probleme de constiinta

 De ce constiinta nu poate fi numai interioara ?

Schopenhauer povestea ca un englez " nu era destul de bogat pentru a-si permite o constiinta ". Bineìnteles ca se referea la constiinta interioara. Dar exteriorul ? Putem avea o constiinta exterioara ? Ce s-ar ìntìmpla cu noi daca ìntr-o dimineata ne-am uita ìn oglinda si am avea alt chip ? Ne-am gìndi  ca ne-am reìncarnat ori ne-am comporta ca ìn bancul cu cei doi care, dupa ce au facut dragoste el a ìntrebat - tie ti-a placut mult, dar mie ? Constiinta interioara e insuficienta pentru a stabili un adevar launtric. De aceea cautam explicatii exterioare. Cìnd ne uitam ìn oglinda unui supermarket, nu ne uitam numai de dragul de a ne uita ci si pentru a ne da o definitie interioara. Aceasta observatie e interesanta cìnd ne uitàm la ceva frumos, cìnd interiorul e provocat estetic din exterior. Ar fi gresit sa credem ca frumusetea o punem toata noi. Si acel ceva admirat are partea lui de contributie. Obiectul devine subiect interior de admiratie, constiinta noastra exterioara. Constiinta noastra se hraneste si cu exteriorul. Un exemplu : nu puteam scrie aceste gìnduri daca nu aveam pc. Atìta timp cìt exista nu-mi fac probleme de constiinta ca nu-mi pot exprima gìndurile.