tecton

 

ràsucitilor din morminte

le dedic acest fragment de poem

mortii sunt un fel de cuie abstracte

ìntre cer si pàmìnt

bàtute de dumnezeu pentru a prinde

lumea asta de lumea cealaltà

ìn sfìrsit,visul cu complicatii la nastere

un lampo gama cìnd nu mai este

nici o diferentà ìntre totul si nimic

ìntre alb si negru, ìntre morti si vii

meditez la culorile zebrei

pìnà ajunge la mine din mìnà ìn mìnà

hìrtia igienica pe care,dragilor,

nu se scriu poeme,ori

doamne fereste....oricum

apropierea pragurilor de sus,a fàcut posibilà morala

cà poti scrie poeme si pe ìntuneric

arunci lacrimile pe fereastrà

sa poatà urca pìnà la tine fericirea

si tràim mai departe