PAZNICUL SUFLETULUI

Iubirea ar trebui să ne fie clipă de clipă un paznic al sufletului.La o aruncătură de sentiment pîndește egoismul.Am cunoscut oameni ''încarcerați'' în egoism dar și oameni care și-au dat cămașa de pe ei pentru alții.Iubirea e un fel de schivnicie în doi.Nu vreau să fiu greșit înțeles dar există și schivnicia de grup.A călugărilor de pe Athos care trăiesc hrănindu-se cu iubirea de D-zeu.Mulți cred că schivnicia ostracizează,banalizează corpul.De fapt ajută la nașterea altuia sufletesc - corpus anima.Eu nu cred în extremisme,indiferent cît de nobile ar fi cauzele.Le consider pierdere de timp,anacronisme morale.În fața eternitații trebuie să ne comportăm ca niște muritori nu ca niște hoți de secunde.A fi om nu înseamnă a fi exclusiv ci implicit religios.Să-i dăm păcatului ce-i al păcatului și virtuții ce-i a virtuții.Am mai auzit eu pe alții -''Bă,tu ești bun...dar numai cînd dormi''.