FERICIREA DE A FI INUTIL (FERFIN) . Intr-o epoca ìn care fericirea ìnseamna ìn mare parte bunastare(adica bani),multi considera poezia inutila (de doua parale).Totusi eu sìnt fericit numai dupa ce creez o poezie.Scriind-o,creez : pentru mine o fericire si pentru altii o inutilitate.Cine creaza inutilitati devine el insusi un inutil.In cazul meu un inutil fericit.De aceea,fericirea de a fi inutil,cu alte cuvinte,fericirea de a crea.Comentati pe e-mail : viorel.grigoriu@gmail.com
giovedì 6 ottobre 2011
lacatele chinezesti ale dragostei italiene
În timpurile noastre fără memorie a apărut o nouă manie : lacătul iubirii - o versiune a jurămintelor de dragoste scrise pe ziduri, pe copaci, pe...adică : se cumpără cu ceva mărunt un lacăt și se scrie pe el numele partenerului, apoi se atașează ìntr-un loc memorabil. Un astfel de loc e Ponte Sant' Angelo, în inima istorică a Romei, un magnific monument de artă inobilat de îngerii marelui Bernini ( 1660 ).Podul însă e mult mai vechi ( Adrianus - 136 e.n. ), reconstruit în timpul papei Gregorio Magno - 1300, admirat și de Dante. De unde acest obicei straniu ? Prin 2006 , într-un roman de Federico Moccia, doi îndrăgostiți își demonstrau fidelitatea tainică avînd un lacăt agățat de podul Milvio. Și pentru că primarul Gianni Alemano a făcut o campanie ( împreună cu Moccia ) împotriva poluării cu tot felul de declarații scrise pe oriunde ( slogan - " mai bine un lacăt decît un scris " ), adolescenții au răspuns după cum se vede - agatind lacăte și pe operele lui Bernini. Eu nu știu cum să-i zic - incultură sau apucatura unor inimi trăznite. Îmi place a două variantă.
Iscriviti a:
Commenti sul post (Atom)
Nessun commento:
Posta un commento