mi s-a arătat acest paradox : a exista fără corp
a trăi ca un ascet dezmembrat
capul într-o parte mìinile într-o parte picioarele în altă parte
să nu fii unit niciodată
totuși să ai conștiința că ești undeva prin preajmă
că toate organele tale gravitează ìn jurul ideii de a fi corp
că lupți mereu pentru reîntregirea ta anatomica
pînă la urmă reușești a te naște de unul singur
te faci întreg începînd cu mintea
decis de a nu mai fi un nimic împrăștiat peste tot
dar nu mai ai timp să trăiești
ești ocupat
trebuie să mori ìncontinuu
nu te-ai născut să trăiești
te-ai născut ca să mori.
Nessun commento:
Posta un commento