Civilizatia noastra a facut din ratiune o religie si din tehnologie o dogma.De aceea multi cred ca mitul e o fuga de realitate, o opacitate a gìndirii individuale.Din contra, mitul de azi este arhiprezent, a creat o industrie ( cinema, televiziune, literatura, sport, moda...).Acestea sìnt capabile sa transforme fictiunea ìn realitate si aparenta ìn substanta.Adevarul e ca rationalitatea si mitizarea sìnt doua fete ale aceleasi monede - gìndirea. Sìnt doua moduri complementare de a interoga viata.Daca stiinta ne ajuta sa ìntelegem lumea ìn limpiditatea ei geometrica si determinativa, mitul ne ajuta sa cunoastem labirintul misterios al sufletului.Miturile sìnt cutia neagra a existentei.In aceasta cutie sìnt ìnregistrate toate destinele exceptionale ale spiritualitatii umane, reperele destinului oricarei civilizatii.Ma gìndesc, ìn umila mea aroganta, ca nu e usor sa ìncapi ìn aceasta cutie.E ticsita cu destine.La ce-ar mai folosi ìnca unul, si acela, al unui poet prapadit de la provincia culturii ? Ce-mi ramìne ? Sa ma automitizez, sa-mi spal rufele singur, sa fiu curat si cinstit cu mine ìnsumi, si nu ìn ultimul rìnd, sa fiu multumit ca fac parte dintr-o memorie colectiva.
E o catastrofala diferenta ìntre fericirea de a fi inutil si placerea de a fi inutil.Placerea se adreseaza in mod special simturilor, in timp ce fericirea e un apanaj al intelectului.Sintagma " placerea de a fi inutil" e o frivolitate, o apa chioara ìntr-o sticla de Bourbon rouge.Inutil, ìn acest context, ìnseamna lipsit de abnegatie, neserios, usuratic, lenes.Nu are nimic din transcendenta inutilitatii poetico-filozofice.Nu are nimic din prezenta nimicului bun la toate, a golului care asteapta mereu ceva ; sau invers, a golului gìndit ca un minus al acestui "ceva".Inutilitatea e ca un satelit al nimicului, al golului.Fericirea e asteptarea in nimic a "ceva", un vis continuu, realizabil, care odata ìmplinit iti dai seama ca nu a fost un vis.
De la cele mai importante lucruri din propria viata nu poti avea amintiri - de la nastere si de la moarte.Acestea sìnt limitele nimicului.Eu sìnt o bucata de carne ìntre aceste doua nimicuri.
TALEB - "Fericirea : nu stim ce ìnseamna, cum sa o masuram, sa o valutam ; stim ìn schimb foarte bine cum sa evitam nefericirea".
"Anticii stiau foarte bine ca unicul mod de a cunoaste evenimentele este de a le provoca".
Nessun commento:
Posta un commento