( FERFIN - secventa "Lagarul omului liber"- motivatia : decìt nefericit si util mai bine inutil si fericit )...ìntre inutilitate si fericire e un abis.Eu locuiesc ìn acest abis.Ca cetatean al abisului am dreptul de a fi fericit.Ma cred apartinìnd postumanismului.In postumanism fericirea se produce.Trebuie sa muncesti, sa transpiri pentru ea.Este egala cu epuizarea, care te anuleaza fizic.Asa ajungi inapt, inutil.Nu mai poti produce bunastare, deci fericire.Din pacate azi fericirea se confunda cu bunastarea.Fericirea e absolut terestra.Nu poti fi fericit pe stomacul gol.Rar se pot ìntìlni oamenii care iau distanta de farfurie, probìnd rugaciunea sau meditatia, pentru a se transporta ìn celalalt tip de fericire - transcendenta.Eu vreau si cred ca pot sa fiu fericit fara buzunare doldora si conturi ìn banca.Dar cum pot fi fericiti epuizatii, inutilii ? ( Sa nu uitam ca fericirea e un sentiment exclusiv uman, cu toate ca mi-ar place sa cred ca si caii rìd ).Cum poate fi fericit omul care asemeni mie, se simte inutil intr-un scaun cu rotile ? Cum se poate transforma inutilitatea ìn fericire ? Eu cred ca se poate traind ca la ìnceputul lumii, uimindu-ma de orice, ìntrebìndu-ma mereu ceva, citind, scriind,traind numai cu interiorul, cultural, jucìndu-ma de-a geneza.Ma pot face pod ìntre fericire si inutilitate, un pod peste care vor putea trece epuizatii si perdentii.Dedesupt vor curge apele culturii, ìn care oricìnd ma pot arunca fara sa ma ìnec, pentru ca, spre diferenta de foarte sarata Marea Moarta care te tine oricum la suprafata, Marea Vie a culturii are aerul dedesupt si acolo se respira.Daca traiam pe timpul lui Hitler, ca om inutil, ajungeam la crematoriu.Multumesc lui D-zeu ca m-am nascut mult ìn urma acestui cosmar.Hitler poate se gìndea la o fericire globala, numai ca a gresit metodele.Fericirea globala e o utopie, precum utopie e cetatea lui Platon ori Campanella, precum utopie e "Utopia" lui Morus ori comunismul lui Marx.Eu cred ca fericirea e individuala.O aglomeratie de indivizi fericiti poate, zic poate, ar crea o societate fericita.Dar ma ìndoiesc.Nu exista numai fericire.Nu exista fericire fara nefericire ( si fara inutilitate deci ).Cred ca fericirea e acolo unde o poti gasi, ìntr-o societate care te lasa sa o cauti, care ìti ofera conditii pentru a o gasi.Grazie a Dio sìnt ìn Italia.Aici e posibil.
Nessun commento:
Posta un commento