NOSTALGII

Cel mai nostalgic moment al fiecărei zile este un apus fără nori.Al vieții e o amintire de neuitat.A mea e familia.O spun cu mare regret pînă ce se vor risipi(sper) norii.Am trăit cu poezia între gînduri și nu prea m-am încurcat de concretețea minoră a vieții,fapt care s-a dovedit fatal liniștii interioare.Acum sunt un biet nostalgic,suspendat între două lumi,cea interioară și cea exterioară,în așteptarea unei minuni.Singura împlinire interioară s-a concretizat în publicarea cărtii mele REGULI DE PLUTIRE,dar cu o singură lacrimă nu poți spune că plîngi.Apropo...cică cineva întreabă-''Ți-a plăcut cartea mea de poezie?''.''Da...însă crede-mă că a fost o adevărată ușurare după ce am terminat de citit primele trei pagini''.P.S. Bașca altă nostalgie!