TOAMNA PE ULIȚĂ

Doamne azi,cîtă ploaie de toamnă și cîte nostalgii!Pe o vreme ca aceasta,în '83,puneam centura pe burtă la Tîrgoviște.Pe o vreme ca aceasta eram în prima zi de observator local a căderii frunzelor din copacul familiei, Gică.Pentru mine toamna înseamna PE ATUNCI lacrimi sub formă de frunze și frunze sub formă de lacrimi.Dar și multă împotmolire în melancolii fără sens.O privire într-un suflet căruia nu i se mai vedea adîncul m-a deșteptat dintrodată.Ce-ar fi să cînt/? Și m-am apucat de cîntat.Fericit de atunci cînt.Numai cînd văd frunzele căzînd mă întristez.Simt că muzica lacrimilor mele are concurență.Nu-i așa.Adreea-Maria?