(P)ROSTIRE LA CALD

Azi,desi sunt toropit de razele soarelui,caut o iesire din zapuseala.Am la dispozitie doar un strop...de imaginatie.Daca as fi in pustiul Sahara as vedea sigur o fata Morgana si as deveni un alergator de cursa lunga in vazul nimanui.Ori,poate mi s-ar evapora materia cerebrala.Daca vedeti un nor aiurea pe cer atunci aceea-i mintea mea de acum.Oare nu e mai aproape de D-zeu?Conchid ca e buna si zapuseala pentru ceva.

ANESTEZIA CU ILUZII

Am pus pantoful cenusaresei in cui.Din suma unor iluzii personale a rezultat o constanta nefericire.Eroarea de a nu fi fost o floare nu-mi apartine.Voi fi un simplu om pina la apusul gandurilor.Uneori nu prea inteleg aceasta "aventura" numita viata.Pot,fara a mi-o dori,sa-mi tai singur craca de sub picioare.Poate pana ajung jos imi cresc aripi.Sunt condamnat sa iubesc viata.Asa cum e.Daca mai prind ziua de maine,poimine si sfirsitul veacurilor,va voi iubi ca pe mine insumi - din fuga.E.Lovinescu spunea -"cand pornesti intr-o aventura trebuie sa-ti asumi si riscurile ei".Le-am asumat.Ce par acum? U n izvor de lacrimi.Cazatoare,bineinteles.

FALSA SENINATATE

Cine crede ca seninatatea,echilibrul si pacea interioara le gaseste in afara unor relatii,se inseala.Uitindu-te numai la tine,ca intr-o oglinda,ceea ce se intoarce la sine reproduce o slabiciune,o incapacitate,o limita.De accea e necesara confruntarea cu diversitatea celor care te inconjoara.Totusi,chiar daca exista,azi,orice relatie pare submersa,inundata de stimul,sugestii de tot felul,supraaglomerata,aproare impracticabila.Dragostea e o dimensiune din ce in ce mai definita si representata doar de realitatea inconjuratoarede,de valori care nu-i sunt proprii.Ce-i de facut?Sa avem incredere mai munta in noi insine,acuitate si inteligenta.Nu falsa seninatate.

SEDUCTIA OBSCURITATII

Orice am crede sau oricine ne-am crede,nu vom reusi a fi pe deplin lucizi cind ne dorim cu tot dinadinsul ceva stralucitor inlauntrul nostru.Cu exceptia celor patrunsi de duhul credintei.Eu,de pilda,nu mi-am dorit sa fiu  incapator in gura rea a lumii,dar,m-am dovedit a fi de-a dreptul neincapator,un hap pentru abstinentii la fericire.Ma foarte mir cum am putut rata ocazia de a pune cununa de laur pe crestetul meu,fiind,la figurat, chiar sub acest copac mitologizat pina la epuizare.Am spus,sub el,adica,,. la umbra lui.Pina la urma, ce mai conteaza o fericire in minus?

CAFEA SI SINGURATATE

Una dintre nesperatele sanse de a fi cinci minunte fericit,pe care mi le poate oferi acum viata e savoarea unei cafele matinale.Un tabiet care face loc luciditatii de a face ordine prin mintea si sufletul unui om care se crede strivit de singuratate.Asa o fi ? Numai D-zeu stie si ...mama.Ea e acum mereu aproape de mine.Nu ar trebui sa ma cred singur...de fapt,mai corect ar fi a spune ca suntem o adunatura de singuratati.Nu trebuie sa omit jurnalul,cartea de poeme si romanul din atelierul de ideatie.Alunga singuratatea.Deci;tenacitate,rabdare,aprofundare.Pina la zat si sfarsitul zilelor.Paste fericit!Sper sa-l aiba si iubita mea fiica(multasteptata....).

CONDIȚIA CELUI UITAT

Dacă iubești aproapele,precum te învață religia,fără să ai un feedback, devii un perdant cu inima umflată de tristețe,călător ca un pierdevară prin tine însuți.Rugăciunile tale se înalță spre un van metafizic.Poți să iubești orice,dar,fără un sărut întors dragostea-i vană.Eu,din păcate sînt uitat de cei pe care-i iubesc.Pînă cînd, nu știu.De aceea toată energia interioară o canalizez spre acel moment a regăsirii calme cu mine însumi,cel uitat de alții dar nu de D-zeu.Această destăinuire o fac lumii virtuale,care,în viziunea mea e duhovnicul perfect.Să vadă și alții piatra din sufletul meu precum și eu văd pietrele din sufletul altora.Amin.