( din FERFIN ) Cìteodata cìnd totul e posibil nu se ìntìmpla de-a dreptul nimic.Asa era dimineata ìn camp ( aleea cu muncitori " la negru" ).Zile, saptamìni, luni, ani sedimentau ìn ele agonia unei sperante." Ma ia ori nu ma ia".Precum dubiul ìndragostitilor fara speranta.Indragostiti de ce ? De munca, de buzunar, ce , glumim cu sentimentele noastre fundamentale ? Cìta ironie a vietii ! In camp nu te poti prezenta oricum.Nu trebuie sa ai fata botita, nu costum si cravata, nimic care ar putea sa strice dragostea patronilor la prima vedere.Ei trec pe lìnga tine, te masoara din viteza masinii din cap pìna ìn picioare si daca ai noroc, nu mai ramìi ca o sperietoare la rascruce de drumuri. E apoi, o poveste a hainelor de munca.Acum vreo 15 ani cìnd ne sclavizam pe la turci, incredibil si de neconceput azi, ne luam haine de munca de acasa, din Romania.Plateam biletul si pentru salopete..Nu mai eram ladri( hoti ), cum ne fac unii astazi.Un hot nu are cu el haine de munca.Gorettienii dupa prezenta din camp, la zece erau ca de obicei la celalat loc de munca : banca din parc.Erau lustruite, tocite de fundurile noastre.Erau banci preferate si banci dizgratiate ; banci camuflate si banci expuse ; banci de protocol si banci dormitor." Parcarea " pe o banca era ceva obisnuit cum obisnuita era si parcarea ìn spatele ei."Se facea amiaza". Erau zile cìnd parcarea era totala. Rodul unei inundatii de 400 litri de vin.Incredibil dar adevarat complicat ! Nu mai stiu cine spunea : pentru orice problema complicata exista o solutie simpla, si aceea...gresita.
Nessun commento:
Posta un commento