ERA PALAVRELOR

Palavra e un cuvînt într-o discuție goală,un zgomot care ne aminteste de obîrșia noastră paleontologică.Dacă atunci era un mod primitiv de comunicare,astăzi e o semidoctă pierdere de timp pe stadioane și parlamente.E la modă.Totuși,care-i avantajul unei exprimări onomatopeice ?.Pronunțînd o onomatopee nu poți minți.Nu poți ascunde în ea nici o aluzie.Nu poți fi transcendent.Nu poți fi nici Socrate nici Titulescu.În schimb poți fi suporter sportiv ori parlamentar în opoziție.Devii repede înțeles și...uitat.Ne-am obișnuit cu aceste nimicuri.Apropo de socratismul unor parlamentari.Pe la țară cînd cineva vorbește mult și degeaba se spune că trage mîța de coadă.(Da' ce,vroiați să o împingă ?).