talpile ìmparatilor

...da bre, vacanta, plimbari, desfatari prin Roma imperiala, papala si berlusconiana.O cascada de suspine retorice.Ce vremuri ! Cìta maretie ! Cìta risipa de marmura ! Eu cred ca ìmparatii romani nu aveau talpi.Nu mergeau pe pamìnt ci undeva prin Calea Lactee, beti, taind cu spada razele stelelor.Am fost la mormintul lui Hadrianus, "anima vagula blandula...", si am ramas ìnspaimìntat din ce-au putut face papii din el : o ìnchisoare politica.Am intrat intr-o celula din castelul Sant'Angelo.Era sa-mi spun ultima rugaciune " doamne ajuta-ma sa-mi pun umbra subsuoara si sa ies  cìt mai repede afara ".Au pìngarit, dupa mine, mormìntul ìmparatului.De pe un zid al castelului este o iesire - intrare  secreta ìn Vatican.Ghida ne-a sugerat : " urmarind tunelul se ajunge la granita dintre cele doua state, nu trebuie sa insistati a cere sa va fotografiati cu soldatii din garda elvetiana, sìnt ìn misiune ", mama, mi-am zis, ismànarii astia sìnt ìn misiune ?!.Apoi Vaticanul.Era sa spun jos palaria, dar am mai aruncat-o cìndva si nu a mai ajuns jos, pentru ca mi-a ridicat-o Despot din cadere." Ho, ba ! ca aici e Michelangelo si da Vinci, stai la rìnd ".Am stat.Ne-a controlat politia la bagaje.Cu o ora mai ìnainte a fost alarma terorista la Colosseum - o bomba care nu a apucat sa explodeze.Daca nu ai ramas

cu gura cascata, poti sa intri ìn catedrala si sa o casti  mai tare, pentru ca imediat pe stinga e La Pietà.Aerul e rarefiat.Te plimbi printre mormintele zecilor de papi, si am ramas mirat, pentru ca nu stiam ( cìta ignoranta ! ) ca exista papi Gregorius.Se pot povesti multe, dar nimic vexant.Apoi Tevere, sufletul lichid al Romei.Aici, printre nenumarate tarabe cu kitchuri, dupa un sir de anticariate ìn aer liber, este o scena pe care un actor lectureaza o carte pentru un eventual public(  format, pacat dintr-o singura persoana , eu ).Simpatica imagine a nivelului de receptie literara : sugestiva, ìncìntatoare...dezolanta.  ( voi continua )