după ce i-am pus o monedă-n cutie
bătrînul clochard mulțumind mi-a povestit
( nu mă întrebați de unde știa )
că Hesse cunoștea un bancher anarhic și meloman
acesta cînta la pian ca nimeni altul
lăsa de la anumită înălțime cîte o monedă pe clape
și pianul cînta
știa exact cît bani face o melodie
atîta un capriciu atîta și atîta o sonată
i se aduceau laude intangibile
se credea că sunetele sale contribuiau
alături de vînt la eroziunea sfinxului
era considerat vîrful în ultima fază în ultima clipă
într-un joc cu mărgele de sticlă
l-am ascultat și am concis
că ar fi trebuit să mai ia cîte un somnifer
în timpul progresului, apoi
am pus trotuarul în pantofi
și am plecat mai departe.
Nessun commento:
Posta un commento