toamna frunzele cad din copaci
si nimeni nu le mai pune la loc
viata e ca aceasta creanga
care ìndoaie aerul pentru a ajunge jos
pentru ca
dragostea, uneori, foloseste ciudate mijloace de tran sport
buzele mele calatoresc pe o frunza moarta
o tin ìn palme
pare atìt de grea ìncìt
as putea crede ca toamna e ìnmormìntata acolo
dumnezeu nu trebuia sa-mi fi dat
aceasta oboseala de-a iubi
mà apucà un plìns fara origine
Nessun commento:
Posta un commento