COMPORTAMENTUL INTR-O ISPITA

( din FERFIN, secventa Diavolul lui Vraghie si indianul salvat ) Ispita e chemarea diavolului.Diavolul e  cotidian pentru ca e pomenit toata ziua.Nu poti sa-l ìmpusti, sa bagi cutitul ìn el, sa-l gìtui ca sa te mìntui.E un concept creat de mintea umana pentru a-si numi negativitatea.In copilarie am cunoscut omul care a vazut diavolul : Vraghie, bunicul lui Ovidiu Nas ( cel mai bun prieten al meu la acea vreme ).El ìl vedea ìn amurg, ìntre Sarata si spatele cimitirului.Era o broasca care dupa trei salturi se transforma ìntr-o silueta neagra, ìnalta si fara chip, un Zorro, ìn constientul colectiv.Asta doar o secunda, pentru ca apoi se transforma din nou ìn broasca. Tot asa, de la apa la cimitir si de la cimitir la apa.Zorro si broasca ; broasca si Zorro.In mintea mea diavolul era o broasca rìioasa respingatoare, care ziua sta pe sub pietre iar noaptea salta prin cimitir.Saracele broaste, din cauza noastra  au ajuns ìn sat pe cale de disparitie.Ca sa exorcizam diavolul, cìnd vedeam o broasca faceam trei pasi ìnapoi, apoi trei cruci dupa care ìi punem si ei cruce.Dupa ani l-am ìntrebat : "Mosule, ìl mai vezi asa.. din cìnd ìn cìnd, ca eu nu l-am vazut niciodata ?" Mi-a raspuns : "Eu ìl vad.Mie mi-a dat dumnezeu acest dar.Tu nu-l vezi pentru ca dumnezeu te orbeste.Nu ai ochii curati".Ajuns ca un supravietuitor pe patul spitalului, din punctul de vedere a ispitei, eu eram un fost ispitit.Ispita mea concreta, diavolul, a fost cartonul de vin.Diavolii mei stau si acum pe rafturile tuturor supermarketurilor.Sìnt ieftini-64 centesime.Din gìnd ìn gìnd, mi-am amintit de o idee mai veche : diavolul domestic.Sa-l pun ìntr-o curte, si sa-l tin acolo de urìtenie, precum ai tine o floare de frumusete.In mintea mea totusi, diavolul a ramas o broasca.Sa fiu iertat, dar pentru romanul gorettian, italianul e un broscar : pentru faptul ca manìnca broaste.Italienii spun despre francezi ca manìca broaste.E o depreciere.Eu ìn Italia am mìncat broaste ìn Ripalta-Serracapriola.Diavolul e comestibil si delicios.In Romania se cheama "pui de balta". Comunistii ìl faceau conserve si-l trimeteau ìn Israel.Ca ortodox nu am voie sa manìnc broaste.Doamne fereste ! E de neconceput sa-i spui cuiva de la tara ca ai mìncat broaste.Te scuipa-ntre ochi ! Spitalul San Carlo din Sezze e undeva deasupra orasului, care la rìndul lui e cocotat ca un ciucure pe un pinten a muntilor Lepini. Niste munti care dau impresia ca se varsa ìn marea Tireniana.Locuintele sìnt ghemuite unele ìn altele, parca ìsi tin de cald. Strazile sìnt din macadam vìnat, ìnguste ca a oricàrui borg de munte italian.Totul e de o acurata intimitate.Ma gìndeam la diavol ìn casa domnului.Spitalul a fost cìndva o zabavnica abatie.Vedeam soarele numai dimineata, pentru ca fereastra era la rasarit si patul meu la un metru distanta.Aceasta fereastra, ìntr-o noapte mi-a dat o alta dimensiune a vietii.Pe 26 noiembrie ne-au adus ìn salon un indian.Stordit de alcool si cocaina, ìn tilt si criza de abstinenta.O combinatie  apocaliptica.Un spectacol tragic al degradarii umane.Se comporta ca un actor ìntr-un horor psihologic.Se ridica, mergea prin camera vorbind in sacadata lui limba cu cineva imaginar, un dusman atroce.Monologa.A monologat pìna  s-a  c..cat pe el.A deschis fereastra din dreptul meu brusc, a trecut cu piciorul si jumatate de corp de pervazul ferestrei.Vroia sa fuga.Fara bilet de iesire de la 10 m ìnaltime.Am avut o secunda de luciditate, o pauza ìntre diavolii mei.Am intins fulgerator mìna si l-am prins de celalat picior strigìnd pe romaneste : bàààà...!L- am salvat de la moarte.Incredibil pentru mine, un om cu sensurile la minim.Instinctul de conservare e empatic.De fapt nici nu m-am miscat din pat.Am ìntins doar mìna.Eram murdar de fecale pe degete.A doua zi dimineata am vazut prin aceasta fereastra un altfel de soare.Asistenta care era ìn tura, ìnainte de a pleca acasa, m-a fixat fara sa zica un cuvìnt.Nu voi uita niciodata acea privire.O intensa recunostinta.Eu am ramas privind acel soare schimbat si nu ma mai gìndeam la diavoli.Ma gìndeam la Isus."Iubeste-ti aproapele ca pe tine ìnsuti ".Aveam ìnca ìn nas mirosul de fecale.Al aproapelui.E teologic a ne lua necunoscutii drept frati.Si dusmanii drept frati.Si fratii drept dusmanii cei mai feroci, pentru ca ei au accesul cel mai rapid la tua privacy.Iti cunosc paswoordul.Aceasta fratie ca realitate benevola e o fabula ìncìntatoare si inutila.Acum sase ani eram cowboy, vacar ìn cìmpia foggiana.Muncisem 8 luni si patronul, care nu ma mai scotea din frate, nu-mi mai dadea banii.I-am cerut insistent si dupa o zi mi-a adus jumatate.Am bombanit ca cheltuie mii cu amanta si ca furnica ( adica eu ) care ìi face timp pentru distractii nu e platita.A turbat pe loc si s-a ìndeptat spre torpedou dupa pistol.In cìteva secunde am disparut.E mai scumpa pielea decìt magarul.M-am salvat pentru ca, zicea Marx, "sìntem vìnduti vietii".A trebuit sa o salvez de cel care Isus m-a ìnvatat sa-l cred frate.Sìnt scandaloase textele sacre.Cineva ìntre timp ìnchisese fereastra si mi-a pus pe noptiera micul dejun."Iubiti-va dusmanii vostri si rugati-va pentru cei care va pedepsesc, pentru ca toti sìntem fii Tatalui ceresc, care face soarele sa rasara asupra tuturor.Asupra celor rai si asupra celor buni".A-mi iubi aproapele ca pe mine ìnsumi ? Filozofic e impropriu.Eu nu sìnt un separat, un solitar.Sìnt un social.Eu ìnsumi sìnt o suma de altii.Nu un in-divid ci un con-divid.Sìnt un ìmprastiat prin toti cei care ma cunosc.Daca ignor pe cine cunosc ma ignor pe mine ìnsumi.Daca ma caut pe mine ìnsumi voi gasi si un strain.Strainul e autonom ìn noi ìnsine si putem trai cu el ìn conflict sau ìn buna pace.Isus e de ìnteles.El s-a revelat ìn chipul altuia si asa a cerut sa fie iubit.Iubeste-ti aproapele si vei gasi ìn tine un strain.Un indian sau pe cineva care vrea sa te ìmpuste.Fugi cìt poti, ca aproapele sa nu mai existe.Ce-ti mai ramìne ? "Iubeste-ti aproapele chiar daca nu exista".