SURZII

Într-o zi m-am așezat liniștit pe o bancă în parc.După vreo zece minute se așează lîngă mine un tip fără a scoate un cuvînt.Pentru că erau destule bănci libere mă gîndeam că,doamne ferește,o fi vreounul din ăla...care cerșește bani.Nu a fost așa.Deoarece cherchelisem un pic mai mult,aveam chef de palavre și-am început ai înșira verzi și uscate,la care el răspundea mereu dînd aprobator din cap.Abia după vreo oră mi-am dat seama că vorbesc ca televizorul și-am închis gura.Era surd.Cică în compartimentul unui vagon cl. întîi o doamnă surdă ca un clopot se uita fix la buzele unei tinere care mesteca o gumă.La un moment dat i s-a părut că vorbește cu ea și îi spuse-''D-ră vă rog să vorbiți mai rar.Sunt complet surdă.''