IUBIREA REPETATA A APROAPELUI

Intìlnirile mele cu genialul poet Dan Despot ìntotdeauna m-au urcat pe un esafod de aur.Preferam sa nu-i citesc gìndurile.Mi-as fi pierdut un prieten.Pentru el "fericirea de a fi inutil" era o realitate valabila doar pentru mine.Ma considera un disperat ìn propria suferinta, un grafoman al unei efemere infirmitati, un scuipa trepte ( l-am ìnjurat ! ). Imi repeta un vers citit nu stiu pe unde " Cìt este de inutil si steril / ca un poet, sa fie fericit".L-am gasit si eu.Erau scrise de Maria Luiza Spaziani.Timp de reflectie pentru : cìt de inutila e fericirea pentru un poet ?!!

Astazi vreau sa destainui prietenia neconditionata de nimeni si de nimic a cuiva : Max Sobolanu', labradorul gorettienilor.Destinul lui se confunda cu destinul romanilor din Goretti.Toata ziua ìn parc si seara la baracile de pe canalele Mussolini.Acest cìine e o adevarata carte de citire.Are pe el tote urmele aventurilor sale de gladiator, don Juan, Papillon.Intelege limba romana.Da noroc ca badea Gheo, se opreste la semafor, mìrìie la uniforme si marochini.Ultima lui aventura a avut-o acum trei luni, cìnd toata politia municipala, carabinieri, pompieri etc. au distrus baracile gorettienilor din zona Santa Chiara.Dupa ce au ras totul cu buldozerele, o echipa de ecarisaj au ìmpuscat toti cìinii, ìn vazul tuturor.Printre ei si Sobolanu'.Au tras ìn el de trei ori.L-au aruncat ìn masina, ca la Kabul, si dusi au fost.A doua zi dimineata, cìnd gorettienii s-au ìntors sa se convinga ca exista imensa movila cu ceea ce a mai ramas din baraci, l-au gasit pe imortalul Max deasupra maceriilor, ca un ìmparat al nimicului.Era un erou.Cum a scapat ? Intrebati-l pe el.Am ìnteles ca fidelitatea ìnfrìnge orice catastrofa imprevizibila.Noi eram prietenii lui.Ne stia acolo.Un om se desparte mai greu de un loc unde a exercitat supravietuirea.La fel si cìinii.


IUBIREA REPETATA A APROAPELUI


Imi lipseste ceva vechi de cìnd lumea
odata se facea primavara cu o floare
toamna c-un pom
umanitate cu-n om
Adam
de ce a fost asa, habar n-am.


Prin iubirea repetata a aproapelui
singuratatea a devenit imposibila
femeile nasc mereu
( pentru barbati ar fi ca trecerea
 unui pui fript printr-o nara )
femeile sìnt facute sa faca spatiu 
ìntre viscere, ìntre lacrimi
femeile nu mai sìnt eve, sìnt ane


de aceea iubind repetat
construiesti departari
de aceea iubeste-ti aproapele
chiar daca nu exista.