Scriu de o bucata de vreme la un, zic eu, roman. Se ìntìmpla lucruri ciudate cu mine. Vreau sa scriu o Carte, dar cu cìt ìnaintez cu atìt ìmi dau seama ca e imposibil sa fiu multumit. Se lucreaza cu imperfectiunea. M-am resemnat si mi-am pus aceasta ìntrebare : care sint virtutile artistului imperfect ? Cìnd te apuca, pe unde te apuca inspiratia, nu te gìndesti ca esti mediocru sau nu. " E stupid sa te gìndesti ca esti un creator de fraze mai mult sau mai putin mediocru. Acesta e destinul meu. " spunea Borges. E adevarat, toti scriitorii vor sa scrie CARTEA, dar nu e posibil. Se crede ca din cauza unei alte muze, a Neputintei ( Mallarmè ). Eu as numi-o a Imposibilului. Cìnd descoperi ca mìzgalind o hìrtie se naste, ìn mod magic, o alta lume, nu mai esti deloc cel dinainte. Nimic din ce te ìnconjoara nu mai e la fel. Capacitatea creativa a limbajului te face un mic dumnezeu. O realitate literara odata numita are o viata proprie ; vine comentata, adnotata, etichetata, contaminata, ìmbogatita, niciodata distrusa. Totusi, ceea ce ai creat, ìn cel mai fericit caz, este o copie aproximativa a unei vagi intuitii a realitatii, care la rìndul ei este o alta copie imperfecta a unui arhetip inefabil. Mereu esti a treia mìna. De aceea ca scriitor-creator nu poti fi decit un golem sarac, un creator de imperfectiune. Il faci pe dumnezeu sa ìnjure pentru ca nu ai competentele sale. Astfel, defectuosul golem creaza o modesta literatura, un pumn de pulbere ìn marea creatie. " Scopul nostru ìn viata nu este de a reusi, scria Stevenson, ci de a falimenta cele mai bune intentii ". Falimentul unei bune intentii ar fi, deci, maximul ìn literatura. De aceea cred ca virtutile artistului imperfect stau ìn a mentine vii ìntrebarile asupra noastra si a lumii ìnsesi. Cum ? Scriind cìte-un roman, cum fac eu de-o bucata de vreme.
Nessun commento:
Posta un commento