tacerea care se ìnvata

"Am pus lacat gurii mele ", spunea fericitul Augustin.Lacatul ìmpotriva logoreei desarte, bulismului si desantarii verbale.Vine o vreme cìnd trebuie sa redescoperim tacerea. Sa ìnchidem televizoarele, pc-urile si sa deschidem cartile. Precum calugarii, sa ne scuturam cerul ìn gura. E o exigenta actuala ; sa facem o greva verbala, sa producem o anorexie a rostirii oarbe. Sa studiem tacerea, ca la scoala ( dar sa nu vorbim prea mult despre ea ). Sa reevaluam pauzele, sa ne plimbam prin natura si sa recuperam sensibilitatea acustica, sa vorbim cu ochii, cu mìinile, cu corpul ìn general, sa ìnvatam ascultarea, sa reflectam ìnainte de a vorbi.Cìt spam e ìn viata noastra acum ? Ne trebuie un space clearing, sa aruncam aparatul verbal care nu ne convine.Intr-o conversatie adevarata se tace pe rìnd. Cind nu vorbim, ìn aceste pauze, vin gesturi si expresii care fac cìt un discurs.E demonstrat ca limbajul verbal e numai un sfert din limbajul existent ( dar ca e si cel mai puternic destabilizator psihic ). In Grecia antica ìn timpul disputelor filozofice ìntre orfici si pitagoreici era obligatorie pauza de tacere.E pacat totusi, ( am ìnvatat tacìnd asta ) ca ìn tacere se pregateste urmatorul urlet.