ANESTEZIA CU ILUZII

Am pus pantoful cenusaresei in cui.Din suma unor iluzii personale a rezultat o constanta nefericire.Eroarea de a nu fi fost o floare nu-mi apartine.Voi fi un simplu om pina la apusul gandurilor.Uneori nu prea inteleg aceasta "aventura" numita viata.Pot,fara a mi-o dori,sa-mi tai singur craca de sub picioare.Poate pana ajung jos imi cresc aripi.Sunt condamnat sa iubesc viata.Asa cum e.Daca mai prind ziua de maine,poimine si sfirsitul veacurilor,va voi iubi ca pe mine insumi - din fuga.E.Lovinescu spunea -"cand pornesti intr-o aventura trebuie sa-ti asumi si riscurile ei".Le-am asumat.Ce par acum? U n izvor de lacrimi.Cazatoare,bineinteles.

FALSA SENINATATE

Cine crede ca seninatatea,echilibrul si pacea interioara le gaseste in afara unor relatii,se inseala.Uitindu-te numai la tine,ca intr-o oglinda,ceea ce se intoarce la sine reproduce o slabiciune,o incapacitate,o limita.De accea e necesara confruntarea cu diversitatea celor care te inconjoara.Totusi,chiar daca exista,azi,orice relatie pare submersa,inundata de stimul,sugestii de tot felul,supraaglomerata,aproare impracticabila.Dragostea e o dimensiune din ce in ce mai definita si representata doar de realitatea inconjuratoarede,de valori care nu-i sunt proprii.Ce-i de facut?Sa avem incredere mai munta in noi insine,acuitate si inteligenta.Nu falsa seninatate.