NOSTALGIA EGOISMULUI DE MASA

De mìine toata Italia e ìn vacanta de vara.Traiasca Soarele ! Pe caldura asta mi s-a topit ìn creier o ìntrebare retorica, de pe vremea cìnd vacantele erau sarbatorite prin munca : Nu era mai bine pe vremea comunistilor, pe vremea egoismului de masa, a solidaritatii ìn acea absurda penitenta, cìnd toti "oamenii muncii" aveam ìn august o zi de vacanta - 23.? Nu, cert ca nu era mai bine.Totusi...ìn toti acesti 21 de ani, dupa explozia tuturor posibilitatilor si libertatilor, am pierdut si am cìstigat ceva.Am ìnlocuit egoismul de masa cu egoismul eului.Nu mai ìntelegem solidaritatea.Sìntem sclavii unor egoisme individuale sau de grup, nu ne mai putem integra social, e dificil sa legam activitatea noastra personala reala de activitatea unei institutii.Dupa ce am trait toate eliberarile posibile : eliberarea ideologica, economica, artistica, de restrictiile de frontiera etc., s-a produs, desigur, si o eliberare a subconstientului.S-a creat un haos semiotic si etic, o furtuna postmoderna a societatii ( cu toate ambiguitatile conotative ), " nu s-a mai ìnteles omu' cu femeia lui ".Multi divortati, viciati, precari ìn suflet dar cu bani ìn buzunare.Bani care nu folosesc la nimic.Cu ei se pot numara nefericirea personala.Lumea pe care mi-o imaginam eu cìnd am venit ìn Italia, nu mai este ìn capul meu.Ciclonul libertatii pragmatice mi-a scos gargaunii facilului si solidaritatii din cap.Azi daca nu te ajuti tu nu te ajuta nimeni.Stai si plìngi ìn pumni la ferestrele viselor.Trebuie sa te adaptezi din mers, sa nu ai mofturi cum se cìstiga un ban, sa fii imoral chiar daca imoralitatea e ca statul ìn genunchi pe-un cìcat.E o depreciere a sensului existentei.Buzunarele urla.Trebuie sa le pui un biberon ìn gura, o munca la negru.Vacanta placuta !


SPOT FAMILIAL


Pe vremurile nu de mult apuse
pe cìnd ochii vedeau numai rosu
bunicul, pentru a economisi iarba
ducea la pascut numai jumatate de vaca
cealalta jumatate
o punea ìntr-o imensa palarie
si o ducea la primarie
ìn fiecare zi vedea nu stiu cum
o scobitoare cazìnd din cer
semn, spunea el, ca
cineva pe sus lua un prìnz copios
pe atunci participam la un ciudat joc
de-a flamìnzii si satuii
bunicul meu era un om aspru
mìndru, curajos
ar fi putut merge pìna-n luna pe jos
ìn timp ce eu
nemernicul eu
fac cruce si cìnd
ma duc la veceu.