ANESTEZIA CU ILUZII

Am pus pantoful cenusaresei in cui.Din suma unor iluzii personale a rezultat o constanta nefericire.Eroarea de a nu fi fost o floare nu-mi apartine.Voi fi un simplu om pina la apusul gandurilor.Uneori nu prea inteleg aceasta "aventura" numita viata.Pot,fara a mi-o dori,sa-mi tai singur craca de sub picioare.Poate pana ajung jos imi cresc aripi.Sunt condamnat sa iubesc viata.Asa cum e.Daca mai prind ziua de maine,poimine si sfirsitul veacurilor,va voi iubi ca pe mine insumi - din fuga.E.Lovinescu spunea -"cand pornesti intr-o aventura trebuie sa-ti asumi si riscurile ei".Le-am asumat.Ce par acum? U n izvor de lacrimi.Cazatoare,bineinteles.