Realismul cu sens comun

Sìntem ìntradevar ìn epoca neorealismului ? La aceasta ìntrebare va raspunde Hillary Putman pe 7 nov. la New York ìn cadrul unei congres pe aceasta tema. Portman este prof. emerit la Harvard si este unul din cei mai influenti filozofi contemporani. Peste o luna va fi rasplatit la Stockolm cu echivalentul premiului Nobel pentru filozofie si logica - Rolf Schoch Prize.Iata ce inseamna pentru Putman a deveni si "a fi realisti".
" Sìnt ìn cautarea celei mai bune forme de realism filozofic din 1957. Pornind de la pozitivismul lui Rudolf Carnap am dezvoltat conceptul de " realism metafizic " : realitatea e descriptibila ìntr-un singur mod care fixeaza definitiv ontologia noastra. De la jumatatea anilor '70 si pìna ìn '90 am aparat ìnsa " realismul intern", o conceptie vag kantiana, dupa care adevarul coincide cu ceea ce e cognoscibil ìn conditii epistemologice. Astazi gasesc aceste conceptii inacceptabile, prima, pentru ca presupune o structura a realitatii eterna si imodificabila si care cere un vocabular unic pentru a fi descrisa, determinìnd o unica ontologie, secunda, pentru ca subordoneaza realitatea numai cognitivitatii umane. In schimb, " realismul sensului comun ", retine ca ontologia este independenta de posibilitatea de a-l cunoaste si pe de alta parte ofera multe descriptii concrete ale acesteia. Spre ex. : un scaun poate fi util si corect descris ìn limbaj fizic, dar ìn acelasi timp si cu aceleasi rezultate poate fi descris ìn limbaj de tìmplarie sau design. Nici una din aceste descriptii nu poate avea o prioritate absoluta asupra celorlalte si nici nu poate substitui, ìn propriul context, pe alta, fara sa-si piarda utilitatea explicativa. De asemenea am crezut ìntotdeauna ca stiinta poate descrie ìn mod corect lumea naturala, chiar si ìn latura ei inobservabila".