "Marele Lebowski".Dudeismul e ca o religie laica, o forma moderna de taoism.Un fel de "ma doare-n cot de toate".O exaltare a lenei, a menefreghismului.Devii un om de sticla.Realitatea trece prin tine si nu se reflecta nimic.Dudeistii sìnt ìnsotiti de o indolenta magnetica, contagioasa, si au trei precepte de baza : 1. Viata e scurta si complicata.Nici unul nu stie ce trebuie sa faci.Abordeaz-o cu calm. 2 Inceteza de a te preocupa de urcarea pe-un podium.Relaxeaza-te c-un prieten si cìteva beri.3 Fa ce-i mai placut pentru tine ca sa ramìi tu ìnsuti.Suporta si surìde.
Uita-te cu atentie la toti astia din Goretti.Vezi altceva ?".Apoi a mers cu o comparatie mai departe.Ironic de-a dreptul, "...ori poate sìnt profunzi cunoscatori a enciclicei RERUM NOVARUM, care e plina de precepte anti-industriale, de temeri ca spiritul capitalistic obscureaza spiritul crestin, ori au ìnteles ca hipereficienta unora ( China ) provoaca declinul altora ( Occidentul ).Asa ca de ce sa fiu stresat ? Vad ca ìn Goretti se traieste  zilnic, la un pahar, Ultima Cina a lui Isus.El stia ca va fi rastignit.Poate nu-l mai interesa nimic.Era dudeist.Nu avea nici un stress.Eu, noi, de ce sa fim stresati ?Avem solutia antistres, hai sa cinstim...la multi fani ! "


VIATA IN STIL LEBOWSKI


Ziua e atìt de scurta si complicata
ìncìt nu stiu ce sa fac
ìncìt nici altii nu stiu ce trebuie
sa-mi spuna sa fac
sa ma alinte un drac ?
ori sa ramìn om de sticla
sa se vada totul prin mine ?

transparent sa ma ìntorc cu spatele la esafod
executia sa se vada mai bine ?
devin calm, antifrenetic
la o halba c-un prieten
ne povestim cu jumatate de gura 
propria moarte
cum se poate adormi folosind o carte
cum se ìmbuteliaza apele moarte
apoi plictisiti
ne punem buricul ìn centrul pamìntului
si asteptàm sa ni se stinga
vietile.

CONTABILIZAREA TRISTETII IN NANOMETRI PATRATI

Mai bine sa mori
decìt sa te gìndesti la moarte
sa traiesti disperarea fiecarei secunde
sa te chinui pe pamìnt sa crezi
ìn dumnezeu din ceruri si-n alte lerui-leruri
ìn viata de apoi care e-n noi
mai bine contabilizezi tristetea
màsori capacitatea disperarii
devii empiric
cìnd te apuca plìnsul
ìti pui repede un pahar sub ochi
si numeri :
atìtea si atìtea lacrimi cazute din cutare tristete
atìtea si atìtea lacrimi cazute din cutare bucurie
o mie, o suta,  cazute din proveniente necunoscute.
Apoi ìti màsori lichiditatea tristetii
cìte lacrimi sìnt pe nanometru patrat
apoi viteza lacrimilor
contributia lor la eroziunea obrazului
si cìte si mai cìte alte date din aceasta lichiditate.
Dupà toata aceastà alchimie contabila
poate gasesti raspunsul la ìntrebarea :
ce se ìntìmpla cu tristetea, cu disperarea
cu patimile
dupà ce s-au terminat toate lacrimile ?

Ultimele din Babel
Ce mai citeste M.V. Llosa ? "Citesc trei carti.Doua din ele privesc eseistica.In afara de aceea la care lucrez eu CIVILIZATIA SPECTACOLULUI, citesc MAINSTREAM de Martel si INTERNETUL NE FACE MAI PROSTI ? de Carr.De placere recitesc Borges."


Internetul pentru mine nu numai ca este o imensa utilitate, o nespusa placere dar si o disciplina, un mod de a aborda existenta superioara prin constiinta, libertate si responsabilitate.


Fericirea bunastarii e ca mersul pe aburii unei ciorbe.Dupa ce se raceste cazi ìn strachina.Atunci se vede daca esti ca sarea ìn bucate sau ca o otrava.

LAMBADA LUI SHIVA

In Nettuno exista o numeroasa comunitate indiana, pestrita, galagioasa, iubitoare de muzica si spectacol, mimozica si aparent naiva.Asteptam pulmanul pentru Roma-Anagnina cìnd, de pe o strada vecina s-a revarsat dansìnd un grup de "cufisti" ( cuffie-casca audio ).Dansau, nici mai mult nici mai putin, lambada ( cred ca varianta J. Lopez ).Nimic extraordinar, pìna cìnd a aparut un altul care facìnd din corpul sau un Y a strigat " shivaaa !!!".Dintrodata toti s-au oprit si au ìnceput sa rìda."Niste svampati", mi-am zis, si mi-am vazut de treaba.Abia ìn pulman mi-a cazut "monetina".In mitologia indiana Shiva era zeita care prin dans aneantiza totul.Am gìndit : "Originala combinatie, autentica ! ".Indianul a vrut sa spuna ca lambada e atìt de frumoasa ìncìt lumea se poate sfìrsi pentru ca chiar zeita Shiva danseaza.Un shiva dansìnd lambada ìmi parea ceva inedit si original.In continuare m-am gìndit la ce ìnseamna originalitate si ìn ultima instanta autenticitate.Autenticitatea, ìn buna traditie heideggeriana, ìnseamna a intra ìn posesia ta.Ghidul existentei tale trebuie sa fie " a-fi- ìntotdeauna-al-tau", masurìndu-ti autenticitatea cu capacitatea de a fi fidel tie ìnsuti.Astfel, toate experientele vietii tale, trebuiesc asumate, si ìn functie de ele ìti poti face proiecte de existenta, poti lua decizii, poti fi autentic.Interesant si paradoxal este ca nu poti lua decizii si face proiecte de existenta asupra a ceea ce este 100% al tau,asupra unor experinte suta la suta autentice si care ca nu pot apartine altora ( ex.nasterea, moartea ).Nu poti decide cìnd te nasti, precum e inuman a decide propria moarte.Pentru Heidegger viata este o existenta cheltuita pentru moarte.Posibilitatea de a fi autentic e fundamentala pentru existenta, dar nu schimba pentru nimic destinul. Ne ìnvata poate, doar, ca destinul e si al nostru.Intr-un fel, rationamentele filozofului justifica sinuciderea ca o autenticitate a existentei.Nu subscriu.O las pe Shiva sa danseze pe-afara,nu ìn interiorul meu.Poate sa aneantizeze totul.Chiar daca ramìn un om ìnconjurat de nimic,savurìndu-mi ìn van autenticitatea voi fi foarte decis, dar nu voi sti pentru ce.Autentic, nu!?!



VIS ANATOMIC


Mi s-a aratat acest paradox:
a exista fara corp
a trai ca un ascet dezmembrat
capul ìntr-o parte, mìinile ìntr-o parte
picioarele ìn alta parte
sa nu fii unit niciodata
totusi sa ai constiinta ca esti undeva
pe aici, prin preajma
ca toate organele tale graviteaza
ìn jurul ideei de-a fi corp
ca lupti mereu pentru
reìntregirea ta anatomica
dupa ani si ani reusesti
a te naste de unul singur
o nastere ìn sens invers 
care lasa uterele ìn doliu
si care se dovedeste o mare dezamagire
pentru ca de atunci esti mereu ocupat
trebuie sa mori zi de zi
secunda de secunda
nu mai ai timp sa traiesti
trebuie sa mori ìncontinuu.

DE CE FERICIREA DE A FI INUTIL ( FERFIN ) ?

IUBIREA REPETATA A APROAPELUI

Intìlnirile mele cu genialul poet Dan Despot ìntotdeauna m-au urcat pe un esafod de aur.Preferam sa nu-i citesc gìndurile.Mi-as fi pierdut un prieten.Pentru el "fericirea de a fi inutil" era o realitate valabila doar pentru mine.Ma considera un disperat ìn propria suferinta, un grafoman al unei efemere infirmitati, un scuipa trepte ( l-am ìnjurat ! ). Imi repeta un vers citit nu stiu pe unde " Cìt este de inutil si steril / ca un poet, sa fie fericit".L-am gasit si eu.Erau scrise de Maria Luiza Spaziani.Timp de reflectie pentru : cìt de inutila e fericirea pentru un poet ?!!

Astazi vreau sa destainui prietenia neconditionata de nimeni si de nimic a cuiva : Max Sobolanu', labradorul gorettienilor.Destinul lui se confunda cu destinul romanilor din Goretti.Toata ziua ìn parc si seara la baracile de pe canalele Mussolini.Acest cìine e o adevarata carte de citire.Are pe el tote urmele aventurilor sale de gladiator, don Juan, Papillon.Intelege limba romana.Da noroc ca badea Gheo, se opreste la semafor, mìrìie la uniforme si marochini.Ultima lui aventura a avut-o acum trei luni, cìnd toata politia municipala, carabinieri, pompieri etc. au distrus baracile gorettienilor din zona Santa Chiara.Dupa ce au ras totul cu buldozerele, o echipa de ecarisaj au ìmpuscat toti cìinii, ìn vazul tuturor.Printre ei si Sobolanu'.Au tras ìn el de trei ori.L-au aruncat ìn masina, ca la Kabul, si dusi au fost.A doua zi dimineata, cìnd gorettienii s-au ìntors sa se convinga ca exista imensa movila cu ceea ce a mai ramas din baraci, l-au gasit pe imortalul Max deasupra maceriilor, ca un ìmparat al nimicului.Era un erou.Cum a scapat ? Intrebati-l pe el.Am ìnteles ca fidelitatea ìnfrìnge orice catastrofa imprevizibila.Noi eram prietenii lui.Ne stia acolo.Un om se desparte mai greu de un loc unde a exercitat supravietuirea.La fel si cìinii.


IUBIREA REPETATA A APROAPELUI


Imi lipseste ceva vechi de cìnd lumea
odata se facea primavara cu o floare
toamna c-un pom
umanitate cu-n om
Adam
de ce a fost asa, habar n-am.


Prin iubirea repetata a aproapelui
singuratatea a devenit imposibila
femeile nasc mereu
( pentru barbati ar fi ca trecerea
 unui pui fript printr-o nara )
femeile sìnt facute sa faca spatiu 
ìntre viscere, ìntre lacrimi
femeile nu mai sìnt eve, sìnt ane


de aceea iubind repetat
construiesti departari
de aceea iubeste-ti aproapele
chiar daca nu exista.

INITIEREA INTR-O OBSESIE

(din FERFIN ) Ajunsesem cu obsesiile mele poetice foarte departe.Am ìnceput sa botez treptele de pe golgota de la capatul holului.Am decis sa scriu un cuvìnt cu 11 litere care sa formeze ca ìnteles un bici al sinelui : I.N.C.O.N.S.T.I.E.N.T. Era pregnant pentru memorie.Pentru a nu uita urcìnd scarile ca datorita inconstientei mele sufar.( aveam ca exemplu pe Stefan cel Mare, care a pus parintii sa le dea fiilor o sfìnta bataie pentru a nu uita hotarele Moldovei ).Erau 11 trepte, 11 litere, 11 concepte care ìncepeau cu acele litere si 11 mii de gìnduri care le ìnsoteau : I - initiere, importanta, inutilitate ; N - necunoscut ; C - calatorie interioara ; O - ocol, orbire ; N - nevazut, nebunie ; S - soapte, sovaiala ; T - teama ; I - ispita ; E - eliberare ; N - neantul necesitatilor ; T - totalitate, toi, tacere.Dupa ce m-a fulgerat aceasta inutilitate indispensabila, m-am ìntors repede ìn salon si am ìntrebat cine are o foarfeca.Toti se uitau la mine contrariati.Se gìndeau poate ca e vreun efect al abstinentei, un gìnd suicidar ca al indianului.I-am linistit : "...trebuie sa tai ceva dintr-un ziar...".Am taiat un titlu din Messaggero : Importanza dell' alleanza, apoi am decapitat i-ul si l-am lipit discret pe spatele balustradei, ìn dreptul primei trepte.Sa revin la obsesii.Sa fie o nebunie aceasta obsesie - poezia ? O pierdere de timp ? O inutilitate ? O salvare ? Ca sa ìnteleg ceva trebuia sa pornesc de la ratiune.Stiam ca ìn primul rìnd nebunia e o depasire a ratiunii, a unor reguli pe care le condivid toti.Daca te trezesti dintrodata spunìnd cu voce tare un vers din Leopardi " Spune-mi luna ce faci tu acolo ìn cer ?", toti ar spune, "Ce ai ba, ai ìnebunit ?".E la limita ratiunii a exprima ìn public ceea ce e real numai pentru interior.In dragoste e la fel, cu diferenta ca, ìn dragoste sìnt puse ìn comun doua nebunii ( ne-a linistit Freud : dragostea e un delir care are o singura calitate - dureaza putin ).Dar cum ma pot justifica cìnd spun ca sìnt ìndragostit de poezie si nu-mi mai trece ? In ratiune toti sìntem egali, ìnsa pe partea cealalta toti sìntem niste nebuni.Nebunia e ìnauntru, secreta si o lasam sa curga numai ìn solilocviile noastre cele mai intime.Eu cìnd creez, cu nebunia mea secreta, irationala, scriu o poezie care poate fi abordata rational.Aceasta nebunie ma individualizeaza, ma face original, autentic.Conditia interioara a nebuniei ma face sa iubesc si sa creez.De aceea cìnd ajungeam ìn fata scarilor, se declansa nebunia interioara.Cred ca aveam ochii ficsi.Le urcam si urlam ìn gìnd, scriam poezii ìn camera mea acustica.Avea dreptate Simone Weil "Orice fiinta umana striga ìn liniste".Deci aceasta obsesie, dependenta mea de poezie nu era o nebunie.O puteam agata ìn cuierul rationalitatii estetice.Daca cineva ìmi citea o poezie ìntelegea ceva.In schimb cealalta dependenta, de "gainusile gorettiene" era irationala, grea, o nebunie.


PERCHEZITIA INTERIORULUI


Dupa multe cursuri reale de autostima
de analiza a teoriei si istoriei
propriei respiratii
dupa o adevarata cruciada interna
dupa o perchezitie totala a interiorului
am ìnchis ghidul de autorealizare
si m-am uitat ìn oglinda


vedeam tot ce era ìmprejur
mai putin pe mine
lipseam din oglinda


ce gluma, gìndii
ce joaca de-a v-ati-ascunselea !




ARMISTITIU


Prin nu stiu ce ordin divin
astazi si numai astazi
nu se poate muri
asa ca :
ne arucam linistiti ìn fata trenului
bem cafele otravite
ne spìnzuram prin parcuri
ne jucam de-a moartea
punem zapada la fiert
invitam mortii la bar
ne stergem umbrele cu radiera
astazi si numai astazi
nu se poate muri
de aceea ramìn ereticii vexati

pentru ca raiul ca si iadul e deschis

24 din 24.

CUTIA NEAGRA A EXISTENTEI

Civilizatia noastra a facut din ratiune o religie si din tehnologie o dogma.De aceea multi cred ca mitul e o fuga de realitate, o opacitate a gìndirii individuale.Din contra, mitul de azi este arhiprezent, a creat o industrie ( cinema, televiziune, literatura, sport, moda...).Acestea sìnt capabile sa transforme fictiunea ìn realitate si aparenta ìn substanta.Adevarul e ca rationalitatea si mitizarea sìnt doua fete ale aceleasi monede - gìndirea. Sìnt doua moduri complementare de a interoga viata.Daca stiinta ne ajuta sa ìntelegem lumea ìn limpiditatea ei geometrica si determinativa, mitul ne ajuta sa cunoastem labirintul misterios al sufletului.Miturile sìnt cutia neagra a existentei.In aceasta cutie sìnt ìnregistrate toate destinele exceptionale ale spiritualitatii umane, reperele destinului oricarei civilizatii.Ma gìndesc, ìn umila mea aroganta, ca nu e usor sa ìncapi ìn aceasta cutie.E ticsita cu destine.La ce-ar mai folosi ìnca unul, si acela, al unui poet prapadit de la provincia culturii ? Ce-mi ramìne ? Sa ma automitizez, sa-mi spal rufele singur, sa fiu curat si cinstit cu mine ìnsumi, si nu ìn ultimul rìnd, sa fiu multumit ca fac parte dintr-o memorie colectiva.

E o catastrofala diferenta ìntre fericirea de a fi inutil si placerea de a fi inutil.Placerea se adreseaza in mod special simturilor, in timp ce fericirea e un apanaj al intelectului.Sintagma " placerea de a fi inutil" e o frivolitate, o apa chioara ìntr-o sticla de Bourbon rouge.Inutil, ìn acest context, ìnseamna lipsit de abnegatie, neserios, usuratic, lenes.Nu are nimic din transcendenta inutilitatii poetico-filozofice.Nu are nimic din prezenta nimicului bun la toate, a golului care asteapta mereu ceva ; sau invers, a golului gìndit ca un minus al acestui "ceva".Inutilitatea e ca un satelit al nimicului, al golului.Fericirea e asteptarea in nimic a "ceva", un vis continuu, realizabil, care odata ìmplinit iti dai seama ca nu a fost un vis.

De la cele mai importante lucruri din propria viata nu poti avea amintiri - de la nastere si de la moarte.Acestea sìnt limitele nimicului.Eu sìnt o bucata de carne ìntre aceste doua nimicuri.

TALEB - "Fericirea : nu stim ce ìnseamna, cum sa o masuram, sa o valutam ; stim ìn schimb foarte bine cum sa evitam nefericirea".

"Anticii stiau foarte bine ca unicul mod de a cunoaste evenimentele este de a le provoca".

INTREBARI CARE UMILESC EFEMERUL

Acum o saptamìna mi s-a dat ca tema pentru acasa : "La piu bella giornata della mia vita ".Nu am putut fi sincer si de aceea am scris :  Ca sa fiu sincer cìnd cineva ma ìntreaba "Esti fericit ?" eu raspund, "Da, precum hipopotamii beat a lui Kerouac, care au ramasi vii ìn bazinele lor ìn timp ce gradina zoologica s-a facut scrum, stiut fiind ca apa nu arde".Dar cìnd ma ìntreaba cineva "Care a fost cea mai fericita zi din viata ta ?" , ma simt pierdut, dar ìmi revin repede si devin conventional raspunzìnd " Ziua cìnd am devenit martorul nasterii mele ". " Dar cum e posibil, nimeni nu poate avea amintiri de la propria nastere !"."Ei bine, eu am.Ziua cìnd, ca un dumnezeu pitic, am avut ìn mìini creatura mea, cartea de poezie, "Reguli de plutire ".In acea zi s-a nascut Viorel Grigoriu, a ìnceput un destin literar, ceva care transcende moartea mea fizica.Pentru a exprima o asemenea emotie devii un pic nebun.Iti vine sa saruti orice, pìna si propriile mìini.In acea zi nimic nu a putut fi neglijat. Pina si un tìntar asezat pe coperta deranja eternitatea.Asa mi se parea.Din acea zi, anonimatul sinelui nu a mai existat.Si ca sa va demonstrez ca pentru mine viata e un sir de incredibile coincidente, am primit cartea chiar de ziua ficei mele Octaviana - 28 august .Am pus cartea alaturi de celelalte carti pe care le citeam atunci si m-am considerat un cetatean a lumii zbuciumate, bogate si profunde a autorilor.Mi-am cautat un alt motto si m-am apucat de o alta normalitate : creatia continua...
TALEB : " Din timpul lui Platon, gìndirea occidentala, teoria cunoasterii a occidentului sìnt concentrate asupra notiunilor de adevarat sau fals.Astazi e timpul de a muta interesul nostru asupra dihotomiei robust - fragil, iar epistemologia sociala asupra foarte serioasei dihotomii credul - incredul ".
In ceea ce priveste cea mai fericita zi din viata mea un raspuns epocal mi-a dat Dan Despot : " Cea mai fericita zi din viata mea a fost cìnd am avut primul orgasm ìntr-o femeie." Sa fiu al naibii !

INVENTII : ACCELERATORUL SPIRITUAL

Cìnd esti stresat, cum am fost eu zilele astea cu actualizarea buletinului, nu mai ai timp de meditatii.A trebuit sa actionez ìn virtutea unor obisnuinte pe care le-am crezut ingropate la 20 m adìncime, echivalentul ìn metri a anilor scursi.Birocratia ìmi aduce aminte ca viata nu merita traita.Ca mai bine plìng dupa moartea unui panda, ca mai bine dau coltul dupa o raza de luna.M-am consolat ìnsa cu niste informatii asupra unei tehnici anti-stress ; o ultima, teribila si actuala inventie : acceleratorul spiritual.Apartine unui guru pop indian, Deepak Chopra, 64 ani.E un video-joc : Leela.Un Kinect, un modul care se ataseaza la consola Xbox360, dotat cu doua camere web si un microcip care cu ajutorul razelor infrarosii reconstruieste ìn 3d spatiul unde te afli.Modulul trimite razele infrarosii care ma lovesc, apoi ìntorcìndu-se proiecteaza imaginea corecta a corpului, ori a gestului pe care trebuie facut ìntr-un moment dat.Pur si simplu stìnd ìn fata unui display ìti apar imaginile energetice ale gindirii tale, o vizualizare virtuala a interiorului.Meditatia e o salvare a spiritului, sau un ajutor cìnd existenta e la limita ( cum am simtit-o eu la consulat ).Meditatia reduce insomnia si amelioreaza repauzul, descarca cumulul de tensiune, amelioreaza memoria, calmul, activitatea sexuala, ìncetineste ìmbatrìnirea, mareste creativitatea, reduce depresiunea.Eu cunosc 10 tipuri de meditatie : meditatia viziva - contemplarea unei icoane, a unui simbol... ; meditatia crestina - rugaciunea care te pune ìn legatura cu divinul ; recitarea unor mantre - repetarea unor fraze, cuvinte, invocatii... ; meditatia Tao - armonia cu natura, miscari, gesturi care exprima aceasta armonie ; meditatia budhista - vipassana- purificarea mintii prin autocontrol ; meditatia Zen - ìndepartarea mijloacelor mentale, pentru ca la desteptare intri direct ìn contact cu realitatea ; meditatie yoga - eliberarea de orice obstacol din aceasta viata pentru a te ìntoarce la conditia divina originara ; meditatia transcedentala - difuzata ìn occident de Maharishi Yogi.Pentru mine e valabila si meditatia lirica - spre exemplu : refacerea ìn minte a unei flacari stinse.De aceea am ìn buzunar mereu o bricheta.Toti ma ìntreaba : " De ce o porti daca nu esti fumator ?".Eu le raspund "Ma ajuta sa meditez".Ramìn contrariati si se uita la mine ca la o eclipsa totala.

CREIERUL IN VERSURI

Lectura substantivelor, verbelor si adjectivelor c-un continut negativ ( razboi, tortura, distrugere, infam, mort... ) si pozitive ( dragoste, libertate, rìs, sarut, grandios,...) provoaca modificari opuse ale pupilelor, pulsului, a coloritului pielii.Cuvinte c-un intens continut emotiv ( cuvinte tabù ) ìncetinesc lectura.A citi si a asculta ìnseamna a transmite la creier semnale vizive si auditive care ajung la constient cu o anumita semnificatie, un sens, un ton, un ritm, o emotie, o imagine.Limbajul devine o substanta a constientului care intensifica activitatea unor anumite zone cerebrale.Reflexii, rationamente citite sau ascultate ìntr-un anumit mod pot schimba  perceptia realitatii.O poezie poate exprima intens ceea ce in mod normal e imposibil de spus.Un roman, spre ex., poate spune mai mult decìt orice marturie.Poezia creeaza ìn creier o realitate a ei.Cuvintele scrise ìntr-o anumita ordine, ideile exprimate ìntr-o anumita ordine, pot crea emotii intense.Daca se pierde aceasta ordine, forma, se pierde si semnificatul.
Dar, de unde vine inspiratia poetica ? De ce omul ( creierul sau ) a creat poezia ? Poezia e numai o podoaba estetica sau are o semnificatie mai profunda ? De ce poezia se serveste de rima ( ori de ideile care rimeaza ) ? De ce poezia se memoreaza mai bine ? Neurostiintele cognitive ìncearca ìn mod empiric o explicatie, studiind creierul ìn timp ce se citeste, asculta, creeaza poezie.Astfel doi germani : neropsihologul Arthur Jacobs si poetul Raoul Schrott demonstreaza cum limbajul poetic, plasmeaza neuronii si schimba perceptia realitatii.Ei spun ca poezia e sora muzicii, pentru ca ìnca de acum 5000 de ani, cìnd nu exista un limbaj scris, cuvintele pentru a fi memorate erau asociate unei melodii, unui ritm sau ton.Ei au demonstrat ca ìn anumite leziuni ale creierului, cuvintele si muzica nu sìnt memorate separat.Ravel, dupa un ictus cerebral asculta si simtea muzica.Shebalin, ìn aceleasi conditii, desi nu putea articula cuvinte, compunea sonete si lieduri care l-au uimit pe Schostacowitsch.Muzica face memoria mai puternica.Muzica poetica a cuvintelor are acelasi efect.Un vers este compus din cuvinte care de obicei nu depasesc 10 silabe.Pentru a-l pronunta sìnt necesare cc. 3 sec., timp ìn care constientul distinge doua perceptii ( vizual, auditiv- cuvint,muzica cuvìntului ), dar creierul se poate concentra doar asupra unei singur semnificat.Acest fapt intensifica afectivitatea, emotia.Rima a fost introdusa de Tertulian ( Cartagina - sec. 2 d.C. ).Latinii o considerau o joaca de copii.Asemanarea acustica o subliniaza si pe cea semantica, care da ultimului cuvìnt din vers o forta magica.Sensul poeziei ìn viata e dat de cel ce o citeste.In creierul lui se formeza un sentiment unic.Limbajul poetic e incomparabil superior limbajului rational.Ei conchid ca pentru a ìntelege poezia nu trebuie sa te ìnchizi ìn laborator, facìnd o trimitere la Kant : "arta ne introduce ìn jocul unei realitati transformate".

ANONIMATUL SINELUI.

(din FERFIN ) In fiecare zi ma certam cu mine ìnsumi.Cum a fost posibil, cum a fost posibil, cum a fost posibil ?
Sinele era vinovat.Am trait ìngropat.In greseala.In greseala.In greseala.Ma hraneam cu aceaste obsesii.Pìna ìntr-o luni.Desi nu ma asteptam la nici o vizita spectaculoasa, stiindu-i pe toti legati cu frìnghii nevazute de "gainusile" lor ìn Goretti, m-am trezit cu genialul Dan Despot ìn usa salonului.La prima ora.In loc de salut "Stii ca eu am o pasiune pentru imposibil.Te-am gasit...buna !".Il simteam magnific, puternic, determinat.Avea sub brat o carte, doua caiete si ìn mìna dreapta un set de pixuri.M-a citit repede."Te vad pierdut.Stii cìnd cineva e puternic ? Cìnd greseala nu e numai o greseala, ci o informatie.Te anunta ce sa faci mai departe".Am tacut, ca de obicei, si dupa ce a pus caitele pe noptiera a continuat : "Daca vrei sa nenorocesti un cretin, da-i informatii ".Am vazut titlul cartii : "Norocul nu exista"  de Mario Calabresi."Tu pìna acum nu ai stiut ce-i cu tine.Nu te-ai cunoscut.Sinele tau ti-a fost anonim.Lady Gaga ( asa ìi spunea el cìrjei mele mereu agatata de scaunul  cu rotile ) nu te poate consola.Egoismul tau n-a facut treaba".O rafala de nuuri care ìmi lustruiau pavilioanele.Nu a stat mult.Venea vizita.Mi-a mai aruncat o privire indulgenta si din tocul usii mi-a spus : "Daca vrei sa devii filozof, ìncepe prin a merge ìncet, dar foarte ìncet, sa nu-ti hurduci gìndirea..".

TRANZACTIA POETICA

M-am ìntìlnit cu genialul si necunoscutul poet Dan Despot. Mi-a propus o afacere : "Ba, eu cìnd citesc poeziile tale nu trebuie sa stau pe balcon.Ma arunc.Ale tale ar trebui sa le citesca soacra-mea si sefu', ca lui trebuie sa-i dau 20 de euro, iar lui soacra-mea nu i-as mai auzi gura.Ca sa scap de ultimele necazuri, eu iti propun o afacere.Tu scrii un poem dur si eu scriu unul ìn care fac misto de el.Iese o carte trasnet.O publicam in patru, cinci limbi, in 50 de mii de exemplare si ne mutam la Ibiza". Extrafazamagogic ! Am ramas din nou un om ìnconjurat de nimic.

OM INCONJURAT DE NIMIC


Deschid usa
intru ìn ceva gol
ceva care se umple numai cu mine
nu ma pot ìnvìrti nicicum
nu pot face nici o miscare, nici un gest
ma pot misca doar ìn mine ìnsumi
de aceea comit
o grozava foiala interioara
provoc o intensa emanatie de blesteme
ma murdaresc de singuratate
si trimit S.O.S.-uri la adresa fiintei
vad realmente cum viitorul
se prabuseste la picioarele mele
implorìndu-ma sa ramìn asa
un om ìnconjurat de nimic
bun de aratat multimilor
numai de sarbatori


Ultimele din Babel

Rosalia Lombardo, de ani - 2, moarta pe 6 decembrie 1920, este pìna ìn acest moment mumia cea mai bine conservata din lume.Un sicriu din sticla si otel saturat de azot, pentru a nimici microorganismele.Temperatura fixa - 20 grade, umiditate 65%.Imbalsata prin vointa tatalui, ìmbracata ìn blu, fundite blu, sosetute albe, sora Rosaliei, de ani 82, protesteza contra ordinului cappuccin Santa Maria della Pace care au conservat-o ìmpreuna cu alte 1852 de cadavre ( o extraordinara fresca a epocii ).Invoca dreptul la imagine, pentru ca fratii cappuccini au fotografiat-o si au facut-o "vedere". Beh !


George Soros la o cina cu Eric Hobsbawm, vorbind de Marx ar fi spus :"Acel om a descoperit acum 150 de ani ceva despre capitalism, despre care noi acum trebuie sa tinem seama".


Lenin : " E atìta libertate ìncìt trebuie sa o rationalizam".

Taleb : "A fi total liber nu ìnseamna numai a nu mai fi sclav ci a nu fi numai patron".

POVESTI DE ADORMIT RATIUNEA.CRUCEA SI SPATELE

( din FERFIN ) In fiecare joi la San Carlo, ìn capela spitalului, se tinea o messa.O ora pe saptamìna dedicata amintirii de D-zeu.Bolnavul ìntotdeauna a fost mai pios, mai aproape de picioarele popii, pentru ca atunci sfìrsitul miroase mai bine.Pregatirile pentru messa ìncepeau cu o ora ìnainte, cìnd o sora franciscana venea din salon ìn salon si o anunta.Avea o asemenea tristete pe chip, ìncìt ìmi parea o proaspata condamnata la moarte.Nu am lipsit niciodata, ìn ciuda faptului ca eram ortodox.Pentru mine biserica e casa Domnului, indiferent de credinta.Am un puternic instinct ecumenic.In Turcia am fost si m-am rugat la D-zeu ìn moschei, ìn Italia ìn biserici catolice si protestante.In biserici stiliste ìn Moldova.Am cochetat si cu adeptii dumnezeului universal - bahai.Dar am refuzat sectarismul.Fiind crescut ìn nordul Moldovei, ìn Neamt, o zona puternic mìnasterizata, aveam radacini puternice ìn ritul meu ortodox, si de aceea  am refuzat ìntotdeauna sa ma ìntìlnesc cu falsi profeti sau strìmbe credinte..Ma gìndesc la bietul Florin Polacul si la spaima lui spietata de preoti.Ce-o fi vazut de a dezertat din fata binelui ? El a stat ìn salonul de la celalalt capat al holului, foarte aproape de liftul care urca si cobora la morga spitalului.Ma gìndesc ca a vazut si el ce am vazut si eu de atìtea ori acolo : un dute-vino de cadavre si chipurile de ceara ale asistentilor.Un zgomot cìt de mic, cìnd trecea cadavrul, era o rapsodie funebra.Cred ca ìn creierul sau se desfasura o imensa ceremonie funebra.Avea complexul "urmatorului".Asta poate era accentuata si de aparitia de fiecare data, ìn aceste ìmprejurari, a preotului.Poate era si rezultatul exaltarii  trairilor unor povesti sectare, des ìmpartasite ìnainte de culcare.Am auzit si eu destule. Una din ele chiar ca m-a pus pe gìnduri.Ati auzit vreodata de "terapia degli spilli" ? Terapia acelor.Un guru te salvaza de "boala copilului" ìndreptìndu-ti ìnspre ochii larg deschisi un jet de apa rece sub presiune.Apoi terapia prìnzului.La prìnz ti se pune ìn farfurie ceva vomitat, fecale de porc sau propriile fecale.Gurul sectei Regelui Maya, convingea mamele ca fiicele lor sìnt posedate de diavol si singura metoda de salvare era sexul, pentru a le distruge karma neagra.Toate aceste no comment povestite erau aprofundate.Erai imers ìntr-o lume terifianta, satanica.Spuneau ca sectele traditionale au structuri si doctrine precise care conserva trasaturile crestinismului sau a diferitelor rituri orientale, dar generatia a doua sectara nu mai pastreaza aproape nimic traditional.Totul este substituit de vagi sincretisme unde emotia ìnlocuieste doctrina, transmisa ad personam de un imbecil care se crede dumnezeu.Asa riscurile de a confunda religia cu o impostura sìnt mari.Nu mai sìnt tunici, cadelnite, altare.Noii guru sìnt experti ìn marketing, cìstiga adepti vorbind despre spalari energetice emotionale, de bunastare low cost, de purificare la purtator.Multi sìnt ca mine ( doamne fereste ! ) emigranti : Santeria cubaneza, Candomblè si Macumba braziliana, Vudù africana, Santa Muerte.Un florilegiu al dementei cultice care prolifereaza si creeaza adepti.Tot raul lumii : violenta, sex, crima, spalari de bani.Etica zero.Milioane de oameni ìn spatele crucii, nu cu spatele sub cruce.Era suficienta o asemenea poveste de adormit ratiunea ca Polacul meu sa o i-a razna..


CRUCEA SI SPATELE




Eu nu am descoperit statul ìn genunchi
precum nu am descoperit nici mersul pe jos
ajut numai soseaua sa ma duca acasa
acolo unde ìmi astept ìn fiecare zi viitorul
care cu regret mi-au spus 
ca nu mai este cel de altadata
acolo unde dezbracat pìna la brìu
cu o imensa cruce tatuata pe spate
urc ìn liniste scarile
la etaj, acolo unde aerul e gratis
pentru ca jos pe pamìnt
"prezenta lui dumnezeu 
e mai insuportabila decìt 
absenta sa".

URLETUL INTR-O CAMERA ACUSTICA

"La ce bun poeti pe vreme de ciuma?" ; corolar ; La ce bun poezie ìn bunastarea occidentala ? In Italia se publica multa poezie.Se scrie mult si nu se citeste aproape nimic.Se scrie mult si prost.Se scrie la umbra ideii de poezie.Se scrie fara o critica de poezie.Se scrie de dragul scrisului, ìmpotriva cititorului, adica incomprensibil si tehnic, fara autenticitate.Poezia a decazut la tehnica, la facatura.Am citit o antologie de poezie actuala italiana si am ramas profund deziluzionat.Din o suta de poeme doar doua mi-au spus ceva.Sa fiu eu un asa de ìndracit cititor ? Nu cred.Nu vreau sa cred ca publicìnd Diavolul domestic ìngros tabara celor care fac de rìs poezia.Am trait aceasta carte.Poezia o scrie cel care este purtator de profunzime, de autenticitate a emotiei, de talent ìnnascut iar nu facut.Poezia trebuie sa fie cinstita.Asta o face un bun comun, o bratara la inteligenta oricui, chiar daca altii afirma ca valoarea ei nu e durabila.Ii contrazic : Poemul lui Ghilgames, Psalmii se citesc si astazi.


Multi ma ìntreaba cum pot explica titlul oximoronic al cartii ìn curs  :  "Fericirea de a fi inutil ".Iata :

Intr-o epoca ìn care fericirea ìnseamna, ìn mare parte bunastare, adica bani, multi considera poezia inutila, cu alte cuvinte de doua parale.Totusi eu sìnt fericit numai dupa ce creez o poezie.Scriind-o, creez pentru mine o fericire iar pentru ceilalti, o asa zisa inutilitate.Cine creeaza inutilitati el ìnsusi devine un inutil.Un fericit inutil.De aici, fericirea de a fi inutil, cu alte cuvinte fericirea de a crea.


URLET INTR-O CAMERA ACUSTICA


Poezia e conventie fara de care
nu poti exprima inexprimabilul
un labirint, un haos dulce, coerent
dincolo de sfìrsitul limitelor
acolo unde si nimicul devine vizibil.

Poezia mea e un 
urlet ìntr-o camera acustica
undeva ìn turnul Babel
zdrobita de greutatea infinitului
din care eu am venit

pe lume. 

DOJISMUL.BASMUL NOIR.APOCALIPTICUL "ASA".

( din FERFIN )In Conventia drepturilor bolnavului de la Oviedo ar fi trebuit scris si dreptul de a cunoaste istoria patului de spital ìn care te-a ìncarcerat boala.Ar fi fost o lectura devastanta, tragica si lucida ìn acelasi timp.Patul ìl poti parasi ìn trei moduri : sanatos, ameliorat sau pentru totdeauna.Eu in Sezze am fost internat de patru ori din acelasi motiv - hipopotamie etilica.De trei ori am nimerit ìn acelasi salon.Niciodata ìn acelasi pat.Am facut istoria salonului 24.

Zilele curgeau lent, ìnspaimìntator de lent.Imi respectam obsesia - poezie pe viata si pe moarte.Le cream si le distrugeam zilnic.Pe foi asterneam numai zdrentele acestei lupte.Afara poate as fi facut alte miscari interioare, dar ìn spital, ìn captivitate, repetam aceleasi miscari.Stresul avea o singura directie si era rezultatul unei singure cauze - dorinta de a merge autonom.Ma biciuiam cu alte gìnduri negre.Pentru a putea continua.   Daca, dorind ìn secret imortalitatea, as eterniza si o infirmitate ? Am revenit asupra ideii sfìrsitului.Cìnd esti ìn pericol de a ramìne infirm, mecanismul de aparare e acelasi ca ìn fata mortii.Te agati de tot ce ìnseamna viata, normalitate, fie ea si cliseizata.Intimitatea actioneaza conform cu "asa trebuie...".Exteriorul ? Un neamestec ìn afacerile interne.Daca m-as fi comportat altfel, as fi putut fi acuzat de dojism ( memento mori - Gheorghe Doja ), sau si mai rau, acuzat de fals ìn moarte, stìnd asa, cu fundul gol pe un scaun ìncins, rìzìnd si lafaindu-ma ca-ntr-un fotoliu cu o gainusa ìn mìna.Adica sa sufar chinurile mortii si sa arat ìn mod fals cìt de fericit sìnt ìn preajma eternitatii.Bietul Doja Grigoriu ! Mi-am facut testamentul biologic : Nu va amestecati ìn moartea mea ! Chiar daca ajung ìn stadiu vegetativ si ajung ca o planta care mai poate trai ìnca o suta de ani ! Daca ma credeti mort, puneti-ma ìntr-un sicriu larg, cu aer conditionat si... un celular ! Daca ìnviu ??? Traiam ìntr-un basm noir, cu ajutorul apocalipticului "asa" : asa trebuie...asa e bine...asa fac toti...asa da...asa nu...asadar...asa deci...ti-am spus ca-i asa ?...nu-i asa ca ?...fa asa !...nu fa asa !...asa-i ?.


SUMA UNOR ZDRENTE


Daca fac suma unor zdrente
ìmi iese o haina
o ìmbrac cìnd ma supàr pe viata
cìnd ma tin cu mìinile de uragane
cìnd urlu asteptìnd ceva inevitabil
poate moartea.


Pun urechea pe pamìnt
si ascult.
Il aud pe Dumnezeu
cum se plimba cu mìinile la spate
gìnditor
prin propria groapa.




Ultimele din Babel


Miercuri, 6 iulie, nobelista de origine romana, Herta Muler s-a retras brusc, taios si indignata de la Milanesiana italiana." Mi s-a spus ca nu trebuie sa depasesc 10 min. de reading, ìn timp ce Claudio Magris a avut 25.Nu am fost ofensata de el, care a fost apreciabil, dar e just sa o spun." Un ieftin favoritism cultural pentru gazde.Normal ca Herta s-a simtit minimalizata, discriminata.Ceva simil va pot spune si eu.Cìnd am fost ìn aprilie la Libri come..., Roma, Norman Manea avea programata ìntìlnirea cu cititorii ìn sala Studio ( 400 loc.).In ultima secunda am fost anuntat ca ìntìlnirea va avea loc ìn sala Ospitti ( cc. 100 loc ).Cìnd am vrut , cu doua saptamìni ìnainte sa-mi prezerv biletul pt. sala Studio mi-au spus ca biletele sìnt epuizate.


Premiul Strega 2011 - Storia della mia gente - Eduarto Nesi ; Preferam :  L' energia del vouto - Bruno Arpaia


O gluma sau o batjocura a vietii ? O femeie din Bergamo de 41 de ani, cu doua luni ìnainte de a naste a avut un accident vascular cerebral.A intrat ìn coma.Asa a nascut al patrulea copil.Nu a putut sa se bucure pentru ca nu si-a mai revenit.Nu era ìndeajunsa toata aceasta durere.Sotului i-a venit acasa documentul cu desfacera contractului de munca a sotiei pentru absente.Avea 16 ani vechime ìn aceeasi fabrica si era la zi cu taxele sanitare.Ea traieste ìn stare vegetativa, spiritul ei e ìn alta lume, absent.Eu cred ca daca si-ar reveni si ar citi desfacerea contractului de munca ar muri cu adevarat.

INDEPARTARILE TATALUI

(din FERFIN ) Ce merita acel bazaconit ? Merita sa-i pun cromozomii la fiert.In numele Tatalui ! Dupa acest eveniment m-am ìndiavolit de-a dreptul.Apoi am devent patetic.Unde s-au pierdut tatii ? Prin Europa, prin lagarul omului liber.Fericiti cei care si-au salvat familia ! Romania e pe jumatate divortata.Eu nu faceam exceptie.Dificultatea tatilor este de a sustine constant functia afectiva.Sìnt un milion de motive, de la munca bruta pìna la viciu.Conflictul ìntre generatii, dupa mine, azi este o banala speculatie.Eu , ca tata autoexilat, nu aveam nici un conflict cu Octaviana.Dimpotriva, cred ca i-as fi fost partener de discoteca sau de munca.Nu i-as fi fost un rival pe drumul ei ìn viata.Care conflict ? Cred ca relatia ìntre mine si Octaviana ìn acest calambur existential, tata-fiica, e asemanator relatiei dintre Telemac si Ulise.Telemac a asteptat 20 de ani ìntoarcerea gloriosului sau tata.20 de ani s-a uitat catre mare.E o stare de melancolie, de nostalgie, de dorinta neìmplinita.Cultiva mereu aceasta asteptare.Poate avea si o frica : de a nu se mai ìntoarce.Sau si mai rau : de a  nu se ìntoarce vagabond, un vìntura lume, un cur gol.In orice caz ar fi fost sfìrsitul unei odisee.Pe cìt am stat ìn spital, ìntre mine si Octaviana odiseea nu era sfìrsita.Nu o vazusem de 7 ani.In 12 ani am stat ìmpreuna, cel mult si fragmentat, doua saptamìni.Prea putin pentru amìndoi.Azi, generalizìnd, sìntem ìn epoca lui Telemac.Tìnara generatie se uita la usa.Vine Ulise sau nu vine.De multe ori nu au rabdare, deschid usa si pleaca.Asa destinele lor se ìmprastie prin toata Europa.Fata mea era la Verona.Eu in Sezze-Latina, si nu eram nici pe departe Ulise eroul.Nu mai puteam avea o adevarata responsabilitate, clasica, asupra Octavianei.Era libera ca si mine.Eu eram tatal-absent.Un gol care trebuia umplut.Ma gìndeam ca ìndragostindu-se de cineva, toata energia ei afectiva, s-ar fi ìndreptat asupra acelei persoane.Daca m-as fi ìntìlnit atunci cu ea ce i-as fi putut oferi ? O marturie dureroasa a propriei mele vieti. Ea ? Acelasi tip de marturie.Relatia noastra era un monument al absentei reale, fizice, a unei nesfìrsite asteptari interioare.Eram amìndoi proprietarii departarii noastre, ìn care eu ìmi revendicam grosul responsabilitatii.


SANCTIFICAREA ABSENTEI                  


Cìnd nu mai ìnteleg nimic
ìndrept capul spre cer
ramìn asa, ma uit ca un nerusinat
ìn regatul lui Dumnezeu
ìngrop de vie luna ìn ochi
ìmi mut stele pe creier.
Toti spun ca Dumnezeu este
tot ceea ce este
eu cred ca, ìn primul rìnd
Dumnezeu este ceea ce nu este
nimicul majoritar
venim si plecam undeva unde
inexistenta pentru cineva exista.
Pentru acel cineva
pentru stapìnul absentei
cad ìn genunchi si ma rog
iertata sa-mi fie 
prezenta.

TEORIA ULTIMULUI

( din FERFIN ) Ultimul - cuvìntul din fata mortii.Cìte tone de disperare contine ? Daca ìl pun dupa orice ìntrebare, schimba semnificatia raspunsului.Azi vreau sa-l rostesc, tragic, pentru ca asa ìi sta bine.Astfel : De ce, ultimul om...ultima dorinta...ultimul loc..ultima stire...ultimul ban...ultima oara...ultimul venit...ultimul disparut...ultimul razboi...ultima sarutare...ultima amintire...ultimul tren...ultima treapta...ultima clipa...ultimul pas...ultima zi ? E un cumul de sentinte.E sfirsitul oricarei imensitati ori a oricarei mici prezente.Ori, cum mi s-a ìntìmplat mie, a oricarei comprehensiuni umane.In toiul bataliei mele interioare cu " sedia a rotelle", un eveniment batucit de grosolanie, m-a redus la stadiul de ultimul om.Un gorettian mi-a executat sufletul, s-a pisat pe inima mea.O asa zisa gluma ìntre "prieteni", ignara, facuta pe spinarea cuiva pentru a-si ridica coltul buzelor catre urechi fara nici un efort.Gratis, din placerera sadica de a ìnvìrti cutite ìn rana aproapelui.In spital, daca era ceva ce doream cu adevarat, era o vizita a fiicei mele, Octaviana, ceea ce ìn acel moment era imposibil.Daca nu se putea, nu se putea si gata.Era extraordinar daca ìi auzeam vocea la telefon.Nu o auzisem de ani.Viata ei s-a petrecut ìn lipsa mea.Ma gìndesc ca ìn mintea ei eram o fantasma, sau o rufa uitata in aceasta masina de spalat pacate care e viata.Pe la trei dupa amiaza, ma pregatem sa ma duc la capela.In fiecare joi era messa ( slujba religioasa catolica ), cìnd pe neasteptate a sunat telefonul.Am uitat ca nu mai pot merge si m-am ridicat ìn picioare, ca pe timpuri, sa fac cìtiva pasi.Am cazut lìnga perete pe hol.M-am ridicat sprijinit de altii.Inapoi pe esafod, scaunul cu rotile.La telefon mi s-a parut vocea fetei, putin falsa, alcoolizata.Drace ! Nu se poate.E vocea ei ? Eram ìn dubiu, dar ascultam ca un imbecil, ca un cretinizat povestea neverosimilei prezente a fetei mele la Panorama, ìmpreuna cu Nicoleta, sora mea mai mica. ( Panorama e cel mai mare supermarket din Latina ).Cum sa fie la 15 km distanta si sa nu ma vada ?."Nu vin sa te vad.Am aflat atìtea prostii despre tine.Ma ìntorc chiar acum. Nu meriti nimic.Nici macar sa-ti spun tata".Am ramas marmura neagra de ruschita, alba de carara, rosie de apricena.Ma putea sculpta Michelangelo.Sculptura se putea intitula : Tata ìnconjurat de nimic.Lumea s-a prabusit ìnca o data.Am telefonat repede la Verona pentru explicatii de la familie.Nimic nu era adevarat.Fata mea era linistita la munca si sora mea abia iesise din casa.Pìna la urma am aflat cine mi-a facut aceasta cacanatura : un om de nimic,unul care pentru mine devenise : ultimul om. Mi-am vazut mai departe de diavolul meu domestic.Cìndva ìmi puneam ìntrebari teribile asupra acestui numeral - ultimul.Intrebari care sìnt actuale.Spre exemplu care va fi ultima mea zi sau ne-zi, cum ìmi spunea Despot ?Intr-o zi chiar l-am ìntrebat : Ce-ai sa faci ba, daca ai sti cìnd ti-e ultima zi ?Mi-a raspuns : Daca as sti, m-as scarpina la penis.Ce menefreghist ! Nu eram ìncìntat sa stiu, dar ultima mea zi am pariat ca va fi vineri.In ea se varsau ca-ntr-un pahar negru, toate finalurile din competitia cu mine ìnsumi.Vinerea neagra, in care ( ma autocitez ! ) "nu am bani nici màcar sa intru la veceu / de aceea fac si eu pe unde pot / pe cìte-o amintire, pe cìte-o idee...".Nu va fi o zi pierduta ci o zi ìn care se pierd zilele.Eram nervos.Gìndeam din nou negru.Intens.Voiam sa vina acea zi ìn care sa ma abandonez unei constiinte responsabile, unei masini de spulberat orice iluzie, aproape sacra, infailibila, rezistenta la ocolul eternitatii.Vroiam sa traiesc acea zi cìnd corpul meu nu va mai avea obisnuinta pacatului, viciului.Vroiam un alt discurs al corpului.Sa renunte la balustrada, sa coboare si sa urce elegant si sigur, fara frica ; sa-mi spuna - taci din gura , acum vorbesc eu, iar eu sa-i raspund - bravo, meriti un salariu cu 11 procente sopra.Ar fi fost raspunsul concret al corpului, care venea din fortareata gìndului negru salvator.Rezultatul viu al starilor mele poetice, ale poeziei pe care multi o considera inutila."La ce bun poeti pe vreme de seceta ?", ar fi ramas un superb vers anacronic.Gluma gorettianului ramasese o problema de etica.Pentru a ìntelege ceva din felul de a trai ìntre oameni, de a fi etic, ìnseamna, nu a cunoaste pe dinafara definitia eticii, ci de a extrage ce e etic din tot ce se s-a ìntìmplat cu mine.Ce s-a ìntìmplat, nu a fost etic.

GINDIREA NEAGRA

( din FERFIN ) Gìndeam negru.De ce ? Pentru ca : daca m-as fi gìndit la privighetori as fi fost ipocrit.O situatie grava impune o gìndire grava.Fiecare pas pe care ìl faceam pe trepte era ca un bici pentru sistemul nervos.Nu puteam spune bancuri cu Bula pironit ìn scaunul cu rotile.Pentru mine nu era terapeutic.Altii suportau florile pe noptiera ìn salon, eu nu.In acele conditii, gìndul negru era ca un fortificant.E o arma potrivita ìmpotriva adevaratelor maladii psihice, ìmpotriva slabiciunii vointei.E ca otrava lui Rasputin, ca veninul folosit ìn artele martiale.Luata ìn cantitati juste zi de zi, corpul se obisnuieste cu ea.Se pot consuma doze mortale pentru altii.E o calitate care te face semizeu terestru.Exact ìn acelasi mod actioneaza otrava sufletului : gìndul negru.Meditìndu-l zilnic, ridicam o cetate a luciditatii ìn mijlocul constiintei.Devenea gardianul ei ìmpotriva futilitatii, disiparii ìn banal si efemer ; o disclipina, o facea mai eficace.Amplifica vointa.Daca cineva ìncerca sa se apropie de mine, simtea imediat aerul sau rece.Nu eram ìmbietor poate si din cauza fetei mele "patrate", cum zicea mama, a chipului dur, cu sprìncenele mereu ìncruntate.Cineva trebuia sa ma survoleze de cìteva ori ca sa aterizeze.Otrava opusa, conform gìndului meu negru, este cea care l-a ucis pe Napoleon.Mentalitatea lui de soldat ìnvingator l-a facut sa uite de banalitatea raului, de viclenia criminala a creatorilor de aparente.Si-a baut linistit ìn fiecare dimineata ceaiul cu arsenic.Eu nu eram nici unul nici altul, dar ìmi consumam portia mea zilnica de otrava, gìndul meu negru : daca, doamne fereste muream, care era conditia mea postumana ? O ìntrebare inutila, dar care ma ajuta la asaltul scarilor.Imi exercitam cu vointa  parcursul.Intr-o alta dimineata, pentru ca aveam grave probleme si cu echilibrul, am urcat golgota cu spatele, si am coborìt-o la fel.In acest mod reobisnuiam organismul cu o miscare instinctuala : de a calca pe ceva ce nu vad.Foarte greu.Ma dezechilibram si luam balustrada ìn brate, dar gìndul meu era tot la conditia umana a mortilor.Nu pentru ca ma credeam un mic si ridicol dumnezeu, ci pentru ca exista ceva care m-a facut sa ìnteleg ca si mort voi trai.Cum e posibil, s-ar strìmba eunucii spiritului ? E posibil.Am scris ìntr-o seara Cìntecul de leagan al mortului.M-am ìntrebat ce s-ar ìntìmpla daca, dupa ce mor, ìn urma sicriului meu nu ar fi numai persoanele care m-au iubit, ci si obiectele care le-am iubit, care le-am atins si folosit cel mai mult ìn viata.In urma mea ar fi fost un lung sir de carti, caiete,pixuri si la urma, la urma de tot si acel scaun cu rotile gol.Toate aceste lucruri ramìn ìn urma mea, cum va putea ramìne poate si Diavolul domestic, cartea pe care o scriam atunci.In ea se nastea o alta viata a mea, mai lunga poate decìt fumul carnii.Stiu ca scheletele nu au aripi, dar reiterez ca cel mai important lucru ìntr-o viata e moartea.Moartea naturala este ìnceputul celeilalte vieti, ìn cazul meu, viata Diavolului domestic.Ar fi un destin al meu postuman, destinul a tot ce ramìne valabil din mine.Urcìnd si coborìnd golgota de la capatul holului, luptam pentru aceasta viata pentru a o crea pe cealalta.Am aflat ca nu ma tine ìn viata numai frica de moarte ci si altceva : dorinta de a trai dincolo de moarte scriind, de a condimenta si eu marea si eterna ciorba universala,spirituala a umanitatii.Neuronii nu-mi faceau spume negre.Eram mai lucid.Aveam snurul negru care lega lucrurile.O confutatie era rezolvata.Pentru a fi compatibil pe golgota mi-am gasit imediat un alt argument inutil, dar care m-ar fi facut fericit sa-l gìndesc, ca toate celelalte inutilitati care m-au facut fericit : Teoria Ultimului.


CINTECUL DE LEAGAN AL MORTULUI


Am un ciudat presentiment al absentei
ce-ar fi daca la ìnmormìntarea mea
nu vor fi oamenii care m-au iubit
ci obiectele, lucrurile pe care le-am atins
le-am iubit cel mai mult ?
Nu m-am gìndit niciodata la asta.
Ce-ar fi urma sicriului meu ?
Cred ca un lung sir de carti tacute
un pìlc de creioane si pixuri
un teanc de foi mìzgalite.
Nu stiu daca lucrurile plìng
dupa moartea unui poet
dar sìnt sigur ca nu va fi 
o betie a simturilor
nu vor fi lacrimi
va fi doar un cìntec de leagan 
nesfìrsit si trist
un cìntec de adormit mortii
pe care voi ìncepe sa-l murmur 
chiar de acum , asa ,

sa ma prinda moartea cìntìnd, scriind...

GOLGOTA DE LA CAPATUL SCARILOR

( din FERFIN ) Problema reala care ma chinuia era sa scap de "sedia a rotelle"( scaunul cu rotile ).De ce sa ma consider un distrus, un zero ? Am salvat pe altul si nu ma pot salva pe mine ? Am hotarìt sa-mi creez, sa-mi caut o golgota.Fara penitenta nu ajungi nicaieri.Am gasit-o la capatul holului.O scara cu 11 trepte ( iarasi fatalul si incredibilul 11 ).O scara care lasa jos geriatria iar sus dadea pe acoperisul spitalului.Daca deschideai usa ìncepea cerul.De trei ori pe zi scaunul cu rotile era gol la capatul scarilor.Ma tineam de balustrada.Urcam si coboram blestemìnd scaunul sa ramìna gol.Numaram.Numarul infinit al numerelor naturale pozitive, pentru mine, se oprise la 11.Numaram si compuneam ìn gind poezie.Nu faceam golgota de rìs.Asa s-a nascut "Diavolul domestic".O carte a exorcizarii si salvarii.Mi-am pus conditia umana la ìncercare.Asa am scris : Sanctificarea absentei, Crucea si spatele, Improvizarea unui infern, Idila c-un demon, Lectura unui certificat de deces, Vis anatomic ( moartea continua )...Nu transpiram de cretinatate, ci ma urlam pe mine ìnsumi ìn camera acustica a poeziei.Programul era fix.Dimineata ìntre 8 si 10 ( ìnainte de vizita medicului ), dupa-amiaza ìntre 16 si 18 si seara dupà cina.La aceste ore eram pe golgota de la capatul holului.ìncapatìnat si disciplinat ìn exterior.In interior practicam o libertate permisa de tenebre.Un comportament din care, ìn mod eronat, ìncercam sa-mi fac reguli.Prea multe reguli.Am aflat ca prea multe reguli nu dau nici o regula, ca libertatea e number one dar  numarul doi e propria limita, de orice natura.Oricum poezia era cel mai puternic medicament.Mai ciufut decìt toate fleburile, rivotrilurile si traquiliturile la un loc.Faceam poetoterapie, terapie culturala.Poezia era un determinism mental, reìnviat de pe vremea copilariei, pe cìnd frecventam rugaciunea ìn fiecare moment important al zilei : dimineata ìnainte de a pleca la scoala, dupà fiecare masa si seara ìnainte de culcare.Ingerii, sfintii si arhanghelii erau pazitorii mei.Le ceream ajutorul, gratuit si inutil.Eu pe atunci zburam ca un fluture pe cìmpuri.Fara nici un ajutor.Acum ìnsa, aveam nevoie de-a dreptul.Prin mintea mea bìntuiau scari, scari, scari la infinit, funebre.Spitalul era o fantasma.Nici nu ma gìndeam ca mai era cineva ìn salon.Nici macar indianul.Pentru mine lumea era deocamdata moarta.Ma gìndeam la conditia umana a mortilor.

COMPORTAMENTUL INTR-O ISPITA

( din FERFIN, secventa Diavolul lui Vraghie si indianul salvat ) Ispita e chemarea diavolului.Diavolul e  cotidian pentru ca e pomenit toata ziua.Nu poti sa-l ìmpusti, sa bagi cutitul ìn el, sa-l gìtui ca sa te mìntui.E un concept creat de mintea umana pentru a-si numi negativitatea.In copilarie am cunoscut omul care a vazut diavolul : Vraghie, bunicul lui Ovidiu Nas ( cel mai bun prieten al meu la acea vreme ).El ìl vedea ìn amurg, ìntre Sarata si spatele cimitirului.Era o broasca care dupa trei salturi se transforma ìntr-o silueta neagra, ìnalta si fara chip, un Zorro, ìn constientul colectiv.Asta doar o secunda, pentru ca apoi se transforma din nou ìn broasca. Tot asa, de la apa la cimitir si de la cimitir la apa.Zorro si broasca ; broasca si Zorro.In mintea mea diavolul era o broasca rìioasa respingatoare, care ziua sta pe sub pietre iar noaptea salta prin cimitir.Saracele broaste, din cauza noastra  au ajuns ìn sat pe cale de disparitie.Ca sa exorcizam diavolul, cìnd vedeam o broasca faceam trei pasi ìnapoi, apoi trei cruci dupa care ìi punem si ei cruce.Dupa ani l-am ìntrebat : "Mosule, ìl mai vezi asa.. din cìnd ìn cìnd, ca eu nu l-am vazut niciodata ?" Mi-a raspuns : "Eu ìl vad.Mie mi-a dat dumnezeu acest dar.Tu nu-l vezi pentru ca dumnezeu te orbeste.Nu ai ochii curati".Ajuns ca un supravietuitor pe patul spitalului, din punctul de vedere a ispitei, eu eram un fost ispitit.Ispita mea concreta, diavolul, a fost cartonul de vin.Diavolii mei stau si acum pe rafturile tuturor supermarketurilor.Sìnt ieftini-64 centesime.Din gìnd ìn gìnd, mi-am amintit de o idee mai veche : diavolul domestic.Sa-l pun ìntr-o curte, si sa-l tin acolo de urìtenie, precum ai tine o floare de frumusete.In mintea mea totusi, diavolul a ramas o broasca.Sa fiu iertat, dar pentru romanul gorettian, italianul e un broscar : pentru faptul ca manìnca broaste.Italienii spun despre francezi ca manìca broaste.E o depreciere.Eu ìn Italia am mìncat broaste ìn Ripalta-Serracapriola.Diavolul e comestibil si delicios.In Romania se cheama "pui de balta". Comunistii ìl faceau conserve si-l trimeteau ìn Israel.Ca ortodox nu am voie sa manìnc broaste.Doamne fereste ! E de neconceput sa-i spui cuiva de la tara ca ai mìncat broaste.Te scuipa-ntre ochi ! Spitalul San Carlo din Sezze e undeva deasupra orasului, care la rìndul lui e cocotat ca un ciucure pe un pinten a muntilor Lepini. Niste munti care dau impresia ca se varsa ìn marea Tireniana.Locuintele sìnt ghemuite unele ìn altele, parca ìsi tin de cald. Strazile sìnt din macadam vìnat, ìnguste ca a oricàrui borg de munte italian.Totul e de o acurata intimitate.Ma gìndeam la diavol ìn casa domnului.Spitalul a fost cìndva o zabavnica abatie.Vedeam soarele numai dimineata, pentru ca fereastra era la rasarit si patul meu la un metru distanta.Aceasta fereastra, ìntr-o noapte mi-a dat o alta dimensiune a vietii.Pe 26 noiembrie ne-au adus ìn salon un indian.Stordit de alcool si cocaina, ìn tilt si criza de abstinenta.O combinatie  apocaliptica.Un spectacol tragic al degradarii umane.Se comporta ca un actor ìntr-un horor psihologic.Se ridica, mergea prin camera vorbind in sacadata lui limba cu cineva imaginar, un dusman atroce.Monologa.A monologat pìna  s-a  c..cat pe el.A deschis fereastra din dreptul meu brusc, a trecut cu piciorul si jumatate de corp de pervazul ferestrei.Vroia sa fuga.Fara bilet de iesire de la 10 m ìnaltime.Am avut o secunda de luciditate, o pauza ìntre diavolii mei.Am intins fulgerator mìna si l-am prins de celalat picior strigìnd pe romaneste : bàààà...!L- am salvat de la moarte.Incredibil pentru mine, un om cu sensurile la minim.Instinctul de conservare e empatic.De fapt nici nu m-am miscat din pat.Am ìntins doar mìna.Eram murdar de fecale pe degete.A doua zi dimineata am vazut prin aceasta fereastra un altfel de soare.Asistenta care era ìn tura, ìnainte de a pleca acasa, m-a fixat fara sa zica un cuvìnt.Nu voi uita niciodata acea privire.O intensa recunostinta.Eu am ramas privind acel soare schimbat si nu ma mai gìndeam la diavoli.Ma gìndeam la Isus."Iubeste-ti aproapele ca pe tine ìnsuti ".Aveam ìnca ìn nas mirosul de fecale.Al aproapelui.E teologic a ne lua necunoscutii drept frati.Si dusmanii drept frati.Si fratii drept dusmanii cei mai feroci, pentru ca ei au accesul cel mai rapid la tua privacy.Iti cunosc paswoordul.Aceasta fratie ca realitate benevola e o fabula ìncìntatoare si inutila.Acum sase ani eram cowboy, vacar ìn cìmpia foggiana.Muncisem 8 luni si patronul, care nu ma mai scotea din frate, nu-mi mai dadea banii.I-am cerut insistent si dupa o zi mi-a adus jumatate.Am bombanit ca cheltuie mii cu amanta si ca furnica ( adica eu ) care ìi face timp pentru distractii nu e platita.A turbat pe loc si s-a ìndeptat spre torpedou dupa pistol.In cìteva secunde am disparut.E mai scumpa pielea decìt magarul.M-am salvat pentru ca, zicea Marx, "sìntem vìnduti vietii".A trebuit sa o salvez de cel care Isus m-a ìnvatat sa-l cred frate.Sìnt scandaloase textele sacre.Cineva ìntre timp ìnchisese fereastra si mi-a pus pe noptiera micul dejun."Iubiti-va dusmanii vostri si rugati-va pentru cei care va pedepsesc, pentru ca toti sìntem fii Tatalui ceresc, care face soarele sa rasara asupra tuturor.Asupra celor rai si asupra celor buni".A-mi iubi aproapele ca pe mine ìnsumi ? Filozofic e impropriu.Eu nu sìnt un separat, un solitar.Sìnt un social.Eu ìnsumi sìnt o suma de altii.Nu un in-divid ci un con-divid.Sìnt un ìmprastiat prin toti cei care ma cunosc.Daca ignor pe cine cunosc ma ignor pe mine ìnsumi.Daca ma caut pe mine ìnsumi voi gasi si un strain.Strainul e autonom ìn noi ìnsine si putem trai cu el ìn conflict sau ìn buna pace.Isus e de ìnteles.El s-a revelat ìn chipul altuia si asa a cerut sa fie iubit.Iubeste-ti aproapele si vei gasi ìn tine un strain.Un indian sau pe cineva care vrea sa te ìmpuste.Fugi cìt poti, ca aproapele sa nu mai existe.Ce-ti mai ramìne ? "Iubeste-ti aproapele chiar daca nu exista".

BINELE E RAUL URMATOR

( din FERFIN, secventa Solutia Calabresi ) Am ajuns la concluzia ca eul meu profund a fost pasiv si prin urmare vinovat.Intr-o zi am constatat ca sìnt ìn pericol sa dispar, realmente fizic, de pe Lista Ursu' - Calu'.In ziua cìnd a murit Polacu'.A murit ca un "stupido", prost, ca altfel nu pot sa spun.Alcoolul l-a scelerat, i-a transformat neuronii ìn graunte.Sìnt furios si acum pe cretinitatea lui finala.Asta l-a omorìt.Era ìntr-o metastaza a disperarii.Stresul, prostul regim alimentar, picomidalele ( chistoacele ) si cartoanele ( contin conservanti care consumati constant distrug circulatia periferica, sistemul nervos si locomotor ) l-au pus pe nasalie.Prima data i-a deschis ulcerul.Cu o mìna se tinea de stomac si cu cealalta ducea paharul la gura.Dupa ce l-am purtat ìn coma la spital, l-au operat la stomac.Dupa ce si-a revenit,a intrat ìn criza de abstinenta.A fugit din spital.Invoca, delirìnd, un furt de organe.Zicea ca lipseste ceva din el.O conjuratie catolica.Preoti care intrau si ieseau din spital cu inimi si rinichi ascunse sub sutana.A fugit cu toate tuburile de drenaj pe el, atìrnate ca niste viermi de pìntec.S-a ìntors ìn Goretti si a reìnceput competia paharelor.In indiferenta tuturor, ìn cìteva zile a murit.Mirosea ìngrozitor.Crucea rosie l-a pus ìntr-un sicriu si l-a trimis acasa ìn Sadu-Gorj.Si cìnd ma gìndesc ce frumos visa dupa o saptamìna de munca ! Eu am intrat ìn alarma.Era tovarasul meu.Am ìnceput sa-mi pun ìntrebari ontologice.Ca un filistin.Am continuat sa beau...de tristete.Exact de ziua mea, 11 a 11-a, am capotat.In parc la "polaci ", ìn drum spre baraci.Eram distrus.Incapabil sa merg, sa ma spal, sa ma ìnchei la un nasture, sa duc lingura la gura."Tremuram ca un cìine la injectie".Aveam halucinatii.Vedeam sobolani pe pereti.Mii de sobolani.Ii vedeam pe toti din Goretti...ma chemau tìnguitor...distrus...zero, ìntr-un scaun cu rotile, apoi golul, nimicul devastator.Dupa doua saptamìni de reanimare, cineva mi-a adus o carte : "Norocul nu exista" de Mario Calabresi.Ca o ironie a sortii asta era ultima concidenta a unui norocos sir de coincidente.Asta a contat enorm."Nu are importanta de cìte ori cazi.Conteaza rapiditatea cu care te pui pe picioare".Promitea o solutie.Cum se depaseste un faliment interior ?Ce se ìntìmpla ìn inima celui care cade si gaseste forta de a se ridica ? Macar cu greutate, cu durere, dar cu o tenacitate indestructibila, pas cu pas, centimentru cu centimetru, fara sa astepte norocul.Secretul era ca nu exista noroc.Exista oportunitate si ceea ce construim din noi zilnic.Nu exista noroc ci momentul ìn care talentul se ìntìlneste cu ocazia.M-a apucat o seninatate turbata.Aveam solutia.M-am apucat sa scriu "Comportamentul intr-o ispita".Am ìnceput sa lupt, combatìnd mai mult cauza diavolului decìt aparìndu-l pe D-zeu, ca Loyola.Cu flebul ìn vene ma organizam  cum sa ìnfrìng diavolul.

Ultimele dinBabel
Poetul Daniel Corbu a declarat la Bistrita ca poezia nu mai are spectatori.De ce poezie fara spectatori ? Pentru ca acum poetii sìnt o breasla specializata, sofisticata, atipica pentru postumanism.Omul comun nu mai are nevoie de spectacolele noastre interioare la "gura sobei", de salon.Realitatea de azi este toata un interior poetic.Afara se vede interiorul.Imaginatia, visul e mai mult ca oricìnd, aproape de realitate.Noi, poetii "specializati", din egoism vrem sa fim eterni si acest fapt sa fie recunoscut ìnca din viata.Ne credem ca pe o scena shakespeariana, ne declamam rolul si asteptam aplauze.Un postumanist nu percepe aceasta.Au un alt simt al eternitatii.Isi fac cimitire on-line, pe facebook, scriu, comenteaza, traiesc, isi dau incredibil de mult si inutil cu parerea.Poezia, aceasta futilitate  pentru ei, e la purtator.Noi, breslasii sìntem vintage, arhivati, uzati cu poemele noastre ca niste sosete de schimb.Dar, ìn mod paradoxal, se citeste si se scrie mai mult decìt tot ce s-a scris si citit de la Homer ìncoace.Spectatori sìnt.Noi nu sìntem.Am montat scena ìntr-un pustiu, acolo unde nimeni nu mai bate din palme.

NUME DE COD - POETU '.ECUATIA LUI MANCUSO

( din PERFIN, secventa EUL PASIV )Scurgìnd paharele ìn Goretti, alaturi de ei am ajuns sa depind de propria mea eroare - pasivitatea.Am lasat totul sa curga fara a lua nici o atitudine.Inteleg, nu toti avem destine exceptionale, dar a lasa acea pestilenta sa ma cuprinda, a fost o mare eroare.Am intrat ìn folclorul familiei . " Nu ai pus piciorul ìn prag".Ce trebuia sa fi facut ? Trebuia sa ma autodefrisez, sa elimin totul si sa ajung la ireductibilul Eu, si daca exista, sa-i fi dat un picior ìn fund.Sa ajung la Eul care ìmi dadea dreptul sa fiu egoist, sa ma ìmpiedice sa pun semnul egal ìntre mine si altii.Sa las deoparte empatia si altruismul.Trebuia sa fi aplicat ecuatia lui Mancuso.invers.| EU = EU | ? Nu, eu nu sìnt eu . |EU=EI | ? Nu, eu nu sìnt ei. | EU = O RELATIE | ? Nu, eu nu sìnt o relatie cu ei. Mancuso a postulat :"Relatia cu lumea e esentiala pentru definirea Eului".Folosind codul : POETU '= POETU ' ? --- POETU '= RELATIA CU CEI DIN GORETTI ?.S-au mai aplicat, cu ajutorul lui Shopenhauer : POETU '= PAREREA ALTORA (GORETIENILOR) DESPRE MINE ?( "parerea altora" e substitutul "relatiei" lui Mancuso ).Un NU generalizat.Ar fi trebuit sa speculez : stiu ca nu numai parerea mea este singurul adevar despre mine precum stiu la fel de bine ca nici exclusiva parere a altora nu este singurul adevar despre mine.Mai prozaic : eu sìnt toate aceste adevaruri aruncate ìntr-un mixter, care se chiama viata, si dupa centrifugare ramìne compozitia ontologica personala - apetisanta sau greu de ìnghitit.Egoismul e mereu turmentat, deoarece mixterul se ìnvìrte.De aceea nu exista ìn timpul  vietii un EU transcendent, pur, al ultimei instante.Poate exista un EU trascendent dupa moarte cìnd se opreste mixterul.Atunci compozitia antropologica se limpezeste.Ramìi un izvor cristalin ori o baltoaca statuta si urìt mirositoare.As fi putut stabili valoare eului ìn acele momente.Oricum cred ca ajungeam la o valoare depreciativa, pentru ca si acum ìmi pun mii de ìntrebari : am tradat un anumit tip de moralitate ori am probat  o alta ? M-am ìmbracat cu o haina murdara sa vad pur si simplu cum ìmi stà ? De ce am acceptat atìta bautura pe gratis, ìn numele sfintei cinste romànesti ? De ce nu am constientizat la timp acest fals bonism ? Cum sa mai aflu acum adevarul ? Cine sa mi-l spuna, mama ? ( ea, saraca, ìntotdeauna a spus adevarul despre mine ).Ori sa-l aflu ca Polacu',murind ? Apropo de adevarul mamelor : ìmi povestea ca el cìnd era mic a crezut ca prima data a fost fata, deoarece ìntre jucariile sale erau papusi cu care se jucau numai fetele.Asta pìna ìntr-o zi cìnd mama-sa i-a spus ca erau papusile copilariei sale.Papusile copilariei mele au fost ierburile pìna la gìt, mieii brumarii, ciresii.Imi place sa le mitizez, sa le mìngìi amintirea.Adevarurile noastre nu trebuie sa fie ca niste jucarii ìn mìinile altora.Nimeni din Goretti nu avea amintirerile mele.Acestea ma faceau unic si inconfundabil.Poate copilaria a fost singura ìntìlnire adevarata cu viata.Acolo e EUL meu adevarat.Restul a fost si este o restaurare a acestei copilarii.Toata viata sìntem niste copii deghizati, dupà cum spunea Gombrowicz.Forin Polacu' a murit.Eu am supravietiut competitiei paharelor din Goretti.Oricum plecam mai devreme sau mai tìrziu.Indiferent cum.Binele ( supravietuirea ) a fost raul urmator ( scaunul cu rotile ).

DE CE FERICIREA DE A FI INUTIL ( FERFIN ) ?

( FERFIN - secventa "Lagarul omului liber"- motivatia : decìt nefericit si util mai bine inutil si fericit )...ìntre inutilitate si fericire e un abis.Eu locuiesc ìn acest abis.Ca cetatean al abisului am dreptul de a fi fericit.Ma cred apartinìnd postumanismului.In postumanism fericirea se produce.Trebuie sa muncesti, sa transpiri pentru ea.Este egala cu epuizarea, care te anuleaza fizic.Asa ajungi inapt, inutil.Nu mai poti produce bunastare, deci fericire.Din pacate azi fericirea se confunda cu bunastarea.Fericirea e absolut terestra.Nu poti fi fericit pe stomacul gol.Rar se pot ìntìlni oamenii care iau distanta de farfurie, probìnd rugaciunea sau meditatia, pentru a se transporta ìn celalalt tip de fericire - transcendenta.Eu vreau si cred ca pot sa fiu fericit fara buzunare doldora si conturi ìn banca.Dar cum pot fi fericiti epuizatii, inutilii ? ( Sa nu uitam ca fericirea e un sentiment exclusiv uman, cu toate ca mi-ar place sa cred ca si caii rìd ).Cum poate fi fericit omul care asemeni mie, se simte inutil intr-un scaun cu rotile ? Cum se poate transforma inutilitatea ìn fericire ? Eu cred ca se poate traind ca la ìnceputul lumii, uimindu-ma de orice, ìntrebìndu-ma mereu ceva, citind, scriind,traind numai cu interiorul, cultural, jucìndu-ma de-a geneza.Ma pot face pod ìntre fericire si inutilitate, un pod peste care vor putea trece epuizatii si perdentii.Dedesupt vor curge apele culturii, ìn care oricìnd ma pot arunca fara sa ma ìnec, pentru ca, spre diferenta de foarte sarata Marea Moarta care te tine oricum la suprafata, Marea Vie a culturii are aerul dedesupt si acolo se respira.Daca traiam pe timpul lui Hitler, ca om inutil, ajungeam la crematoriu.Multumesc lui D-zeu ca m-am nascut mult ìn urma acestui cosmar.Hitler poate se gìndea la o fericire globala, numai ca a gresit metodele.Fericirea globala e o utopie, precum utopie e cetatea lui Platon ori Campanella, precum utopie e "Utopia" lui Morus ori comunismul lui Marx.Eu cred ca fericirea e individuala.O aglomeratie de indivizi fericiti poate, zic poate, ar crea o societate fericita.Dar ma ìndoiesc.Nu exista numai fericire.Nu exista fericire fara nefericire ( si fara inutilitate deci ).Cred ca fericirea e acolo unde o poti gasi, ìntr-o societate care te lasa sa o cauti, care ìti ofera conditii pentru a o gasi.Grazie a Dio sìnt ìn Italia.Aici e posibil.

CARTONUL PERDENTILOR

( din FERFIN, secventa "ce ramìne din romanul fara Romania ? ) Pentru un perdent din Goretti, cartonul de
vin, "gainusa" e o forma de animism, o religie deci, c-un ritual bine definit.Ce ramìne din romanul care e absolut liber, scapat de gura si ochii vecinului de acasa ? Se transforma ìntr-un nou tip de romàn :romànul gorettian.Iata-i ritualul :.Dimineata la prima ora ( zic 5-6 ) deja doua gainusi sìnt decapitate.Se intra ìn forma.Un fel de masaj interior, care nu declanseaza nici o alarma pentru vìltoarea zilei ce vine.Daca exista gainusa matinala, ziua poate ìncepe.Daca nu, se intra ìn tilt.Este incredibil cìt iezuitism produce un perdent pentru o fericire de moment.Devine sclav, minuscul, trivial, iresponsabil, fals, languros, creator de fantasme.Poet, savant, actor si sportiv ìn acelasi timp.Un ghiveci din care recunosti o singura valoare : apetitul.De la 7 la 8, dupa ce a facut prezenta ìn Camp (strada pe care se recruteaza cei pentru munca la negru ),trece prin parc la "polaci" (unde e o "verdura" ìn care se gasesc cartoane ), mai beau vreo 2-3 si la ora 10 fix sìnt ìn parcul Santa Maria Goretti, pentru ca exact la aceasta ora deschide la I'NS ( cel mai ieftin supermarket din zona ).Aici este altarul romànului gorettian.Dupa ora 10 ìncep sa curga cartoanele (costa numai 64 centi ), indiferent cum,cumparate, plocon sau procurate.Se joaca septica, se bea si se pune tara la cale.Acestea pìna la 5 si jumatate, cìnd se deschide la Caritas, unde pìna la 7 se poate mìnca o pasta, face o baie sau primi o haina.De la7 ìncolo totul e confuz.Fiecara aterizeaza pe unde poate, cum poate si cu ce poate.Unii ajung la baraci si la 4 dimineata.Dorm o ora si la 5 o i-au de la capat.Aceasta este ziua standard a unui gorettian.Deci ce sìnt,ìn general,  un romànii fara Romania ? Iata : iubitori de cartoane ori pupatorii unei sticle cu vin,  a doua nevasta a romanului.De aceea sìnt mai nervosi, mai nerusinati, mai directi.In special femeile.Au un comportament de detinute pe viata : dure, vulgare si foarte determinate.Profita de orice si din orice, fara scrupule, prin orice mijloace si sa nu ignoram -cu succes.Cred ca majoritatea banilor care au ajuns ìn Romania se datoreaza acestei mentalitati feminine.In timp ce femeia ìsi bate capul cu inarestabila lor aviditate, barbatii ce fac ? Beau.Nu toti, bineìnteles.A bea - viciul nostru national.Nu a fost loc pe unde sa trec si sa nu fi auzit acest refren din gura strainilor, chiar cìnd sìnt apreciati."E un bravissimo ragazzo, ma beve cosi tanto, pecato" ( E un baiat extraordinar, dar bea asa mult, pacat".Pentr-un italian 1 litru de vin pe zi e suficient.Pentr-un roman, fara glume, 3-4 litri nu ajung.Romanul de aici e hipopotamic, nu are simtul masurii.Practica o cultura a excesului.O alta trasatura care se observa e indiferenta.Nu mai functioneaza " iubeste-ti aproapele...".Fiecare e pe "cazzi" sai.Solidaritatea o gasesti numai la pahar.Solidaritatea si egalitatea, pentru ca si ultima picatura se ìmparte ìn doua.Nu ne mai salutam, chiar daca ne cunoastem de la o posta.Putinii pe care ìi acceptam ne ureaza "la multi bani" sau "spor la bani".Totusi, din nou ca o generalitate, romànii au o calitate indubitabila : muncesc.Sìnt tauri comunali din toate punctele de vedere.E o calitate pentru care sìnt cautati.Un romàn munceste cìt 10 indieni, bea cìt 20 de italieni si sufera cìt un sinistrat din Haiti.Au spirit de competitie.Nu sìnt ìntotdeauna fair-play.Din invidie te lovesc sub centura.Sìnt toleranti.Prieteni cu toate natiile ( pìna si cu pisicile si cìinii italienilor ).Ca o alta caracteristica generala ; toti se gìndesc acasa.Au dor.Romania nu la face "mal di testa", rau.Aici se simte patriotismul mai bine ca oriunde.Ei isi construiesc propriul noroc pentru copii.Se simte aceasta nevoie de un viitor sigur.Chiar daca occidentul e decadent, noi ramìnem proaspeti, sìntem la un ìnceput de drum.Romania mai are mult pìna la decadenta si autosuficienta.Sa nu uitam ca sìntem inventivi si foarte inteligenti ( oare de asta se cauta hackerii romani ? ).Sa multumim lui D-zeu si ( sa fiu iertat ) comunistilor ca ne-au ìnvatat ce-i greul.Cineva a spus ca unitatea de masura a bunastatrii e timpul liber.Romanul de aici si-l face si dupa aceea profita de el.E ocupat ìncontinuu.Profita si bea, ìntr-un mod ìn care si diavolului i-ar fi rusine.Florin Polacu' era tipul romànului gorettian.Dar ca el erau multi altii.E un ìntreg comitet central :Ursu', Dan Despot, Jumara, Chihlimbaru', Serifu', Ingineru', Tibi Olteanu', Theo Locomotiva, Vali Aviatoru', Octav Galateanu', Fane Tremurici cu Sotia, Parastas, Costica Maicanesti,Calu'... multi si multi altii din Casvana si Ruginoasa.Eu eram Poetu'.Nimeni nu-mi stia numele si prenumele.Nume de cod : Poetu'...

BLESTEMUL APEI DIN GORETTI

( din FERFIN, secventa Polacu' )...am intrat ìn vorba cu el.Eram cumva solidari ìn destin.Amìndoi amarìti, distrusi de inadaptare ìntr-o tara care are ìn sìni lapte praf.Se uita fix la o coaja de portocala aruncata pe alee.Alaturi avea o "gainusa", "biberonul saracului" - un carton de vin.Nu cred ca cerea ajutor de la coaja de portocala, dar asa parea.Dintrodata, din adìncurile sale, rupt de orice context al momentului zise : "...vad ca toti se pricep la apocalipse...acum ìnteleg...va veni sfìrsitul lumii...".In primul moment m-am gìndit ca va reìncepe povestea cu blestemul apei din Goretti.Toti ai nostri ìl stiu.Cine va bea apa de la o cismea din Goretti se va ìntoarce mereu acolo, ìnsetat sau nu.Nimic supranatural.Eu nu l-am luat ìn serios niciodata dar multi spun ca e un blestem verificat.In cei 5 ani de Goretti am observat si eu cu adevarat ca, numai cine a murit nu s-a mai ìntors sa bea apa.Nu rìd de fatalitati asa ca l-am lasat sa continue,"...va fi pe 11...", fabula, avea creierul explodat,"...va fi ìntr-o zi de 11...mama a murit pe 11, unchiul pe 11, m-am despartit de sotie pe 11, pe 11 mi-a disparut celularul, patronul...fostul patron...are ìn curte un portocal modificat genetic, care face 11 tipuri de portocale.Cìnd ìl vezi zici ca-i un pom la ìnmormìntare.Portocale rosii, galben-aur, violete, albastre...".Taceam, fara sa aprob si fara sa incit.Eu sìnt nascut pe 11 a 11-a.Dumnezeule ! Daca-i spuneam asta atunci, se prabusea cerul, se descheia la nasturii de la gìt, era chiar sfirsitul lumii.L-am linistit."E doar o suma de coincidente.Nu-ti face testamentul.Nu se va ìntìmpla nimic.Esti doar un pic plecat...", dar ceea ce ascundeam eu era mama coincidentelor- 11 a 11-a.Mi-era sete.M-am dus pìna ìn I'NS si m-am ìntors cu doua gainusi si un pet de aranciata ( suc de portocale ).Coaja de portocala nu mai era acolo.Mi-a spus ca a aruncat-o la cos.Ziceam : daca vrei sa ruinezi pe cineva spune tot ce stii despre el, de rau sau de bine.In realitate se spune tot ce se stie si tot ce NU se stie despre cineva.Se face o prajitura apetisanta, senzationala si depreciativa, pe cìt posibil ìn contrast cu propria personalitate, pentru a te da mereu,din egoism, un exemplu pozitiv ; " Daca eram EU nu faceam asa..", "EU ìn schimb as ...".In fine.Unde se faceau toate aceste elucubratii ? In Goretti.La o gainusa.Acolo e parlamentul comunitatii romane din Latina.Acolo ìn acea zi, Polacu' a intrat ìn parlament.Nu mai avea de munca; era in pragul disperarii, un fiu al ploii, bea gainusi si apa blestemata.Era apt pentru a intra ìn lumea perdentilor.


Ultimele din Babel


CESARE PAVESSE 
                              
                                 VA VENI MOARTEA SI VA AVEA OCHII TAI


Va veni moartea si va avea ochii tai
aceasta moarte care ne ìnsoteste
de dimineata pìna seara, neodihnita
surda, precum o pocainta sau un viciu absurd.
Ochii tai vor fi ca un cuvìnt gol
ca un strigat mut, ca o liniste.
Asa ai sa-i vezi ìn fiecare dimineata
cìnd singura te vei apleca
deasupra oglinzii.O, scumpa speranta,
si noi vom afla acea zi
cìnd esti si viata si nimicul.


Moartea are o privire pentru toti
Moartea va veni si va avea ochii tai.
Va fi precum te-ai lasa de-un viciu
precum ìn oglinda ai vedea
o fata moarta
precum ai asculta o gura ìnchisa.
Si muti vom coborì ìntr-un abis.

FIUL PLOII

Moartea unui prieten,Polacu', m-a trezit din morti.Pentru ca asa eram, un cadavru viu, moartea ìn vacanta.Daca vrei sa ruinezi pe cineva spune tot ce stii despre el ; si bune si rele.Binele va intra pe o ureche si va iesi pe cealalta iar raul va ramìne.Il arhiveaza instinctul de conservare.Cìnd se ìntìmpla cu tine ceva asemanator cu raul, reactia e preparata.Clichezi pe avast si esti salvat.Florin Polacu' ( D-zeu sa-l ierte ) nu a reusit acest lucru.Era un fost subofiter al armatei romane,ajuns ìn Italia ca toti ceilalti.O suma de exuri, un disperat economic, care cotrobaia prin Europa " ìn speranta ca ...".A prins de munca vreo doua saptamìni, apoi s-a ìntìmplat ceva care s-a dovedit a-i fi fatal : disparitia celularului.E ca o subìnteleasa condamnare la moarte.Un strain fara un celular e ca un cìine fara coada, un scaun fara picioare, o masina fara roate.Incomplet, izolat si expus.Pierde tot : familie, prieteni, patroni, amante, e ìn afara societatii, out.Este fiul ploii.Acest laocoonism mi l-a spus mie cineva cìnd uitasem sa ma m-ai ìntorc acasa din Turcia :"...ba, fiul ploii, chiar daca vrei sa faci ocolul pamìntului, tot aici ìn raiul sau iadul asta ai sa ajungi, aici e deschis 24 din 24...".Ar ìnsemna sa fii un om fara acoperis, un etern vagabond, un flutura zdrente, fara capatìi, un convertit la nomadism, melancolic si romantic, cazut ìntr-o transa a nesfìrsirii spatiului.Asa l-am ìntìlnit eu pe Polacu', intr-un parc din Latina - Santa Maria Goretti.Statea pe o banca cu capul ìn mìini, dus si rasdus.Era slab ca o pioneza, cu obrajii supti, mustata si par blond tuns naval force.Daca te uitai la el nu descopereai buricul pamìntului.Nu era ìmbracat sa impresioneze multimile.Purta un costum verde, tip mao ( nu stiu de unde l-o fi cumparat sau gasit ) , oricum, amplifica ceva ce aveam ìn comun : o fosta viata cazona.Eu, ca un fost cadet, cu centura pe burta de la 14 ani, si el, ca sergent reangajat in noua armata romana.Inca nu avea de unde sa stie ca si eu eram un fiu al ploii...     ( din FERFIN )

TREI  INTREBARI  LAOCOONICE
1.Ce produce mai multa energie ( proportionala cu dimensiunea ) : creierul ìn timp ce gìndeste sau soarele ?
2.Ce-am sa ma fac daca cineva ìntr-o zi ma va ìntreba : esti un fost alcoolic si un scriitor.Care din cele doua sìnt mai periculoase pentru societate ?
3.Scuzati, nu stiti cìt dureaza o eternitate ?


Ultimele din Babel
La Torino s-a desfasurat " Maratonul tacerii " .A ìnceput ieri la 10 si ... ìnca nu s-a terminat.Performante : tangoul mut, lectura colectiva muta ( 300 de cititori ìntr-o liniste totala. ìntr-un salon neoclasic. E un spectacol ! ).Spunea Alfred de Vigny : " Numai linistea e magnifica, restul e slabiciune".

Astazi ìn babelul personal m-am ìntilnit cu vechea mea cunostinta - poezia.Cred ca poezia e un comportament interior care se vede ìn exterior.Daca sìnt ocupat prea mult cu ce e pe afara uit ca traiesc.Poezia ìmi aduce aminte ca exist, ìmi da probe ca sìnt viu.In timp ce plotul, narativul, ma plaseaza ìntr-un context social, la discretia judecatii celorlalti, poezia ma pune pe portativ.Devin o bucata de carne care cìnta, urla, se joaca, innebuneste, admira, face ceva etern uman.De aceea sìnt mereu ìn actualitate.Aici, cu trecutul si viitorul meu.Contribui cu interiorul  la istoria subiectivitatii umane.