BINELE E RAUL URMATOR

( din FERFIN, secventa Solutia Calabresi ) Am ajuns la concluzia ca eul meu profund a fost pasiv si prin urmare vinovat.Intr-o zi am constatat ca sìnt ìn pericol sa dispar, realmente fizic, de pe Lista Ursu' - Calu'.In ziua cìnd a murit Polacu'.A murit ca un "stupido", prost, ca altfel nu pot sa spun.Alcoolul l-a scelerat, i-a transformat neuronii ìn graunte.Sìnt furios si acum pe cretinitatea lui finala.Asta l-a omorìt.Era ìntr-o metastaza a disperarii.Stresul, prostul regim alimentar, picomidalele ( chistoacele ) si cartoanele ( contin conservanti care consumati constant distrug circulatia periferica, sistemul nervos si locomotor ) l-au pus pe nasalie.Prima data i-a deschis ulcerul.Cu o mìna se tinea de stomac si cu cealalta ducea paharul la gura.Dupa ce l-am purtat ìn coma la spital, l-au operat la stomac.Dupa ce si-a revenit,a intrat ìn criza de abstinenta.A fugit din spital.Invoca, delirìnd, un furt de organe.Zicea ca lipseste ceva din el.O conjuratie catolica.Preoti care intrau si ieseau din spital cu inimi si rinichi ascunse sub sutana.A fugit cu toate tuburile de drenaj pe el, atìrnate ca niste viermi de pìntec.S-a ìntors ìn Goretti si a reìnceput competia paharelor.In indiferenta tuturor, ìn cìteva zile a murit.Mirosea ìngrozitor.Crucea rosie l-a pus ìntr-un sicriu si l-a trimis acasa ìn Sadu-Gorj.Si cìnd ma gìndesc ce frumos visa dupa o saptamìna de munca ! Eu am intrat ìn alarma.Era tovarasul meu.Am ìnceput sa-mi pun ìntrebari ontologice.Ca un filistin.Am continuat sa beau...de tristete.Exact de ziua mea, 11 a 11-a, am capotat.In parc la "polaci ", ìn drum spre baraci.Eram distrus.Incapabil sa merg, sa ma spal, sa ma ìnchei la un nasture, sa duc lingura la gura."Tremuram ca un cìine la injectie".Aveam halucinatii.Vedeam sobolani pe pereti.Mii de sobolani.Ii vedeam pe toti din Goretti...ma chemau tìnguitor...distrus...zero, ìntr-un scaun cu rotile, apoi golul, nimicul devastator.Dupa doua saptamìni de reanimare, cineva mi-a adus o carte : "Norocul nu exista" de Mario Calabresi.Ca o ironie a sortii asta era ultima concidenta a unui norocos sir de coincidente.Asta a contat enorm."Nu are importanta de cìte ori cazi.Conteaza rapiditatea cu care te pui pe picioare".Promitea o solutie.Cum se depaseste un faliment interior ?Ce se ìntìmpla ìn inima celui care cade si gaseste forta de a se ridica ? Macar cu greutate, cu durere, dar cu o tenacitate indestructibila, pas cu pas, centimentru cu centimetru, fara sa astepte norocul.Secretul era ca nu exista noroc.Exista oportunitate si ceea ce construim din noi zilnic.Nu exista noroc ci momentul ìn care talentul se ìntìlneste cu ocazia.M-a apucat o seninatate turbata.Aveam solutia.M-am apucat sa scriu "Comportamentul intr-o ispita".Am ìnceput sa lupt, combatìnd mai mult cauza diavolului decìt aparìndu-l pe D-zeu, ca Loyola.Cu flebul ìn vene ma organizam  cum sa ìnfrìng diavolul.

Ultimele dinBabel
Poetul Daniel Corbu a declarat la Bistrita ca poezia nu mai are spectatori.De ce poezie fara spectatori ? Pentru ca acum poetii sìnt o breasla specializata, sofisticata, atipica pentru postumanism.Omul comun nu mai are nevoie de spectacolele noastre interioare la "gura sobei", de salon.Realitatea de azi este toata un interior poetic.Afara se vede interiorul.Imaginatia, visul e mai mult ca oricìnd, aproape de realitate.Noi, poetii "specializati", din egoism vrem sa fim eterni si acest fapt sa fie recunoscut ìnca din viata.Ne credem ca pe o scena shakespeariana, ne declamam rolul si asteptam aplauze.Un postumanist nu percepe aceasta.Au un alt simt al eternitatii.Isi fac cimitire on-line, pe facebook, scriu, comenteaza, traiesc, isi dau incredibil de mult si inutil cu parerea.Poezia, aceasta futilitate  pentru ei, e la purtator.Noi, breslasii sìntem vintage, arhivati, uzati cu poemele noastre ca niste sosete de schimb.Dar, ìn mod paradoxal, se citeste si se scrie mai mult decìt tot ce s-a scris si citit de la Homer ìncoace.Spectatori sìnt.Noi nu sìntem.Am montat scena ìntr-un pustiu, acolo unde nimeni nu mai bate din palme.