(din FERFIN ) Ajunsesem cu obsesiile mele poetice foarte departe.Am ìnceput sa botez treptele de pe golgota de la capatul holului.Am decis sa scriu un cuvìnt cu 11 litere care sa formeze ca ìnteles un bici al sinelui : I.N.C.O.N.S.T.I.E.N.T. Era pregnant pentru memorie.Pentru a nu uita urcìnd scarile ca datorita inconstientei mele sufar.( aveam ca exemplu pe Stefan cel Mare, care a pus parintii sa le dea fiilor o sfìnta bataie pentru a nu uita hotarele Moldovei ).Erau 11 trepte, 11 litere, 11 concepte care ìncepeau cu acele litere si 11 mii de gìnduri care le ìnsoteau : I - initiere, importanta, inutilitate ; N - necunoscut ; C - calatorie interioara ; O - ocol, orbire ; N - nevazut, nebunie ; S - soapte, sovaiala ; T - teama ; I - ispita ; E - eliberare ; N - neantul necesitatilor ; T - totalitate, toi, tacere.Dupa ce m-a fulgerat aceasta inutilitate indispensabila, m-am ìntors repede ìn salon si am ìntrebat cine are o foarfeca.Toti se uitau la mine contrariati.Se gìndeau poate ca e vreun efect al abstinentei, un gìnd suicidar ca al indianului.I-am linistit : "...trebuie sa tai ceva dintr-un ziar...".Am taiat un titlu din Messaggero : Importanza dell' alleanza, apoi am decapitat i-ul si l-am lipit discret pe spatele balustradei, ìn dreptul primei trepte.Sa revin la obsesii.Sa fie o nebunie aceasta obsesie - poezia ? O pierdere de timp ? O inutilitate ? O salvare ? Ca sa ìnteleg ceva trebuia sa pornesc de la ratiune.Stiam ca ìn primul rìnd nebunia e o depasire a ratiunii, a unor reguli pe care le condivid toti.Daca te trezesti dintrodata spunìnd cu voce tare un vers din Leopardi " Spune-mi luna ce faci tu acolo ìn cer ?", toti ar spune, "Ce ai ba, ai ìnebunit ?".E la limita ratiunii a exprima ìn public ceea ce e real numai pentru interior.In dragoste e la fel, cu diferenta ca, ìn dragoste sìnt puse ìn comun doua nebunii ( ne-a linistit Freud : dragostea e un delir care are o singura calitate - dureaza putin ).Dar cum ma pot justifica cìnd spun ca sìnt ìndragostit de poezie si nu-mi mai trece ? In ratiune toti sìntem egali, ìnsa pe partea cealalta toti sìntem niste nebuni.Nebunia e ìnauntru, secreta si o lasam sa curga numai ìn solilocviile noastre cele mai intime.Eu cìnd creez, cu nebunia mea secreta, irationala, scriu o poezie care poate fi abordata rational.Aceasta nebunie ma individualizeaza, ma face original, autentic.Conditia interioara a nebuniei ma face sa iubesc si sa creez.De aceea cìnd ajungeam ìn fata scarilor, se declansa nebunia interioara.Cred ca aveam ochii ficsi.Le urcam si urlam ìn gìnd, scriam poezii ìn camera mea acustica.Avea dreptate Simone Weil "Orice fiinta umana striga ìn liniste".Deci aceasta obsesie, dependenta mea de poezie nu era o nebunie.O puteam agata ìn cuierul rationalitatii estetice.Daca cineva ìmi citea o poezie ìntelegea ceva.In schimb cealalta dependenta, de "gainusile gorettiene" era irationala, grea, o nebunie.
PERCHEZITIA INTERIORULUI
Dupa multe cursuri reale de autostima
de analiza a teoriei si istoriei
propriei respiratii
dupa o adevarata cruciada interna
dupa o perchezitie totala a interiorului
am ìnchis ghidul de autorealizare
si m-am uitat ìn oglinda
vedeam tot ce era ìmprejur
mai putin pe mine
lipseam din oglinda
ce gluma, gìndii
ce joaca de-a v-ati-ascunselea !
ARMISTITIU
Prin nu stiu ce ordin divin
astazi si numai astazi
nu se poate muri
asa ca :
ne arucam linistiti ìn fata trenului
bem cafele otravite
ne spìnzuram prin parcuri
ne jucam de-a moartea
punem zapada la fiert
invitam mortii la bar
ne stergem umbrele cu radiera
astazi si numai astazi
nu se poate muri
de aceea ramìn ereticii vexati
pentru ca raiul ca si iadul e deschis
24 din 24.
Nessun commento:
Posta un commento