LUNA DIN PAHAR

Prin 2005 eram abatut,singur si trist printre carierele de marmura abandonate din Ripalta-Foggia.Scriam poeme intr-un carnetel pe genunchi si meditam la neputintele omului indepartat de calicia din edenul conjugal.Visam bani si o familie fericita.M-am ales (printre altele)cu buzunarele goale si divortul.Nu am reusit, desi am muncit ca un sclav.Dar cine te crede?.Mi-aduc aminte ca dupa o zi lumina de munca,pe la 10-11 ne buluceam la dusuri pentru a fi sub asternuturi cat mai repede.A doua zi la 5 trebuia sa fim in picioare.Nimic poetic,totusi pentru mine era un moment sublim.Umpleam un pahar cu apa si ma uitam in el.Vedeam luna plutind intre buzele paharului.De oboseala nu mai ridicam ochii sa o vad pe cea adevarata.Acum vreau sa uit si sa va spun una...Un mos urca pe burlanul de scurgere a apei de ploaie de la un bloc.Cineva il vede - ''Mosule,ai innebunit,de ce nu urci pe scari ?''.''Pai,acum am venit de la medic si mi-a recomandat sa evit scarile.''