moartea continuà

 mi s-a arătat acest paradox : a exista fără corp
 a trăi ca un ascet dezmembrat
 capul într-o parte mìinile într-o parte picioarele în altă parte
 să nu fii unit niciodată
 totuși să ai conștiința că ești undeva prin preajmă
 că toate organele tale gravitează ìn jurul ideii de a fi corp
 că lupți mereu pentru reîntregirea ta anatomica
 pînă la urmă reușești a te naște de unul singur
 te faci întreg începînd cu mintea
 decis de a nu mai fi un nimic împrăștiat peste tot
 dar nu mai ai timp să trăiești
 ești ocupat
 trebuie să mori ìncontinuu
 nu te-ai născut să trăiești
 te-ai născut ca să mori.

ultimul babel

 fratele întru poezie adrian s-a uitat la mine și a făcut semn că da
 fratele întru poezie nicolae s-a uitat la mine și a făcut semn că da
 fratele întru poezie daniel s-a uitat la mine și a făcut semn că da
 eu, ultimul, m-am uitat la toți și am făcut semn că da
 fiecare în același timp și cu voce urlată
 ne-am dezvăluit cel mai cumplit adevăr interior
 moartea ìngerilor nostri pazitori
 ne-am amestecat neputințele
 am ridicat noul și ultimul babel
 apoi am tăcut
 poeții cînd tac
 fac mai mult zgomot decît lumina
 care iese noaptea dintr-o veioză.

edilitara à la mussolini

 în acel oraș oamenii umblau desculți
 nu pentru că era criză de încălțăminte
 era un mod intim de a călca viața în picioare
 pe străzi erau covoare de pluș
 la biserică se putea face un mistic duș
 în centru domina statuia unui bocanc
 în memoria datului cu picioare în fund
 primarul era un bun cititor în tălpi
 ar fi vrut să ridice un mausoleu bunului trecător
 - duce, aș fi onorat să puneți dumneavoastră prima piatră
 - nu, ultima.

problemele unui rasarit de soare

 în visul acvatic
 curg din pat mă întind pe podele
 mama nu a apucat să se culce
 mă strînge într-un vas și mă aruncă în curte
 printre florile adormite
 ciudată senzație să fii dintr-odată altceva
 fără nici o explicație sau vină
 să te înghită o rădăcină
 cînd te trezești să spui
 mamă știi matale în stomac am petale
 și o imensă cantitate de lut
 apoi dai iama afară
 te ții bine de răsăritul soarelui
 și vomiți tot produsul tău intern brut

Realismul cu sens comun

Sìntem ìntradevar ìn epoca neorealismului ? La aceasta ìntrebare va raspunde Hillary Putman pe 7 nov. la New York ìn cadrul unei congres pe aceasta tema. Portman este prof. emerit la Harvard si este unul din cei mai influenti filozofi contemporani. Peste o luna va fi rasplatit la Stockolm cu echivalentul premiului Nobel pentru filozofie si logica - Rolf Schoch Prize.Iata ce inseamna pentru Putman a deveni si "a fi realisti".
" Sìnt ìn cautarea celei mai bune forme de realism filozofic din 1957. Pornind de la pozitivismul lui Rudolf Carnap am dezvoltat conceptul de " realism metafizic " : realitatea e descriptibila ìntr-un singur mod care fixeaza definitiv ontologia noastra. De la jumatatea anilor '70 si pìna ìn '90 am aparat ìnsa " realismul intern", o conceptie vag kantiana, dupa care adevarul coincide cu ceea ce e cognoscibil ìn conditii epistemologice. Astazi gasesc aceste conceptii inacceptabile, prima, pentru ca presupune o structura a realitatii eterna si imodificabila si care cere un vocabular unic pentru a fi descrisa, determinìnd o unica ontologie, secunda, pentru ca subordoneaza realitatea numai cognitivitatii umane. In schimb, " realismul sensului comun ", retine ca ontologia este independenta de posibilitatea de a-l cunoaste si pe de alta parte ofera multe descriptii concrete ale acesteia. Spre ex. : un scaun poate fi util si corect descris ìn limbaj fizic, dar ìn acelasi timp si cu aceleasi rezultate poate fi descris ìn limbaj de tìmplarie sau design. Nici una din aceste descriptii nu poate avea o prioritate absoluta asupra celorlalte si nici nu poate substitui, ìn propriul context, pe alta, fara sa-si piarda utilitatea explicativa. De asemenea am crezut ìntotdeauna ca stiinta poate descrie ìn mod corect lumea naturala, chiar si ìn latura ei inobservabila".

AMELIE

Experimentul Opera

Materia poate depasi viteza luminii. Neutrinii bombardati de la CERN-Geneva, dupa 730 de km. ajung ìn laboratoarele subterane din Gran Sasso- Italia cu o mica anticipatie de 60 de miliardimi de secunda fata de lumina. O distanta de numai 20 de metri, o diferenta infima, dar care rastoarna raportul dintre cauza si efect, creìnd o panica epistemologica. Modul de a ìntelege lumea se schimba. Daca efectul precede cauza ìnseamna ca se poate cu adevarat calatori ìn timp. Principiul cauzalitatii cere o unica limita a vitezei universale, adica una care nu poate fi depasita de nici un corp sau semnal. Numai asa sintem siguri ca sistemul de referinta, ìntr-o succesiune temporala nu se schimba. Experimentul Opera a demonstrat ca aceasta limita nu exista sau ca mai exista limite care nu sìnt egale cu viteza luminii. De aceea unele idei asupra conceptului spatiu-timp vor trebui regìndite. De asemenea, daca mai exista alte dimensiuni ìn afara celor 4 notorii, neutrinii poate au ales o "scurtatura", rezulta ca mecanica cuantica va trebui sa-si refaca unele calcule, de care depinde electronica si Internet.

caitlin moran

Am dat peste o carte la minut : " Cum sa fii femeie ". Incitant, nu ? E scrisa de Caitlin Moran, o sublima si nerusinata jurnalista britanica. Mi-a atras atentia, pentru ca ìn scris are ceva din Oscar Wilde. E poate chiar varianta lui feminina. Saracul Wilde, daca ar sti, s-ar ìntoarce ìn mormìnt ! Moran a cìstigat anul trecut British Press Award. In discursul de multumire a mentionat ca este fericita si incredula deoarece a fost cu Lady Gaga ìntr-un strip club si vedeta a facut pipi de fata cu ea ìn toaleta localului. De asemenea, ìn alta ìmprejurare a mentionat ca ea scrie pentru Ropert Murdoch 50 000 de cuvinte pe saptamìna, si de aceea nu are timp nici macar pentru a avea o menstruatie, d'apoi sa mai scrie o carte !

" O suta de mii de ani de dominatie masculina se bazeaza pe simplul fapt ca barbatii nu au cistita " O. Wilde

kasanova

Dupa spectacol ìn camera la hotel, ea ìsi dadea jos intimele atìt de lent ìncìt aveam impresia ca se lasa cortina.

arhiscurta

intìlnire : era el, privindu-l ìnghitea mai multa saliva decìt avea ìn gura ; semanau ca doua picaturi de vodca ; mai tìrziu si-a dat seama ca statea ìn fata oglinzii.

sfìrsitul progresului

Ideea ca lumea se poate ameliora e de aceeasi vìrsta cu ea, si se bazeaza pe convingerea ca omul poate corecta natura, utilizìnd-o dupa propriile necesitati. Dar, ceea ce pìna mai ieri era un supermodel de civilizare risca azi sa ne sufoce prin eccesele sale. A venit momentul ca progresul tehnic fara frontiere sa fie oprit. Se vorbeste despre asta interdisciplinar, de obiective mai reale, valabile - ecostiinta - spre exemplu.
Voi reveni...

Literatura e libertatea de a impune o lege cu ajutorul scrisului. Asa am visat az'noapte.

Vom trai o dezvoltare fara progres ?

HERTA MULER

Nobelista de origine romana, Herta Muler, se anunta c-un roman inedit ìn Italia : LE VIE SOTTILI - Subtilele cai. Se vede ca ea a acceptat invitatia de a contribui la alcatuirea unei colectii si ea inedite ca mod de abordare : L' amore ai nostri tempi - Dragostea ìn vremea noastra ; chat si social network, sentimentul de dragoste actualizat epocii Internetului.Vor mai publica : Roddy Doyle - Wekeend nebun ; Joyce Carol Oates - Sophie ; Dacia Maraini - Fericita minciuna ; Tahar Ben Jelloum - Intìlnire cruda ; Elisabetta Rasy - Multa lumina ìn plina iarna ; Carlos Fuentes -   Vlad. Cartea lui Herta va aparea chiar pe 11 a 11-a, si mie personal ìmi spune ceva aceasta data. Imi voi face cadou aceasta carte pentru ca va aparea ìn tiraj de masa ìmpreuna cu La Republica si va costa putin ; 3,90 Euro.

Actualitatea lui Marx

Citind un articolas pierdut printr-o revista stiintifica am aflat ceva care m-a pus pe rasgìnduri.
Marx : "...sìntem datori vìnduti vietii terestre". ( Capitalul )
N.A.S.A. : "...concluzionàm ca procrearea ìn spatiu este imposibila".
Deci : nici o femeie nu poate fi fecundata ìn spatiu si pe pamìnt oricum toate se vor sfìrsi dupa cìteva miliarde de ani ( inclusiv viata ). Pìna atunci va urez eternitate usoara !

clochardul

batrìnul clochard pe cìnd era copil se credea fata pentru ca
avea printre jucarii prea multe papusi cu parul lung si blond
pe atunci avea pielea permeabila, aerul intra si iesea
acum intra si nu mai iese
simte ca se umfla ca un balon ìmputit
nu mai suporta nimic
nici macar cìinele care-l linge
dupa acel 7,4 Richter a ramas singur si viu
clochard
s-a mutat ìn cimitirul catolic
acolo e mai racoare, nu sìnt tìntari : e sìnge putin
zilnic trecìnd printre date duble si fotografii
s-a gìndit ca moartea e ipocrita : i-a facut pe toti egali
ucigasul doarme lìnga ucis, virtuosul lìnga pacatos
pìna si el pe cìt e de viu
din cauza prezentului sau mort
se simte egal cu el ìnsusi de altadata
ieri noapte vorbea prin somn cu bunica-sa

60 de ani de copilarie

EDWARD DOCK

Prof. la Crists' College - Cambridge, n. '72, jurnalist, scriitor. Combate bine. Are trei carti. Sub ochii mei au ajuns cìteva fragmente din " Caligraful ". In august si-a publicat o conferinta asupra postmodernismului ìn Prospect Magazine - The New York Times. Se pare ca e o prelectura la funeraliile pregatite postmodernismului pe 24 sept. la Londra - Victoria & Albert Museum.

alta lectura a unui certificat de deces

Dupa noua luni de chat platonic pe facebook, astazi, ìn sfìrsit, au hotarit sa se ìntìlneasca : ora 20, la frontiera dintre Italia si Vatican - Castel Sant' Angelo. Romantic. El ìsi scoate piercingul si cu 5 euro cumpara un buchet de flori : idee magnifica, sic clasic. Ea ìsi pune un piercing ramìnìnd cìteva minute ìn fata oglinzii : sic trash. El pe drum, ìn fata Universitatii vede fotografia ìnconjurata de mici candele a studentei care a fost ucisa acolo ieri de cine stie cine. Se uita lung, prea lung si pune buchetul de flori lìnga. Ea asteapta de 5 minute si pune mìna pe celular. El raspunde : ajung imediat, e aglomerat...apropò, ìti plac florile ? Ea : Nu. El : OK.

patetism ìn fata pietrei filozofale

as vrea sa scriu un poem care sa parfumeze secolul

eficacitatea prostiei

Se pune problema prostiei ìn mod filozofic, gnoseologic, epistemologic...Un mare maestru al prostiei a fost Socrate, cu al sau " a cunoaste sa nu cunosti ", care ìl facea sa treaca drept cel mai inteligent dintre oameni. Astazi, doi cunoscuti filozofi de la Harvard : Nelson Goodman si Catherine Z. Elgin , au declansat o voga a regindirii prostiei umane. Ei sustin ca prostia favorizeaza cunoasterea ìn timp ce inteligenta o ìmblìnzeste ; prostia  protejeaza si inteligenta epuizeaza. Spun ca inutilitatea deductiva a inteligentei e acelasi lucru cu pozitia stoicului care crede ca nimeni nu stie nimic si de aceea prostii nu sìnt cu nimic dezavantajati ìn fata celorlalti. Dar si mai uluitor e asta :  calitatile mintii precum sensibilitatea, amplitudinea comprehensiunii, perspicacitatea se intersecteaza cu satisfactia de avea capacitatea odihnei ìn cunoastere, indivizii dotati cu aceasta calitate avìnd un avantaj teoretic deductiv ( drace, prostii au creierul mai odihnit, si de aceea pot avea o capacitate deductiva mai proaspata ! ). Deci, cu cìt esti mai inteligent cu atìt e mai aproape odihna creierului, adica cretinitatea. Concluzia lor este ca nu trebuie limitata epistemologia numai la studiul teoriilor cunoasterii ci si  ìn noncunoastere, acolo unde nu se stie nimic. Asa ne putem explica cum Socrate era considerat cel mai ìntelept dintre oameni ; el stia si ceea ce ceilalti nu stiau ca stiu si nimeni nu putea sa-i demonstreze contrariul pentru ca nu aveau instrumentele necesare.

funeralii englezesti

Englezii se pregatesc sa declare ìn mod oficial moartea postmodernismului la Londra- Victoria&Albert Museum.Pe 24 sept. se va inaugura acolo o retrospectiva globala a postmodernismului intitulata : Postmodernismul - stil si anarhie 1970 - 1990 . Modelul cultural care a dominat ultimii 40 de ani, facut din ironie, joc, mixtura, deconstructie si interpretarea libera a realitatii e invitat ìn cimitirul culturii. Astazi artele de la literatura la filozofie, cauta noi paradigme si da un vot pozitiv ìntoarcerii la adevar si autenticitate. Nu se mai poate gìndi ca un templu grec e acelasi lucru c-un McDonald's, fara a fi lovit de un sens al caducitatii.
O ìntoarcere la realitate !?! Dar care realitate ? Aceea offline de pe You Tube ? Daca postmodernii au ìnvatat de la moderni ce trebuie sa faca, acestei noi generatii nimeni nu-i spune ce trebuie sa faca. Totusi se poate observa ca au iesit ìn fata trei idei opuse postmodernismului : specificitatea, valoarea intriseca si autenticitatea. Nu conteaza numai sa spui ceva, ci cum spui ceva cu ideile tale. Am intrat ìn era autenticitatii. Se cauta omul autentic. Apropò, de unde pot cumpara lampa lui Diogene ?

defectuosul golem

Scriu de o bucata de vreme la un, zic eu, roman. Se ìntìmpla lucruri ciudate cu mine. Vreau sa scriu o Carte, dar cu cìt ìnaintez cu atìt ìmi dau seama ca e imposibil sa fiu multumit. Se lucreaza cu imperfectiunea. M-am resemnat si mi-am pus aceasta ìntrebare : care sint virtutile artistului imperfect ? Cìnd te apuca, pe unde te apuca inspiratia, nu te gìndesti ca esti mediocru sau nu. " E stupid sa te gìndesti ca esti un creator de fraze mai mult sau mai putin mediocru. Acesta e destinul meu. " spunea Borges. E adevarat, toti scriitorii vor sa scrie CARTEA, dar nu e posibil. Se crede ca din cauza unei alte muze, a Neputintei ( Mallarmè ). Eu as numi-o a Imposibilului. Cìnd descoperi ca mìzgalind o hìrtie se naste, ìn  mod magic, o alta lume, nu mai esti deloc cel dinainte. Nimic din ce te ìnconjoara nu mai e la fel. Capacitatea creativa a limbajului te face un mic dumnezeu. O realitate literara odata numita are o viata proprie ; vine comentata, adnotata, etichetata, contaminata, ìmbogatita, niciodata distrusa. Totusi, ceea ce ai creat, ìn cel mai fericit caz, este o copie aproximativa a unei vagi intuitii a realitatii, care la rìndul ei este o alta copie imperfecta a unui arhetip inefabil. Mereu esti a treia mìna. De aceea ca scriitor-creator nu poti fi decit un golem sarac, un creator de imperfectiune. Il faci pe dumnezeu sa ìnjure pentru ca nu ai competentele sale. Astfel, defectuosul golem creaza o modesta literatura, un pumn de pulbere ìn marea creatie. " Scopul nostru ìn viata nu este de a reusi, scria Stevenson, ci de a falimenta cele mai bune intentii ". Falimentul unei bune intentii ar fi, deci, maximul ìn literatura. De aceea cred ca virtutile artistului imperfect stau ìn a mentine vii ìntrebarile asupra noastra si a lumii ìnsesi. Cum ? Scriind cìte-un roman, cum fac eu de-o bucata de vreme.

noua realitate

Ieri am tras o fuga pìna-n Latina neomussoliniana. Ca de obicei m-am ìntìlnit cu genialul Despot : " Ba, am ramas fara vecini "  " de ce ? " " i-au arestat aseara ìn scalo...cica erau morti de beti si au facut mumie un indian...l-au ìnfasurat c-un scotch de o banca si...au vrut sa-i dea foc...au gasit alaturi o sticla de motorina "  " pleaca bà d-aci...ce sa aiba romanii cu indienii ? cred ca e o confuzie...rasistii astia de italieni, pustanii de pe scootere pot face asa ceva...am patit-o si eu vara trecuta...am luat o casca pe spinare...gratis...au scris pe caldarìm ìn parcare - morte ai romeni - asa ca ce ti-i roman ce ti-i indian, e o tinta comuna". Conversatia a ramas suspendata pentru ca a aparut nu stiu de unde Sobolanu'. " Asta noua realitate, nu aceea de care vorbea Eco la Milanesiana. Si ìnca una foarte ultra-mega-para filozofica, cu Aristotel si Einstein ìn bucataria lui Nietsche...aminteste-ti ìnainte de a-ti da foc cineva : nu exista fapte ci numai interpretari...si iute asa vei arde ca o interpretare a propriei realitati, ìn numele adevarului nou constituit cu scooterul si cu casca..". Despot s-a ìnfierbìntat si s-a urcat de-a dreptul pe banca ( eram ìn parc ) declamind  : " realitatea nu e ìn creierul meu si contine fapte care exprima o mare minciuna " ! Niste italieni l-au privit de-a-ndoaselea : " che pazzo" ! El : "da-i ìn ma-sa ! ".