REZUMATUL UNEI MINUNI

Cred ca m-am nascut

Din ciocnirea repetata a unor

Anumiti diavoli cu D-zeu

Trecutul meu?

O gaura neagra intr-un greier

Un fulg de zapada esuat

In cafeaua de la ora sapte.

Copilaria mi-am petrecut-o descult

Legat cu o funie de tabla inmultirii.

Trecutul meu

e ca absenta unei lacrimi dintr-un plins.

Iata-ma aici si acum

Actualizind arhitectura fiecarei secunde

Martorul prabusirii lente a zilelor

In diferite pahare

In diferite deliruri.

Iata-ma aici si acum

Rezumatul provizoriu

A unei minuni eterne

Viata.

SANCTIFICAREA ABSENTEI

Cind nu mai inteleg nimic

Indrept capul spre cer.

Ramin asa.Ma uit ca un

Nerusinat in gradina lui dumnezeu

Ingrop de vie luna in ochi

Imi mut stele pe creier-

Toti spun ca dumnezeu este

Tot ceea ce este.

Eu cred ca,in primul rind,

dumnezeu este ceea ce nu este

nimicul majoritar.

Venim si plecam undeva unde

Inexistenta pentru cineva exista.

Pentru acel cineva

Pentru stapinul absentei

Cad in genunchi si ma rog

Iertata sa-mi fie   Prezenta

               OM INCONJURAT DE NIMIC

Deschid usa.

Intru in ceva gol.

Ceva care se umple numai cu mine.

Nu ma pot intoarce nicicum

Nu pot face nici o miscare,nici un gest

Ma pot misca doar in mine insumi.

De aceea comit

O grozava foiala interiora

Provoc o intensa emanatie de blesteme

Ma murdaresc de singuratate si

Trimit sos_uri la adresa fiintei.

Vad realmente cum

Viitorul se prabuseste la picioarele mele

Implorind-ma sa ramina sa

Un om inconjurat de nimic

Bun de aratat multimilor

Numai de sarbatori.

             IN GENUNCHI PE O PICATURA DE APA

Ploaia e pe sfirsite

Inima e pe sfirsite

Inima—mormintul secret al urii.

Am iubit si am ramas

Cu desertul in brate

Visatorul din mine s-a stins.

Cit e de trist sa spui adio

Vietii care nu moare niciodata !

Sa curgi spre moarte

Ca saliva din gura unui ciine

Sa saruti la plecare fiecare lucru cu mina

Fiecare duh

In loc de ramas bun

Sa te ia la bataie

Sa te ingroape in broasca unei usi

Inchise mereu.

Inima e pe sfirsite

Ploaia e pe sfirsite

Stau trist in genunchi

Pe o picatura de apa.

        VIS ANATOMIC ( MOARTEA CONTINUA )

Mi s-a aratat acest paradox:

A exista fara corp

A trai ca un ascet dezmembrat

Capul intr-o parte,miinile intr-o parte

Picioarele in alta parte

Sa nu fii unit niciodata

Totusi sa ai constiinta

Ca esti imprastiat undeva

Prin prema

Ca toate organele tale

Graviteaza in jurul ideii

De a fi corp

Ca lupti mereu pentru

Reintregirea ta anatomica.

Dupa ani si ani reusesti

A te naste de unul singur

O nastere in sens invers

Care lasa uterele in doliu

Si care,din pacate,se dovedeste

A fi o mare dezamagire

Pentru ca atunci esti mereu ocupat

Trebuie sa mori zi de zi

Secunda de secunda

Nu ai timp sa traiesti

Trebuie sa mori incontinuu.

              ATENTAT INTR-O LECTURA

Mai intii a fost

Falsificarea istantanee

A unei caderi pe ginduri

Apoi explozia unui poem

Pe ultima pagina

Apoi urletul cartii

Cuvintele zdrobite,imprastiate

Prin camera,si eu

Intr-un “direcly dawn”

Vecin cu o tenebra

Impachetat intr-un epitet funebru

Transcendent,oripilant

Cautind pe sub masa

Sfirsitul poemului.

Dar nu l-am gasit

Nu l-am gasit     

Si gata !

      MITING

Boom,boom,boom,

Strivesc moartea

O fac foita de tutun

Si ma culc pe drum

Pe umbra mea care

Imi tine loc de saltea

Am cintarit-o aseara

Era atit de usoara

Incit mergeam cu ea

Subsuoara

Priveam inainte

Ca un ales pe viata

Presedinte

Acum ma intreb si eu

La ce bun atita dorinta

De a ramine in viata mereu

Isaac,prietenul meu evreu

Spune ca sint de neiertat

Dumnezeu nu poate fi

Numai al meu.

Pacat!

VIATA IN STIL LEB OVSKI

Ziua e atit de scurta si complicata

Incit nu stiu ce sa fac

Ramin calm,antifrenetic

Devin o persoana stinsa

La o halba de bere c-un prieten

Ne povestim cu jumatate de gura

Propria moarte

Impassibili privim cum ceilalti

Sparg ambienta cu pumnii

Suportam si suridem

Viata noastra astazi

Nu are nici un scop

E fara directie

Fara sens si totusi

Sintem fericiti

Bem in continuare din

Halba cu bere.

PERCHEZITIA INTERIORULUI

Dupa multe cursuri (reale) de autostima

De analiza a teoriei si istoriei

Proprei respiratii

Dupa o adevarata cruciada interna

Dupa o perchezitie completa a interiorului

Am inchis ghidul de autorealizare

Si m-am uitat in oglinda

Vedeam tot ce era imprejur

Mai putin pe mine

Lipseam din oglinda.

Ce gluma,gindii,

ce joaca de-a v-ati ascunselea !

MARIA DORMIND

Dormind,arati ca o femeie

Care nu a trait niciodata

Care niciodata nu a murit

Ca sa nu te trezesc

Respir in virful picioarelor

In aceasta intima toamna

Departe

Stropii de ploaie salta pe trotuar

De frica,parca,sa nu se ude.

Frunzele cad din copaci si

Nimeni nu le mai pune la loc.

Masinile vin si pleaca

In van

Urmarite de sosele.

Te privesc dulce si absent

Despre tine stiu totul

Dar,nimic mai mult.

CRUCEA SI SPATELE

Eu nu am descoperit statul in genunchi

Precum nu am descoperit mersul pe jos.

Ajut numai soseaua sa ma duca acasa.

Acolo unde imi astept in fiecare zi viitorul

Care cu regret mi-au spus

“ nu mai este cel de altadata “

Acolo unde dezbracat pina la briu

Cu o cruce imensa tatuata pe spate

Urc in liniste scarile

La etaj,

acolo unde aerul e gratis,pentru ca

jos,pe pamint

prezenta lui dumnezeu e mai insuportabila

decit absenta sa.

     

EROZIUNEA OBRAZULUI

Ultimul plins e cel care

Plinge toate plinsurile

Care glorifica eroziunea obrazului.

Nu sint eu profetul care fierbe in lacrimi

Nici cel care se crede fara pacat

Care isi omoara timpul

Adunind pietre pentru viitorii vinovati.

Eu sint un biet alcoolic

Cu niste biete vise obosite la marginea creierului

Strivit de traficul in debandada a conceptelor

Fericit numai atunci cind

Nu-mi trece nimic prin cap.

Fericirea

Aceasta floare rupta din nimic

Descoperita numai pentru ca

Nu s-a intimplat niciodata sa miroase nimicul

Ar fi fost a opta minune a lumii ca

Dumnezeu culegind-o,sa se fi casatorit

Cu o femeie de virsta lui.

L-as fi iubit mai mult

As fi fost pe deplin fericit.

SINGURATATEA DUPA SIMON BOLIVAR

                  “Cei ce au servit Revolutia au arat marea “

                                                                     S.Bolivar

Singuratatea mea va intra in istorie

Eu voi ramine afara

Ca o pereche de cisme

La usa unui salon de frumusete

Intr-o durere fara origine

Imaginindu-mi o trecere de pietoni

Prin gura unui rechin

Sarac si-n tristete

Cimitirul va fi mai bogat decit mine

Pentru ce atita nefericire,voi spune,

pentru ce atita disperare in van

Imi voi cumpara un tractor

Si ma voi duce la arat pe mari

Pe oceane.

IUBIREA REPETATA A APROAPELUI

                “Iubeste-ti aproapele,chiar daca nu exista.” (Umberto Saba)

Imi lipseste ceva vechi de cind lumea

Odata se facea primavara c-o floare

Toamna c-un pom

Umanitate c-un om—Adam

De ce a fost asa , habar n-am.

Prin iubirea repetata a aproapelui

Singuratatea a devenit imposibila.

Femeile nasc mereu

(pentru barbati ar fi ca trecerea unui

 Pui fript printr-o nara)

Femeile sint facute sa faca spatiu intre viscere

Spatiu intre lacrimi

Femeile nu mai sint eve sint  ane

De aceea ramin ereticii vexati

Pentru ca raiul e deschis toata ziua.