Era cinci dimineata.N-a ìnchis nici un ochi.El, poetul necunoscut dar cu multa faima interioara nu s-a ridicat de la masa de scris.Gìndeste , reflecta, scrie si vorbeste singur, cu voce ridicata. "Trebuie sa ma hotarasc acum ce vor face cu mine, presimtirile mele nu m-au ìnselat niciodata...ori la crematoriu ori ìn fata plutonului de viermi ìn groapa...e dificil...nu-mi pot imagina sa sfìrsesc ca un taciune ìn soba...totusi...cenusa ìncape doar ìntr-o cutie...as face loc de mormìnt pentru altul care ar pleca pe lumea cealalta".In timp ce monologa cu abisul interior, concubina trecea catre bucatarie sa bea un pahar cu apa si auzind vorba s-a oprit, ferindu-se dupa usa.Despot continua : "...crematoriul asigura o extinctie sigura...dispar...pulbere...cenusa...daca ma ìngroapa viermii se vor distra cu trupul meu...si...ramìne scheletul...".Concubina n-a mai rezistat si a intrat ìn camera." Dane, ce ai, delirezi?Ai cìteva ore de cìnd ai plecat dintre picioarele mele.Ti-ai epuizat si creierul ? Ce te intereseaza ce se ìntìmpla cu tine dupa ce mori ? Esti mort si gata.Nu simti, nu auzi nimic".Despot o privi cu ochi dilatati si pìna la urma linistit, surìse."Ai dreptate...dar promite-mi ceva...daca mor sa-mi faceti un happy funeral"."Cum adica ?" ìntreba concubina."Dupa ce puneti cenusa la locul ei deschideti o sampanie...vorbiti...ma vorbiti de bine...".Ea s-a uitat la el ca o cucuvea si i-a raspuns: "Ce crematoriu, ce cutie, ce sampanie ! O sa te facem bucati si o sa te punem in mìncare, ca-n "Emigrantul", si dupa o digestie buna o sa ajungi unde nu ai crezut ca ai sa ajungi vreodata...happy funeral ! " , si a plecat sa-si bea paharul cu apa.
Nessun commento:
Posta un commento