CIMITIRE LICHIDE

Suntem, fara indoiala, contemporanii multor drame.Eu,spre exemplu, fiind in Italia de 9 ani, cunosc la zi,prin intermediul mijloacelor de comunicare in masa si nu numai,tragedia refugiatilor africani.Anul trecut au murit peste 11 mii de oameni.Fundul Mediteranei s-a transformat intr-un cimitir.Ca un omagiu al jertfei saracilor de pe nave sunt lansate candele plutitoare ori aruncate flori. Un numar egal cu mortii.Panteleria,o minuscula insula din sudul Siciliei a devenit tarmul fagaduintei.Dar,ca o ironie a sortii,supravietuitorii sunt internati in lagare de carantina care dupa ce primesc un modic ajutor financiar sunt repatriati ori trimisi in structuri italiene de integrare sociala.Imi amintesc de anii cand noi invadam Istanbulul. Traiam aceeasi disperare a buzunarelor goale a mirajului bunastarii imediate.Eu ma consider o victima a acestor miraje.Ani la rand m-am visat cu buzunarele pline facand pe sclavul in fabricile mizere si obscure din (ce ironie ! ) Cornul de aur.Deoarece am consimtit, sunt singurul vinovat.Traiesc insa cu speranta ca intr-o zi...poate,cine stie...