FIUL PLOII

Moartea unui prieten,Polacu', m-a trezit din morti.Pentru ca asa eram, un cadavru viu, moartea ìn vacanta.Daca vrei sa ruinezi pe cineva spune tot ce stii despre el ; si bune si rele.Binele va intra pe o ureche si va iesi pe cealalta iar raul va ramìne.Il arhiveaza instinctul de conservare.Cìnd se ìntìmpla cu tine ceva asemanator cu raul, reactia e preparata.Clichezi pe avast si esti salvat.Florin Polacu' ( D-zeu sa-l ierte ) nu a reusit acest lucru.Era un fost subofiter al armatei romane,ajuns ìn Italia ca toti ceilalti.O suma de exuri, un disperat economic, care cotrobaia prin Europa " ìn speranta ca ...".A prins de munca vreo doua saptamìni, apoi s-a ìntìmplat ceva care s-a dovedit a-i fi fatal : disparitia celularului.E ca o subìnteleasa condamnare la moarte.Un strain fara un celular e ca un cìine fara coada, un scaun fara picioare, o masina fara roate.Incomplet, izolat si expus.Pierde tot : familie, prieteni, patroni, amante, e ìn afara societatii, out.Este fiul ploii.Acest laocoonism mi l-a spus mie cineva cìnd uitasem sa ma m-ai ìntorc acasa din Turcia :"...ba, fiul ploii, chiar daca vrei sa faci ocolul pamìntului, tot aici ìn raiul sau iadul asta ai sa ajungi, aici e deschis 24 din 24...".Ar ìnsemna sa fii un om fara acoperis, un etern vagabond, un flutura zdrente, fara capatìi, un convertit la nomadism, melancolic si romantic, cazut ìntr-o transa a nesfìrsirii spatiului.Asa l-am ìntìlnit eu pe Polacu', intr-un parc din Latina - Santa Maria Goretti.Statea pe o banca cu capul ìn mìini, dus si rasdus.Era slab ca o pioneza, cu obrajii supti, mustata si par blond tuns naval force.Daca te uitai la el nu descopereai buricul pamìntului.Nu era ìmbracat sa impresioneze multimile.Purta un costum verde, tip mao ( nu stiu de unde l-o fi cumparat sau gasit ) , oricum, amplifica ceva ce aveam ìn comun : o fosta viata cazona.Eu, ca un fost cadet, cu centura pe burta de la 14 ani, si el, ca sergent reangajat in noua armata romana.Inca nu avea de unde sa stie ca si eu eram un fiu al ploii...     ( din FERFIN )

TREI  INTREBARI  LAOCOONICE
1.Ce produce mai multa energie ( proportionala cu dimensiunea ) : creierul ìn timp ce gìndeste sau soarele ?
2.Ce-am sa ma fac daca cineva ìntr-o zi ma va ìntreba : esti un fost alcoolic si un scriitor.Care din cele doua sìnt mai periculoase pentru societate ?
3.Scuzati, nu stiti cìt dureaza o eternitate ?


Ultimele din Babel
La Torino s-a desfasurat " Maratonul tacerii " .A ìnceput ieri la 10 si ... ìnca nu s-a terminat.Performante : tangoul mut, lectura colectiva muta ( 300 de cititori ìntr-o liniste totala. ìntr-un salon neoclasic. E un spectacol ! ).Spunea Alfred de Vigny : " Numai linistea e magnifica, restul e slabiciune".

Astazi ìn babelul personal m-am ìntilnit cu vechea mea cunostinta - poezia.Cred ca poezia e un comportament interior care se vede ìn exterior.Daca sìnt ocupat prea mult cu ce e pe afara uit ca traiesc.Poezia ìmi aduce aminte ca exist, ìmi da probe ca sìnt viu.In timp ce plotul, narativul, ma plaseaza ìntr-un context social, la discretia judecatii celorlalti, poezia ma pune pe portativ.Devin o bucata de carne care cìnta, urla, se joaca, innebuneste, admira, face ceva etern uman.De aceea sìnt mereu ìn actualitate.Aici, cu trecutul si viitorul meu.Contribui cu interiorul  la istoria subiectivitatii umane.